Oamenii s-au mutat în rețea: „Redescoperirea conversației”, Sherry Turkle

Într-o lume în care socializarea este la cote colosale, singurătatea este, paradoxal, în tandem. Ne creăm identități pe fiecare rețea și nu mai reușim să reacționăm spontan în realitate. Avem dificultăți din ce în ce mai mai mari să relaționăm cu oamenii de lângă noi, să găsim naturalețea în comunicarea reală. Am văzut de nenumărate ori oameni care ies în oraș, stau la aceeași masă, dar toți sunt cu ochii pe ecranele telefoanelor. Am fost martora unor situații în care părinții stau cu copiii lângă ei și își monitorizează febril notificările. Avem venituri mai mari și din ce în ce mai puțin  timp, iar joburile s-au prelungit nepermis de mult. Suntem în permanență conectați. Cheltuim toate resursele pe lucruri de care nu avem nevoie și nu mai alocăm timp pentru a reflecta. Viața a devenit un etern prezent, care înghite viitorul. Proiecțiile pe termen lung se referă la consum, timpul liber a devenit un lux, visele, la propriu și la figurat, s-au mutat în rețea. Aproape că nu mai avem capacitatea să ne imaginăm nimic și vrem ca altcineva să imagineze pentru noi realități virtuale în care să ne simțim fericiți. 

Sherry Turkle, sociolog și profesor universitar la Institutul Tehnologic din Massachusetts, este preocupată de ani buni de impactul tehnologiei moderne asupra modului în care comunicăm și relaționăm cu ceilalți. Volumul publicat recent la editura Humanitas, Redescoperirea conversației, subliniază importanța conversațiilor autentice într-o lume dominată de dispozitivele și mediile digitale, în care interacțiunile online și mesajele rapide au devenit norma. Utilizarea excesivă a tehnologiei poate duce la izolare și la scăderea calității relațiilor interpersonale, deoarece oamenii omit sau evită conversațiile în față. Mai mult, prin intermediul interviurilor și al cercetărilor de teren, autoarea investighează cum tehnologia afectează conversațiile și legăturile dintre părinți și copii, relațiile romantice, prieteniile și chiar conversațiile cu noi înșine. Oamenii ar trebui să investească mai mult timp și efort în dezvoltarea abilităților de comunicare și în crearea unor spații sigure în care să poată avea conversații autentice și profunde, iar volumul oferă și câteva exemple și strategii pentru a integra tehnologia într-un mod sănătos și pentru a crea conexiuni autentice.

Singurătatea și intimitatea comunicării

Există aici multe referiri la Walden sau viața în pădure, a lui Henry David Thoreau, o lucrare clasică care reflectă experiența de doi ani în care acesta a trăit în singurătate, ideea lui Sherry Turkle fiind aceea de a evidenția puterea singurătății și rolul său în stimularea autoreflecției. 

Singurătatea oferă o oportunitatea de a te descoperi, de a merge mai adânc în interior pentru a dobândi un sens mai clar al identității personale, al valorilor și al dorințelor. Într-o epocă dominată de conectivitate constantă, se pare că am pierdut contactul cu noi înșine, suntem excesiv preocupați de distragerile externe și de nevoia de validare permanentă prin intermediul social media, ceea ce conduce la superficialitate. Poate a venit timpul să acordăm din nou o atenție mai mare importantă plăcerilor simple ale vieții, să ne preocupăm de ceea ce este esențial, să ne scuturăm de excesele vieții moderne, să ne examinăm relația cu tehnologia și să luăm în considerare modurile în care aceasta ne poate împiedica să ne bucurăm de prezent.

Henry David Thoreau credea foarte mult în efectele benefice ale petrecerii timpului în natură, iar Sherry Turkle susține că am devenit din ce în ce mai deconectați de lumea naturală din cauza preocupării noastre pentru ecrane și distragerile digitale. Prezența constantă a tehnologiei poate împiedica capacitatea noastră de a aprecia și de a ne conecta cu lumea naturală, ceea ce duce la o pierdere a conștiinței ecologice și la o deconectare de mediul înconjurător, fără a ține seama de impactul negativ pe care îl avem și de consecințele acestuia. Semnarea petițiilor online și comentariile nu ajută, de fapt, la salvarea planetei. E nevoie de acțiuni și inițiative reale. 

Revizitând lecțiile lui Henry David Thoreau din Walden, Sherry Turkle ne îndeamnă să luăm în considerare importanța echilibrului și să ne revendicăm conversația și conexiunea cu ceilalți și cu sine. 

Am fost neplăcut surprinsă de exemplele din carte, în care copii și părinți comunică doar prin mesaje, că nu mai există în unele familii niciun fel de dialog offline, că s-a suspendat comunicarea de acest tip din cauză că online mesajele pot fi editate, șterse, iar offline ești supus vulnerabilității, neprevăzutului. În felul acesta vom deveni incapabili să ne arătăm emoțiile și incapabili de empatie. Chiar asta este una dintre problemele majore cu care ne confruntăm, mai ales în ceea ce privește mulți dintre copii, ei nu mai simt aproape nimic legat de sentimentele celorlalți, nu le pot înțelege și nu pot reacționa la ele. Așa-zisele urgențe pe care le-ar avea cineva și pentru care cei mai mulți petrec aproape tot timpul online, sunt de fapt, răspunsuri aproape mecanice la situații dificile, în spatele cărora nu există nimic. Efectele negative ale dependenței de online și de mesaje rapide, care duc la anularea oricărui dialog și la deconectarea emoțională, sunt ilustrate prin exemple din mai multe medii (familii cu copii și fără; medii academice; grupuri de adolescenți etc). Din păcate, una dintre concluzii este că tot mai mulți oameni preferă comunicarea virtuală și evită întâlnirile față în față, ceea ce duce la slăbirea relațiilor interpersonale și încurajează superficialitatea în interacțiunile noastre. De la relații romantice, la educația copiilor sau chiar în conversațiile cu noi înșine, disponibilitatea de a asculta și de a exprima anxietăți, nemulțumiri, sentimente, toate scad în intensitate și profunzime și acest lucru ar trebui să ne determine să facem să reducem timpul online și să încercăm să ne reconectăm.

Dependența poate perturba viața academică, interacțiunile sociale și dezvoltarea abilităților sociale ale copiilor. Prin intermediul cercetărilor și al studiilor de caz, Turkle arată că utilizarea necontrolată a tehnologiei poate genera izolare, narcisism și probleme emoționale la copii.

Impactul asupra copiilor

Prin cartea sa, Turkle speră să încurajeze părinții și societatea în ansamblu să fie mai atenți și implicați în educarea și protecția copiilor în era digitală. Ea subliniază necesitatea de a stabili limite clare privind utilizarea tehnologiei, de a promova abilități de gândire critică și de a oferi sprijin emoțional pentru a contracara influențele negative ale internetului și a social media și a păstra un mediu online sigur.

În discuția despre conversațiile dintre părinți și copii, Sherry Turkle se inspiră din lucrările lui D.W. Winnicott, Daniel Goleman și John M. Gottman pentru a facilita înțelegerea impactului tehnologiei asupra relațiilor parentale. Utilizarea excesivă și necontrolată a social media și a internetului poate avea unele efecte chiar periculoase asupra copiilor: dependența de social media afectează negativ starea de spirit, sănătatea mentală și capacitatea de a interacționa efectiv cu alți oameni în viața reală; riscul de bullying online, cu consecințe emoționale și psihologice grave pentru copii, inclusiv scăderea stimei de sine, anxietate, depresie și traume durabile; expunerea la conținut nepotrivit: violență, sexualitate explicită sau alte materiale inadecvate; sedentarism, mai puțin timp pentru activități fizice în aer liber; riscul de obezitate și dezvoltarea unui stil de viață nesănătos; probleme de somn și perturbarea ritmurilor circadiene.

Probleme conexe

Multitasking-ul și atenția fragmentată în era digitală sunt alte două teme asupra cărora Sherry Turkle atrage atenția, mai ales datorită faptului că multitasking-ul este, de fapt, un mit, că noi nu putem funcționa așa, după modelul mașinilor, idee pe care o argumentează solid, dar și pentru că ne distrag atenția și furnizează un flux de fragmente de informații, ceea ce ne reduce abilitatea de a asculta cu empatie, de a ne implica în conversații profunde și de a face raționamente complexe. 

O altă problemă este cea a aspectelor etice ale interacțiunilor online, cum ar fi dreptul la intimitate, confidențialitatea și manipularea emoțională. E timpul să acordăm mai multă atenție acestora, să fim mai conștienți de riscurile lumii digitale și să utilizăm responsabil tehnologia în conversațiile noastre, pentru a promova încrederea și respectul reciproc. Prieteniile sunt lucruri care trebuie gestionate, fie că vorbim despre școală, familie sau locul de muncă, încrederea oarbă în aplicații se transformă în lipsă de empatie, creativitate și inovare. 

Înapoi în realitate

Trăim deja într-o perioadă în care digitalizarea și-a început dominația. Vrem acces la tot, trebuie să renunțăm la spațiul personal, la intimitate. În primă instanță, nimeni nu pare că ne cere asta, dar pe parcurs permitem accesul în aproape toate aspectele vieții și ale minții, sperând că vom obține același lucru și din cealaltă parte. Online nu este nimic, de fapt, gratuit, dar tot ce obținem noi sunt doar informații fragmentate, aproape inutile. Parcă rămânem în permanență la suprafață, accesul la panoul de comandă nefiindu-ne permis. Cu fiecare acord pe pe îl dăm online, pierdem ceva offline. Viața privată, unii dintre prietenii pe care îi neglijăm, ieșirile în natură, bucuria întâlnirii cu cei apropiați, îmbrățișările și chiar mirosurile. 

Realitatea așa cum o știm, cu imperfecțiunile ei, încă îmi pare cea mai bună soluție/variantă/mediu pentru viață. Poate că nu voi fi trăi suficient cât să fiu martora progresului tehnologic ce va permite zborul în spațiu pentru publicul larg, cucerirea noilor teritorii sau deplasarea cu naveta proprie până la locul de muncă, dar am câteva avantaje. Pot face o drumeție pe munte, înota în mare sau simți mirosul florilor primăvara (încă, pentru că aici mă gândesc și la schimbările climatice). Mă rănesc într-o foaie atunci când cumpăr o carte nouă, dar plăcerea pe care o am mirosindu-i și citindu-i paginile îmi umple inima; mi se face pielea de găină când ascult trupele preferate și am emoții când mă văd cu cineva la care țin. Mă doare capul dacă nu beau cafea dimineața, dar mirosul ei pe plajă sau la cabana din munți nu l-aș da pe niciun dispozitiv, integrat sau nu, care mi-ar oferi acces la www instant. 

Sherry Turkle, Redescoperirea conversației, Ed. Humanitas, 2023, traducere: Teodora Maftei

mm
Carmen Florea
Carmen Florea a visat să aibă propria librărie, însă pentru că a navigat cu sau fără voie către alte domenii, de câțiva ani a adoptat una la Cărturești (Carusel). Face PR și comunicare, realizează interviuri și redactează cărți. Booklover by default, are o slăbiciune pentru scriitorii sud-americani, portughezi și japonezi. Plăceri (ne)vinovate: clătitele, fotografia, drumețiile.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici