#poeziadeGOLAN|„1 2 3 la perete stai”, grupaj inedit de Bianca Alungulesei

1 2 3 la perete stai

eu cu mami pe stradă
mă ține de mână ca pe apă zic
ține-mă mai cu încredere râde
ține-mă mai cu încredere ține-mă mai cu încredere
e jignitor când cineva nu realizează
că pot să traversez strada și singură
să fug chiar dacă înseamnă să îmi iau o palmă
că am fost cauza unei sperieturi
nu contează
până să ajungi la mine îți fac cu mâna
de pe partea opusă
vreau iubire absolută
vreau să vă fac să plângeți
ca niște babe copleșite de un preot
preasmerit preacuvios preamilos
eu tot în bmw mă duc acasă
sunt idolul tău fals sunt
câinele care nu se simte dorit
decât dacă e sugrumat de lesă

alengulesei

numele meu lung de 11 litere
l-am tras după mine toată viața
și așa a ajuns tatăl meu să fie la facultate
(cel puțin o parte din el)
mama nu a avut parte nici măcar de un nume de familie
apărut în lista unibuc
dar e ok s-a lăudat cu mine
chiar dacă am un nume de tată bețiv
eu nu știu cum e să ai tată dar
îmi imaginez
din ce am auzit
că e ca o bătătură făcută de pantofi noi
o simți la fiecare pas
și ai putea să mergi desculț dar chiar și așa
tot doare
numai tații pot să fie
niște ratați omniprezenți
mami îți cumpără pantofi noi cu
bucurie și cu plâns că banii se duc
și te dor

aș vrea ca numele meu să fie mare
nu doar lung
dar e greu
când te naști ai posibilități infinite care doar
se împuținează cu fiecare decizie devin tot mai strânse
și te dor
câte viitoruri ai fi putut să ai

într-un brd din bucureștiul ăsta
există un bancher
alungulesei care mi-a spus că credea că e singurul
alungulesei dar aparent și eu sunt
alungulesei
și acum îmi pare rău că nu i-am zis gluma cu câinele
de-a lungul lesei
și că nu l-am întrebat de câte ori i-a fost rușine
să zică cum îl cheamă
de câte ori i-a evitat lumea numele prealungulesei
e greu
la olimpiada din generală
când s-au afișat rezultatele maică-mea a zis
ce proști sunt ăștia cum să îți scrie numele
greșit
și nu i-am zis niciodată că

beautiful james

mă gândesc la tine
în tramvaiul ăsta jegos
atât de intens că
simt cum ies mâini din ce mă înconjoară
și mă cuprind
tramvaiul se transformă într-un tunel
tunelul în cilindru
cilindrul într-un miriapod
cu piciorușe multe
care mă cuprind
ce rău îmi pare
că nu ți-am pupat căpșorul
când dormeai
mi-era frică să nu te trezesc
ești frumos și dormi ca un iepuraș speriat
sau pregătit să se apere
mi-era frică să nu te trezesc
și de asta nu mă mișcam
nu știu cum arăți când dormi știu doar
că îmi plăcea să te văd cum te schimbi
pregătit să înfrunți o nouă zi
și voiam să plâng
câtă sinceritate în corpul tău abia trezit


Bianca Alungulesei are 20 de ani și este studentă la Facultatea de Litere. Face parte din Cenaclul Visceral și nu a mai publicat nicăieri până acum.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici