„O moarte cum tu nu ai putea avea”

Cea mai recentă carte a lui Ciprian Măceșaru, O moarte cum tu nu ai putea avea, e de proză scurtă și a apărut în noua colecție de ficțiune coordonată la Editura Litera de Cosmin Perța, Pantazi. Ciprian Măceșaru este scriitor (poet și prozator), muzician (fostul toboșar al formațiilor Hotel Fetish și Toulouse Lautrec), jurnalist (Diploma de Excelență pentru Jurnalism European, acordată de EUROLINK – House of Europe), ilustrator, fotograf („Shoot!”), autorul unor cărți de interviuri, jurnal, pentru copii. A scris libretul operei de cameră „În trup”, compoziția Dianei Rotaru. Compozitoarea irlandeză Gráinne Mulvey a compus, pe versurile sale, lucrarea „Don’t walk”. Prezent în antologii din țară și din străinătate, deținătorul a mai multe premii literare, printre care și Premiul ScurTiuk! 2014, acordat de Revista Tiuk pentru romanul „Portbagaj”… 

Pantazi e o colecție frumoasă și la propriu, și la figurat, copertele fiind făcute de Laurențiu Midvichi, pe care-l știm de la Editura Paralela 45, colecție despre care Cosmin Perța spune cititorilor (pe blogul editurii) că vor găsi „voci expresive, subiecte actuale, vii, autori care stăpînesc tehnicile de scriere, știu să spună o poveste, să mențină un ritm adecvat, să imerseze cititorul în ficțiune oferindu-i o experiență intelectuală, emoțională și senzorială. Mizăm pe autori noi, proaspeți, cu potențial real de a deveni scriitori reputați în scurt timp, dar și pe autori deja consacrați cu expresie narativă impactantă și recognoscibilă. Două coordonate sînt urmărite constant în selecția titlurilor: povestea, care trebuie să fie convingătoare și incitantă, și stilul, care dă unicitate expresiei și originalitate întregii construcții narative”. 

Povestirile scurte și foarte scurte din O moarte cum tu nu ai putea avea sînt ba precum niște tablouri sau fotografii, ba ca niște clipuri video sau scenarii de film. Primele sînt niște schițe, momente care par să nu aibă nici un final, de aceea cititorii se trezesc în fața unor secvențe narative statice sau parcă rupte din context, pe cînd celelalte au finalul în coadă de pește și, deși Ciprian Măceșaru ține să nu ne dezvăluie nici aici un singur sfîrșit, măcar avem cîteva posibile variante clare de la care să pornim, la care să ne gîndim. Așa e și cea mai lungă proză din carte, „Și se făcu întuneric”, una din preferatele mele, alături de „Delay”, „Caii” și „Ceva mai mult păr”. 

Protagonist în „Și se făcu întuneric” este un tînăr scriitor de 40 de ani care trăiește din mici colaborări la reviste (și, mai ales, din moștenirile mamei), după ce a renunțat la totul pentru scris. Valentina a apărut în viața lui întîmplător și pe neașteptate, abia se mutase în apartamentul de deasupra camerei pe care o închiria el, că avea nevoie de un clește. Au trăit o poveste de dragoste, dar s-au certat din motive politice (cum se mai poate întîmpla doar în perioada pe care o trăim chiar acum). Ea era implicată trup și suflet în mișcarea de eliberare, ieșea să protesteze în stradă seară de seară, iar el, după o perioadă în care i-a fost mereu alături, a pus la îndoială rostul acestor ieșiri, apoi vedea pericolul unor astfel de acțiuni într-un stat dictatorial, cum îl atenționa și mamă-sa la telefon. Dar, după o scurtă pauză, în care el și-o mai trăgea cu o barmaniță, iar ea – cu un negricios dintre cei ieșiți în stradă, s-au împăcat și au început să se ducă iar împreună la mitingurile anti-FSD, partidul ciumă-roșie care a dus țara la dictatură. Revolta a fost înăbușită brutal, cum s-a întîmplat și în acel 10 august, prin aceleași metode, iar ei doi au fost despărțiți de mulțimea îngrozită. La un moment dat a zărit-o pe Valentina trasă de păr de un militar, ajutat de niște jandarmi. A fugit după ea, dar exact atunci o femeie a fost proiectată în picioarele lui, „genunchiul îmi cedează din nou și mă prăbușesc pe asfalt. Strîng din dinți, mă ridic, dar după numai un pas, primesc o lovitură violentă în creștet și îmi pierd cunoștința”. Își revine doar a doua zi, într-o celulă, trezit de negriciosul Valentinei, care-i spune că tatăl ei are pile acolo sus și a rezolvat să-i scape, îl duce la aeroport, unde „Valentina e singură, ține în mîini actele și biletele noastre, privește în gol. Are umerii strînși, un pic ridicați, de parcă i-ar fi frig. Palidă, încercănată, arată ca o fantomă. Cînd ajung lîngă ea, nu schițează vreun gest”. Deși și acest final e misterios și interpretabil, avem niște piste de unde cititorii au de unde porni discuția, în comparație cu majoritatea celorlalte proze. 

O moarte cum tu nu ai putea avea de Ciprian Măceșaru e o carte pe care o poți citi savurînd-o încet, cîte un text-două în pauze, sau dintr-o răsuflare, ca pe un roman – în ambele cazuri vei avea o lectură intensă, unică, neașteptată. Lectură plăcută!


Ciprian Măceșaru, O moarte cum tu nu ai putea avea, Editura Litera, 2024


Fotografie de Mihail Vakulovski

mm
Mihail Vakulovski
Mihai Vakulovski (n. 1972, R. Moldova) a absolvit în 1994 Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova, în 2002 își susține doctoratul la Universitatea București. Debut – în 1997, cu volumul de poezie Nemuritor în păpușoi. A publicat cărţi de poezie, proză, teatru, critică literară, eseu, istorie recentă, interviuri, antologii, majoritatea premiate (cea mai recentă – Tata mă citeşte şi după moarte (poVeste 18+ despre copilăria sovietică & despre copilăria Uniunii Sovietice), Humanitas, 2020). Prezent în mai multe antologii din țară și din străinătate, traduceri în engleză, germană, rusă, franceză, italiană, spaniolă, catalană, greacă, lituaniană. A făcut parte din echipa naţională a României la Finala Cupei Naţiunilor de la Baku (2007) la jocul intelectual „Ce? Unde? Cînd?”. Traducător din literatura rusă (Daniil Harms, Victor Erofeev, Vladimir Sorokin, Frații Presniakov, Venedikt Erofeev, Mihail Kononov, Zahar Prilepin, texte din muzica rock, Alexander Litvinenko & Yuri Felshtinsky etc.). A cîştigat Premiul Librarul Anului, oferit de Festivalul Internaţional de Poezie şi Muzică Poezia e la Bistriţa (2018). Fondator al revistei web Tiuk! (tiuk.reea.net), alături de Dan Perjovschi, Carmina & Alexandru Vakulovski. Fondatorul și realizatorul CenaKLUbului TIUK.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici