Am privit recent dezbaterea candidaților la alegerile parlamentare de la Digi24, cu un amestec de uimire și îngrijorare profundă. Într-un context în care adevărul ar trebui cel putin căutat și dorit, am asistat la o demonstrație flagrantă a modului în care dezinformarea și ignoranța pot perverti acut discursul din spațiul public.
Doamna Dorina Barcari, reprezentanta unui partid care pretinde că vorbește în numele valorilor „autentice” românești, a justificat cu nonșalanță o aberație științifică îmbrăcată în mantia sacralității: ideea că nașterea prin cezariană „afectează firul divin” ce ne leagă de dumnezeu. Într-un delir pseudoștiințific, doamna Barcari a invocat existența unei „particule divine”, ba chiar a sugerat că matematicienii ar fi demonstrat aceasta ca dovadă a legăturii noastre supranaturale cu divinitatea. O afirmație care nu doar trădează o profundă neînțelegere a științei, dar și pericolul pe care îl reprezintă dezinformarea într-o societate deja fragilă.
Termenul de „particulă divină” provine din denumirea populară a bosonului Higgs, descoperit experimental în 2012 la CERN. Această particulă nu are nicio legătură cu divinitatea în sens teologic. Este o componentă esențială în Modelul Standard al fizicii particulelor, explicând modul în care particulele elementare capătă masă. Denumirea a fost o exagerare mediatică, nu o afirmație despre existența unei entități divine.
Ce m-a tulburat și mai mult nu a fost însă aberația în sine, ci tăcerea complice din jurul ei. Niciun jurnalist, niciun politician, nici măcar moderatorii nu au contestat enormitatea spuselor. Acesta este ecoul unei lipse tragice de cultură generală. Tăcerea lor e simptomul unui rău mult mai mare: ignoranța ca armă politică. Politicienii noștri nu doar că perpetuează fake news, ci devin, prin lipsa lor de pregătire și de discernământ, parte activă a acestei maladii sociale. Lipsa de reacție nu este doar o omisiune, ci o complicitate tacită la propagarea ignoranței și a dezinformării.
Astfel de momente explică șocul presei internaționale față de rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale. Este ca și cum am plonja cu frenezie într-o spirală de auto-distrugere, ghidați de algoritmi și lideri care par să trăiască într-un univers paralel, guvernat de reel-uri și populism.
Dezinformarea nu mai este doar o problemă de „prostie pe internet”. Ea este un cutremur invizibil ce fisurează fundațiile deja șubrede ale unei societăți lipsite de educație. Algoritmii Facebook, Instagram și TikTok amplifică vocile celor care țipă cel mai tare, nu cele care au dreptate. Astfel, ignoranța se multiplică exponențial, devenind un tsunami care anulează dialogul rațional. Când marea masă de cetățeni crede mai degrabă în conspirații decât în fapte, democrația însăși este în pericol. Oamenii, adesea fără mecanismele necesare de filtrare a informației, devin victime ale fake news, ceea ce poate duce la rezultate electorale surprinzătoare și îngrijorătoare, așa cum s-a văzut în primul tur al alegerilor prezidențiale din România.
Această situație scoate la iveală o problemă sistemică: lipsa educației științifice și a gândirii critice în societatea noastră. Fără aceste instrumente, suntem expuși manipulării și dezinformării, incapabili să distingem adevărul de ficțiune. În acest peisaj sumbru, educația rămâne singurul bastion al rezistenței.
Este imperativ să punem accent pe educație în școli, nu doar sub forma orelor de științe exacte, ci și prin introducerea cursurilor de gândire critică. Tinerii trebuie să învețe cum să analizeze informația, cum să verifice sursele și cum să își formeze opinii bazate pe fapte, nu pe zvonuri sau manipulări.
Avem nevoie de educație științifică accesibilă, care să explice pe înțelesul tuturor concepte precum bosonul Higgs, fără a cădea în capcana metaforelor religioase. Și, poate cel mai important, avem nevoie de educație politică, care să le arate oamenilor că puterea în stat nu este o forță mistică, ci un mecanism care funcționează în baza unor principii raționale. Înțelegerea acestor mecanisme, a rolului instituțiilor și a responsabilităților cetățenești este vitală pentru o democrație sănătoasă. Numai prin cunoaștere și implicare putem preveni derapajele și abuzurile de putere. Doresc să trăiesc într-o societate unde copiii mei vor putea accesa liberi adevărul, ca antidot împotriva dezinformării.
Suntem în fața unei alegeri cruciale: acceptăm pasiv această stare de fapt sau ne ridicăm împotriva valului de ignoranță care amenință să ne înghită?
Este timpul să reconstruim punțile către cunoaștere și adevăr, să investim în educație, în gândire critică și în formarea unei societăți informate și responsabile. Doar astfel putem spera la un viitor decent, în care deciziile se iau pe baza faptelor, nu a iluziilor sau a manipulărilor. Nu putem permite ca „particula divină” a dezinformării să devină temelia pe care ne construim viitorul. Este datoria noastră, a fiecăruia, să ne informăm corect, să punem întrebări și să cerem responsabilitate de la cei care ne reprezintă.
În încheiere, fac un apel la conștiința colectivă: știința nu are nevoie de metafore divine ca să ne inspire. Adevărul științei este, în sine, unul sacru!
