Odată cu invadarea Ucrainei de către Federația Rusă, reacția Statelor Unite, a Uniunii Europene și a Regatului Unit a fost una întârziată, dar fermă. Măsurile pentru a elimina Rusia din sistemul SWIFT au venit târziu și erau oarecum așteptate, dar marea lovitură rămâne eliminarea din sistemul financiar global, lăsând fără resurse financiare nu doar armata și administrația de la Kremlin, dar și sărăcind rușii de rând, care vor pune presiune continuă pe regimul lui Putin.
Cu toate că sancțiuni similare am văzut și în cazul Iranului, Siriei sau Coreei de Nord, acestea erau economii periferice piețelor globale, economii pentru care impactul nu este nici măcar comparabil cu ce se va întâmpla în cazul Federației Ruse, care nu doar că este o țară deja obișnuită să încaseze sancțiuni și să le combată într-un mod propriu, dar are și pregătirile necesare pentru a face față scoaterii din SWIFT în contextul în care primele încercări de acest gen au venit încă din 2014, odată cu anexarea ilegitimă a Crimeei, dar care nu au depășit niciodată Targeted Sanctions, ci s-au limitat la persoane fizice sau companii private.
Cu toate că există voci reticente în ceea ce privește sancțiunile economice, putem privi ca pe o victorie a Occidentului în fața Rusiei sancțiunile aplicate încă din 2014, ce au avut ca efect scăderea Produsului Intern Brut al Rusiei de la 2,3 trilioane în 2014 până la 1,4 trilioane de dolari, în timp ce PPC a scăzut de la 16.000 de dolari la doar 10.000 de dolari astăzi, făcând ca regimul lui Vladimir Putin să se clatine și din ce în ce mai multe voci să îi fie potrivnice chiar acasă.
Mecanismele utilizate împotriva Rusiei
Pentru a înțelege mai bine implicațiile acestor sancțiuni trebuie să explicăm care sunt mecanismele pe care lumea civilizată încearcă să le utilizeze împotriva Rusiei. Cea mai mare parte a banilor care circulă în cadrul sistemului bancar internațional nu există fizic, ci doar scriptural, fiind doar cifre pe un monitor, ceea ce înseamnă că, la sfârșitul unei zile în sistemul bancar, nimeni nu va plimba tone de bancnote între două bănci peste tot prin lume, ci doar vor schimba niște caractere cifrate într-un sistem numit SWIFT, coduri ce reprezintă ordine de plată sau operațiuni bancare ce ulterior se transformă în valori nominale în diverse valute.
În orice sistem bancar, banii existenți sunt doar o mică parte din totalul masei monetare printate pe care banca îi deține, fapt pentru care băncile centrale dețin rezerve valutare masive, pentru că în cazul în care o masă mare de deținători încearcă să-și scoată simultan banii dintr-o bancă, aceștia să poată fi acoperiți de banca centrală.
Blocarea rezervelor valutare pentru Rusia înseamnă nu doar destabilizarea sistemului bancar odată ce mulți dintre ruși vor dori să-și scoată valuta din bănci de frica unui crah bancar, ci și scăderea puterii de cumpărare a monedei naționale și așa erodată de inflație și de neîncrederea partenerilor comerciali în rubla rusească. Conform celor mai multe surse, rezerva valutară totală a Rusiei este de aproximativ 628 de miliarde de dolari, din care doar 13 miliarde se află în sistemul bancar rusesc și pe teritoriul Federației Ruse sau în tezaurul băncii centrale, în timp ce populația și mediul de afaceri rusesc dețin între 50 și 70 de miliarde.
Scoaterea din sistemul financiar internațional — ce înseamnă pentru Rusia?
Odată blocat accesul Kremlinului la rezerva valutară care nu se află pe teritoriul țării, Rusia nu va mai putea deconta tranzacții în moneda tipărită și, cum sistemul SWIFT este complet inaccesibil, transferul de bani electronici se va face cu întârziere, cu costuri mai mari și într-un mod mult mai ineficient. Cu toate că mulți cred că aceste operațiuni vor fi imposibile, ele se vor putea efectua și fără SWIFT, cu ordine de plata trimise prin e-mail, fax sau poștă, dar cu o încredere scăzută și cu riscuri mult mai mari, pentru că nimeni nu va avea încredere să importe bunuri sau servicii în Rusia, așteptând ulterior poștașul care să aducă miraculosul CEC sau valizele cu bani.
Ce înseamnă pentru oligarhii din jurul liderului de la Kremlin scoaterea Rusiei din sistemul financiar internațional poate să fie ușor de înțeles. Blocarea operațiunilor pe piața de capital atâta timp cât conturile companiilor rusești sunt în cea mai mare parte deschise la bănci aflate sub sancțiuni, blocarea accesului la valută, incapacitatea de a tranzacționa pe bursele de petrol și de energie și astfel întreaga producție a Rusiei fiind la mâna traderilor care se vor bucura din plin de lipsa unui market maker puternic care să protejeze interesele producătorilor ruși și într-un final, acești oligarhi obedienți până de curând, îl vor forța pe Putin să cadă la un acord cu Ucraina, dar și cu SUA și UE, pentru a-și putea recupera banii care continuă să scadă într-un ritm alert ce în cifre se poate traduce în 32 de miliarde de dolari pierderi de la începutul anului și până acum și aproape 7 miliarde doar în prima zi de sancțiuni, o zi de weekend în care bursele au fost închise, adică marile pierderi nu se pot vedea și sancțiunile nu produc efecte atât de masive precum într-o zi de tranzacționare.
Nu sunt de neglijat nici sancțiunile comerciale ce includ blocarea importurilor pentru industria de armament, dar și accesul la tehnologie de vârf, importul de computere și embargoul în ceea ce privește industria aerospațială, sistarea livrării pentru mult doriții semiconductori esențiali în industrie, dar și sancțiuni economice ce privesc interdicția pentru persoanele fizice și companiile rusești de a crea depozite mai mari de 100.000 de euro într-o singură bancă din UE, tranzacția de euro pe piețele valutare, blocarea accesului pe piața valorilor mobiliare emise după 12 aprilie 2022 și blocarea depozitelor mai mari de 50.000 de lire în cazul sancțiunilor luate de Marea Britanie, blocarea spațiului aerian, ba chiar și intervenția surprinzătoare a Turciei care, în baza convenției de la Montreux, va bloca accesul navelor rusești prin Bosfor și Dardanele, astfel afectând atât strategiile militare ale Rusiei, cât și comerțul și alimentarea cu combustibil prin Marea Neagră.
Cum este afectată Europa?
În contrapartidă, o carte importantă pe care Rusia o poate juca este sistarea exportului de gaz către Occident, fapt ce nu s-a concretizat nici măcar în timpul Războiului Rece, dar este puțin probabil să asistăm la „închiderea robineților” de gaz deoarece astăzi este destul de evident că Rusia nu își va permite să renunțe la două treimi din totalul veniturilor țării, dar cu siguranță va putea ca pe termen lung să negocieze prețuri mai mari, care să afecteze întreaga Europă. Un preț mic raportat la miile de morți din acest război.
În ceea ce privește partea Occidentală, efectele pot fi de natura unor majorări ale prețului la petrol și gaz, efecte ce au fost vizibile și în timpul anexării Crimeei din 2014, când prețul barilului a ajuns la 100 de dolari, doar ca astăzi, deși prețul a sărit sensibil de valorile atinse în 2014, ar trebui să ne așteptăm la o reacție rapidă din partea statelor civilizate care să alimenteze Europa cu gaz lichefiat pentru a înlocui o parte din importul rusesc și, de ce nu?, la o sincronizare a Statelor Unite cu ceilalți mari producători pentru a invada piața cu cantități uriașe de petrol din rezerve, astfel menținând un cost scăzut și poate chiar ducând prețul barilului sub costul de exploatare al Federației Ruse, și așa printre cele mai ridicate din topul marilor exploatatori de petrol, cu toate că îngrijorările legate de prețul gazelor nu sunt unele ce ne vor afecta pe termen scurt atâta timp cât contractele sunt semnate pe multe luni de acum înainte.
O altă problemă majoră pe care o poate avea economia europeană și chiar globală este legată de prețul alimentelor, ținând cont că Rusia și Ucraina generează 29% din exporturile de grâu, 19% din exportul de porumb și peste 80% din uleiul de floarea soarelui, ceea ce înseamnă că prețul hranei ar putea crește nu doar pe seama embargoului pus Rusiei și incapacității Ucrainei de a produce, dar și pe seama unor întreruperi de fluxuri comerciale în Marea Neagră, dar și ca o consecință a dependenței de îngrășămintele chimice importante din Rusia.
Inițiative private pentru sancționarea agresorului
Dacă vorbim de sancțiuni, ceea ce a fost destul de ușor de trecut cu vederea este efortul unor companii private de a îngenunchea regimul de la Kremlin. Atât VISA, cât și MasterCard au interzis utilizarea cardurilor emise de băncile rusești în afara granițelor, cu toate că sistemul național rusesc NSPK va permite în continuare folosirea lor pe teritoriul Federației Ruse.
ApplePay și GooglePay au anunțat deja că nu vor mai oferi acces la terminalele de plată cetățenilor ruși, în timp ce grupul Meta, cel care deține platforma Facebook, a interzis presei ruse să publice reclame pe rețeaua de socializare.
Costuri însemnate pentru partea rusă au fost generate și de războiul cibernetic declarat de gruparea Anonymous. care a revendicat până acum atât atacurile asupra Ministerului Apărării din Rusia și a televiziunilor de stat, cât și asupra site-urilor Kremlinului și ale guvernului din Cecenia.
Vorbind despre inițiative private și tehnologice, nu putem neglija nici contribuția de milioane de dolari pe care Elon Musk a adus-o în apărarea Ucrainei, prin punerea la dispoziție a sateliților Starlink meniți să furnizeze internet pe întreg teritoriul țării și probabil că nu se va opri aici contribuția SpaceX, ținând cont că în ultimele zile voci de la Moscova au amenințat inclusiv cu doborârea ISS, acțiune împotriva căreia nimeni nu se așteaptă ca Musk să nu strige „prezent”.
Și cu toate că este cel mai nepotrivit moment să faci parte din elita economică a Rusiei, cel mai important pentru noi este să învățăm că atât Statele Unite, cât și Uniunea Europeană și Marea Britanie trebuie să învețe să vorbească cu aceeași voce și atunci când o fac, chiar dacă uneori cam târziu, agresorul deja face concesii, pentru că cele mai dure sancțiuni sunt cele care nu ar trebui niciodată aplicate, nu doar că nu ar avantaja nici comerțul global și nici interesele lumii civilizate, ba chiar ar avea un impact major asupra rușilor de rând și-așa înfometați de regimul de la Kremlin, dar Europa mai are nevoie de ceva timp până va învăța acest joc în care, pentru a câștiga în fața unor regimuri precum cel din Rusia sau China, trebuie să fii în egală măsură academician și golan.
