„Pentru el rămăsese un miracol faptul că lutul ars nu ajungea din nou pămînt – putea fi spart sau erodat de vreme, însă avea o forță vitală care nu putea fi stinsă.”
Prin intermediul romanului Calul de lut, Anuradha Roy poartă își poartă cititorii către lumea fermecătoare a lui Elango, un olar hindus, care devine întruchiparea acestei forme de artă prețuite și practicate timp de secole. Meșteșugul olăritului are o semnificație profundă, deoarece leagă omenirea de trecutul său prin mâinile și creativitatea fiecărei generații.
Deși acțiunea are loc în anii ’80, romanul surprinde excelent atmosfera de conflict sectar și fanatism din India contemporană, fără a culmina într-un text agresiv, activist sau profund conflictual, scriitoarea evitând expunerea teoretică a ideilor, capcana politicului sau violența din cadrul comunităților. Sara, studentă la o universitate din Marea Britanie, își spune povestea, rememorând anii copilăriei din India natală, marcați de pierderea tatălui și de exilul lui Elango, olarul care o inițiază în tainele meșteșugului moștenit din generație în generație.
Prin intermediul poveștii sensibile construite de scriitoarea de origine indiană, suntem martorii legăturii profunde a lui Elango cu pământul, în timp ce modelează cu îndemânare lutul. Călătoria sa exemplifică armonia dintre oameni și natură, încercând în același timp să ilustreze modul în care ceramica servește atât ca mijloc de exprimare artistică, cât și ca mod de păstrare a tradițiilor înrădăcinate în patrimoniul cultural. Romanul îmbină cu îndemânare elemente de realism magic și diversitate culturală, inserate în mai multe povești, toate pe fundalul unei lumi în schimbare. În prim-plan avem, dincolo de temele identitare, iubirea interzisă, și pagini valoroase despre conservarea mediului și durabilitate.
Mitic-ludic, recompuneri
Odată ce ia o formă fixă, lutul (pămîntul) se poate sparge foarte ușor. Romanul nu urmărește o cronologie fixă, unele elemente se destramă și altele se recompun după o logică stranie, care se dezvăluie parțial către finalul cărții. Când Elango are o viziune cu un cal care se plimbă pe fundul oceanului și care respiră foc, știe că trebuie să recreeze această imagine. Viziunea calului, care amintește de poveștile lui Shiva, ale cărui pasiuni amenințau cândva să devoreze universul, pune în mișcare o dramă elementară, animată de o dragoste interzisă și de conflicte sectare. Dar lanțul evenimentelor este provocat în egală măsură de un animal terestru, un câine, Chinna.
„Încă nu văzuse nimeni calul. Deocamdată era doar al lui. Se gândi îngrijorat că s-ar putea nărui sub ploaia torențială, apoi alungă gândul — era o lucrare robustă, bine arsă și ar ține piept vânturilor puternice, și chiar grindinei. Hotărâse chiar de la început că acest cal nu va fi de vânzare, iar acum, cu stihurile de pe el și cu numele lor gravate, era cel mai puternic simbol pe care el și Zohra îl vor avea vreodată, un simbol al unirii lor.”
Romanul pune în lumină legătura profundă dintre artă și imaginație, precum și capacitatea lor de a transcende granițele și de a crea legături între oameni. Ceramica lui Elango servește ca o punte metaforică, conectând trecutul și prezentul, culturile și tradițiile. Una dintre particularitățile stilului lui Anuradha Roy este abilitatea de a crea un puternic sentiment al locului. Prin descrierile evocatoare ale satului, ale atelierului de olărit și ale împrejurimilor, ea îi transportă pe cititori în lumea lui Elango, parte reală, parte imaginară. Ceea ce reușește magistral în acest roman Anuradha Roy este evantaiul de imagini detaliate care permite cititorilor să vizualizeze culorile, mirosurile și texturile, culminând într-un decor veridic și plin de viață.
Proza are muzicalitate și folosește deseori metafore bogate, lucru destul de rar în textele contemporane, și imagini izbitoare, iar acest lucru are nu doar valoare literară, prin frumusețea limbajului, dar oferă și o perspectivă profundă asupra emoțiilor și experiențelor personajelor. Notele când reflexive, când descriptive sunt un alt atu al textului, mai ales pentru că pun în evidență legătura dintre personajul principal, arta olăritului și lumea naturală și complexitatea relațiilor umane.
Nuanțe și portrete
Când vine vorba de relații, Anuradha Roy reușește să surprindă excelent nu doar natura, ci și dinamica, nuanțele și ambiguitățile acestora, creând personaje complexe, naturale și bine conturate, cu dorințe ușor recognoscibile, dar și cu motivații conflictuale. Și aici avem nu numai asta, ci și, în alte romane ale sale, tensiunea dintre tradiție și modernitate. Dincolo de maestrul olar animat de meșteșugul său ancestral, nu toate personajele visează să urmeze aceeași cale, iar romanul explorează provocările cu care se confruntă acestea în încercarea a da concilia diferențele.
Un alt instrument pentru a pune în evidență perspectivele diferite este narațiunea spusă când la persoana a treia, cea a lui Elango, când la persoana întâi, cea a Sarei. Avem și povestea câinelui, Chinna, prin intermediul scrisorilor de la stăpânul său inițial, care către final capătă o voce proprie.
Călătorind prin locuri diferite, între India și Anglia, prin intermediul mai multor personaje, Sara, Elango, Zohra, Karin, caligraful cel orb, romanul reflectă și traseele pe care Orientul și Occidentul le străbat, punctele în care acestea converg și punctele în care se despart. Sunt pagini unde miturile sunt readuse la viață, prin forme stranii și alegorice, deseori împotriva rațiunii și a imaginației, purtat de forțe ale fanatismului, dar și pagini care explică faptul că modernitatea (poate) produce schimbare.
Nu există, de fapt, concluzii
Narațiunile scriitoarei indiene este și aici multistratificată și oferă perspective pertinente asupra complexității societății indiene. Atenția pentru detalii, modul viu de a descrie nuanțele culturale care modelează viețile personajelor sale, fac din calul de lut un periplu captivant prin medii diferite. De asemenea, faptul că dincolo de romanele sale s-a aventurat și în alte forme de scriere, eseuri și articole, punându-și în valoare versatilitatea intelectuală și intuițiile, aduce un plus de adâncime și consistență și textelor de ficțiune, căci se observă o puternică conștiință socială, preocuparea pentru drepturile omului și nedreptățile din societate.
Natura exilului, a îmbătrânirii, a traumei comune, a ceea ce purtăm în prezent ca parte dintr-un trecut în care am suferit rămâne la finalul romanului încă incomplet analizată. Limitele în care tradiția se poate îmbina cu modernitatea, de asemenea; liniile invizibile care despart oamenii, animalele și divinul uneori nu pot fi anulate. Romanul Calul de lut provoacă pe unele segmente confuzie, care se transformă în preocupare în urma lecturii și permite imaginației să umple golurile. Nu e tipul de confuzie care te face să crezi că te afli în fața unui text insuficient construit și orchestrat, ci ai cumva satisfacția că scriitorul și-a lăsat și ție ceva de făcut, că ești parte din angrenajul care te-a surprins, marcat, incitat și entuziasmat vreme de câteva ceasuri, în compania căruia ai petrecut momente bune din viață. Te determină să mergi acum într-o direcție neprevăzută, într-o călătorie proprie de elucidare, descoperire sau reconstrucție, pentru care scriitorul nu ți-a oferit o hartă, de acum ești pe cont propriu. Călătorie plăcută!
Anuradha Roy, Calul de lut, Humanitas Fiction, 2023, traducere de Cristina Nicolae
Fotografii de Carmen Florea
