„Petale de carne printre petale de flori”

„Nu văd de ce forţa ajunge pînă şi-n somn
cu ghearele ei lunecoase şi negre
şi-ncepe să fete”

După antologia de poezie În mijlocul unei istorii tragice, imobile, publicată la Cartier de colecţie (2022), Cosmin Perța se întoarce pe piaţa literară cu un nou roman – Ca să nu se aleagă praful de toate (Polirom, 2023). 

Poemele lui Cosmin Perța sunt „petale de carne printre petale de flori”, iar această antologie – care cuprinde 20 de ani de poezie scrisă & trăită de Perţa – ne permite să urmărim cum poezia sa capătă un ritm extraordinar, care se potriveşte perfect cu vocea lui Cosmin, puternică, sigură şi sensibilă în acelaşi timp.

O poezie care loveşte cu idei, stări, trăiri, experienţe. O poezie de la „primele săruturi prelungi / date posterului cu Marilyn Monroe / din camera tatălui” la „pîcla aceea a unei noi zile / ca pe singura bucurie după mult timp / în care-am trișat”. De la „tam-dam-dam / dam-dam / na-na” la „cîntece de leagăn pentru generația mea” sau, fie, la „Di da da diri diri da / Di da da diri diri da”. De la „colecţia de sînge de pe pereţi” la „plîngi, plîngi, o să îți cumpăr moartea ca să te / urci / pe ea”… 

În Ca să nu se aleagă praful de toate avem povestea unui antierou al teribililor ani ’90 din Estul Europei, epocă incomparabilă cu oricare altă perioadă de pe planeta asta. Ani care cuprind căderea unui sistem politic, comunismul, care – din interior – părea să fie veşnic, şi începutul capitalismului sălbatic, numit şi „de tranziţie”, care – se vedea cu ochiul liber – e absurd, inuman şi dement.

Personajul principal din Ca să nu se aleagă praful de toate, poreclit Samson, e o forţă a naturii cu o biografie îngrozitoare. Băiatul acesta care la 17 ani are 2 m şi 130 kg doar de muşchi (cu sensibilitate congenitală la durere), rămîne orfan chiar din adolescenţă. Mama îi moare în copilărie (aşa începe cartea – pe peron, unde o petrece pe ea la spital, de unde se întoarce moartă, iar înainte să urce ea în tren, copilul asistă la sinuciderea unui cîine), după care taică-so se „sinucide” zi de zi, consumînd spirt de absolut toţi banii, şi nu-l mai interesează nici de el, nici de copilul lui („uneori, în viaţă, uităm că nu suntem singuri”), care creşte foarte puternic, muncind zilnic la gater, şi îşi ia soarta în propriile mîini.

Moşteneşte plăcerea lecturii de la mamă-sa şi poate şi de aici i se dezvoltă foarte mult simţul dreptăţii, călăuzindu-se după unele principii morale şi sociale sănătoase şi avînd vise care îi fac mai mult rău decît bine („Îmi place să citesc în ascuns. Nu manuale, şcoala nu mă interesează deloc. Dar îmi plac romanele. Mă ajută să visez la tot felul de lucruri pe care aici nu le am. Şi îmi plac aventurile. Însă nu vreau să se ştie că citesc. În anturajul meu e ruşinos”). Dar, cu toate acestea, Samson e un golan pe care nu şi l-ar dori nimeni în preajmă. De altfel, Cosmin Perța îşi avertizează cititorii încă din subtitlu că urmează „o poveste violentă” şi, într-adevăr, avem parte de foarte, foarte multă acţiune. Chiar dacă Samson crede că face bine, binele lui e, de fapt, mereu cu două tăişuri: în şcoală, apărîndu-i pe cei mai slabi, colectează taxe de protecţie, bate profesori şi e deosebit de violent cu ceilalţi golani din oraşul său şi din împrejurimi (apoi şi cu cei expulzaţi de prin străinătate). Practic omul acesta mare la trup şi în esenţă bun la suflet e atras cumva fără voia lui de cele mai nenorocite situaţii şi de cei mai periculoşi indivizi. Aşa face cunoştinţă şi cititorul de aici şi acum cu băieţii răi ai anilor ’90 – contrabandiştii, valutiştii, şmenarii, peştii, criminalii, violatorii, mafioţii, prostituatele, poliţiştii corupţi, bandiţii, recuperatorii, narcomanii, vînzătorii de droguri şi de carne vie – toţi în stare animalică, încă la începuturi… 

Un roman scurt şi foarte intens, care cuprinde o perioadă unică din partea asta a lumii, anii ’90, în care s-au schimbat sistemele politice şi au mişunat din plin personajele antisociale, pe care am vrea să le mai întîlnim doar în cărţi, filme artistice sau spectacole de teatru. Un roman foarte bun, scurt, la obiect, intens, puternic, aşa cum mi-aş dori să fie romanele scriitorilor contemporani. 

mm
Mihail Vakulovski
Mihai Vakulovski (n. 1972, R. Moldova) a absolvit în 1994 Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova, în 2002 își susține doctoratul la Universitatea București. Debut – în 1997, cu volumul de poezie Nemuritor în păpușoi. A publicat cărţi de poezie, proză, teatru, critică literară, eseu, istorie recentă, interviuri, antologii, majoritatea premiate (cea mai recentă – Tata mă citeşte şi după moarte (poVeste 18+ despre copilăria sovietică & despre copilăria Uniunii Sovietice), Humanitas, 2020). Prezent în mai multe antologii din țară și din străinătate, traduceri în engleză, germană, rusă, franceză, italiană, spaniolă, catalană, greacă, lituaniană. A făcut parte din echipa naţională a României la Finala Cupei Naţiunilor de la Baku (2007) la jocul intelectual „Ce? Unde? Cînd?”. Traducător din literatura rusă (Daniil Harms, Victor Erofeev, Vladimir Sorokin, Frații Presniakov, Venedikt Erofeev, Mihail Kononov, Zahar Prilepin, texte din muzica rock, Alexander Litvinenko & Yuri Felshtinsky etc.). A cîştigat Premiul Librarul Anului, oferit de Festivalul Internaţional de Poezie şi Muzică Poezia e la Bistriţa (2018). Fondator al revistei web Tiuk! (tiuk.reea.net), alături de Dan Perjovschi, Carmina & Alexandru Vakulovski. Fondatorul și realizatorul CenaKLUbului TIUK.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici