O încercare ratată de a portretiza ce se întâmplă în Vama Veche

Ca orice om care și-a petrecut integral câteva veri pe plaja din Vama Veche, am zis să văd și eu acest film românesc, Retreat Vama Veche, proaspăt apărut în cinematografele din țară. Bineînțeles, nu am avut așteptări prea mari fiindcă știam că filmul nu este unul documentar, care să surprindă esența satului sudic devenit în ultimii ani Goa României, dar nici degeaba n-aș zice că am vrut să îl vizionez.

În regia lui Petre Tănase, Retreat Vama Veche încearcă să fie o comedie creată parcă pentru acei corporatiști de weekend care nu și-au trăit perioada rebelă între liceu și studenția târzie, iar acum, un weekend de Vamă le oferă acea iluzie fără de care ar suferi la birou de FOMO. Cei care nu au fost în Vamă cu adevărat, sau care nu au frecventat-o până prin maximum anul 2010, s-au întrebat poate: așa o fi în Vamă, ca-n film? Și sigur tot oamenii ăștia o să umple șezlongurile și hotelurile la suprapreț vara viitoare, fără să știe cum Vama a fost paradisul chetei și al merdenelei, al mâncatului prin curțile vreunei tanti Mariana și al statului la cort pe plajă într-o vreme în care nimeni nu voia și nici nu avea ce să-ți fure din traistă, de fapt. Totuși, să nu fiu eu cârcotașa săracă din clanul nostalgicilor și să mă întorc la sinopsis.

Ei bine, Eva (Ada Condeescu), Dana (Laura Cosoi) și Corina (Adela Popescu), toate aflate la o răscruce a vieții lor, pleacă în Vama Veche pentru petrecerea burlăcițelor, un eveniment organizat în urma unui jurământ făcut de cele trei prietene în timpul liceului. N-am putut să nu mă gândesc la cele două prietene din copilărie alături de care am bătut plaja aia câte trei luni, în lung și-n lat, asistând noi înșine la nunți cu mirese vamaioate și visând, la fel, la petreceri de burlăcițe și nunți organizate în același loc. 

Tipologiile personajelor sunt cât se poate de simple: Eva este viitoarea mireasă, o psihologă care nu și-a vindecat rana cauzată de fostul iubit, dar care acceptă totuși să se mărite cu partenerul care a cerut-o în căsătorie, poate din plictiseală și din cauza crizei de vârstă. Dana este prietena aia modernă și cool, are o companie de publicitate, o relație deschisă cu doi bărbați care sunt prieteni și nu e lipsită oricum de telenovela unei vieți dezordonate, cauzată de relația cu familia sa bizară. Ea este totuși și liderul ascuns și își asumă foarte bine rolul de a fi motorul în grupul de prietene. Corina este medic stomatolog, are o căsnicie din care au rezultat doi copii și e tipul de femeie geloasă; susține financiar familia și este totodată singura care are nevoie de un refugiu în Vama Veche pentru a uita măcar pentru un weekend de jobul nesatisfăcător pe plan personal pe care îl are.

Așadar, dacă nu aveam deja clișeul datorat tipologiilor personajelor, cele trei prietene, colac peste pupăză, se cazează la un hotel care, ghici ce, aparține acelui fost al Evei, un retreat condus acum de el împreună cu partenera sa care așteaptă un copil. Iar ceea ce se dorea a fi un retreat cu guru profesioniști pentru petrecerea burlăcițelor se transformă într-o cacealma fiindcă cei trei instructori devin, din cauza unei urgențe, pescarul, bucătarul și dascălul din localitate. 

Vama Veche se regăsește în titlu și în faptul că aici se petrece acțiunea. Altfel, comedia asta mie îmi bate mai degrabă spre parodie și poate asta a fost intenția, având în vedere că scenaristul Ovidiu Niculescu este, la rândul lui, unul dintre vechii vamaioți care sigur a comentat în bărbie de fiecare dată când Vama l-a prins între localnici și corporatiștii veniți aici să se distreze de fațadă. 

Poate am avut eu așteptări mai mari, dar Retreat Vama Veche mi-a dat senzația că filmul ăsta a fost făcut de și cu oameni care nu doar că nu au fost niciodată acolo, dar nici nu au încercat prea mult să înțeleagă ce înseamnă Vama Veche, asta indiferent că ne gândim la cei care o populau în anii 90 sau la cei de mai târziu, care au prins deja motto-ul „Vama nu mai e ce a fost”.  

Premisa filmului este totuși promițătoare: până la urmă, un grup de prietene ajunge în Vamă pentru a se deconecta de la viața cotidiană și pentru a trăi totodată o experiență spirituală pe malul mării. Dar dacă te aștepți să găsești o poveste autentică despre libertatea nopților de Vamă, cu chitare la foc de tabără și adevărata fugă de cotidian, îți sugerez să iei o pauză și să folosești banii pentru biletul la film pentru a-ți cumpăra unul de tren spre Mangalia pentru că filmul nu face decât să îți arate o versiune sterilizată, comercială și aproape complet deconectată de esența locului.

În atmosfera așa-zis boemă și nonconformistă, Retreat Vama Veche include personaje plate, care vorbesc despre vindecarea sufletului și găsirea sinelui fără să conțină măcar o firimitură din acel haos creativ și liber care au făcut ca Vama să fie un loc cu adevărat unic. N-are nici personaje hippie care discută filosofia de halbă, ci doar grupuri de oameni care par mai mult să fi venit cu ajutorul unei agenții de turism în căutare de wellness decât dintr-o comunitate cât de cât rebelă, care să fie dominată mai mult de libertate decât de ordinea vieții plictisitoare și așezate. Așadar, în loc să fie o incursiune în inima satului Vama Veche, filmul oferă mai degrabă o imagine falsificată a ceea ce își imaginează cineva că ar putea fi Vama Veche, chiar și după o documentare rapidă, măcar prin albumele vechi ale lui Tudor Chirilă. 

Din punct de vedere estetic, regizorul se limitează la imagini care par să fie filmate în oricare alt loc de pe litoralul românesc, dar cu pretenția că acțiunea se petrecere într-un loc sacru. Poate că unele cadre sunt alese astfel încât să aibă doza aia de impersonal (în special fiindcă plajele tind să arate la fel, nu?), dar aceste cadre sunt, din păcate, și lipsite de imperfecțiunile care ar fi dat altă notă spațiului de filmare. 

Cea mai mare problemă a filmului rămâne însă neînțelegerea profundă a ceea ce reprezintă Vama Veche. Nu zic, posibil să fi avut eu alte standarde și să iau prea în serios treaba cu Vama, însă mi se pare necesar, câtă vreme te folosești în titlu de Vama Veche, ca acțiunea să aibă mai multe tangențe cu bucata asta de litoral decât folosind pur și simplu geografia locului ca platou de filmare. 

Până la urmă, este povestea unor oameni care par interesați de autocunoaștere mai degrabă prin lecturi ieftine și meditație contra cost decât prin interacțiuni spontane și descoperirea realităților de viață care se petrec de atâția ani pe plaja din Vama Veche. Totul rămâne în zona confortabilă a unei pseudo-autenticitați. Din păcate, mai aproape de o fantezie despre Vamă decât de o încercare de a înțelege spiritul acestui loc, Retreat Vama Veche creează acea atmosferă care nu a existat altundeva decât pe ecran.

mm
Carla Francesca Schoppel
Carla Schoppel este absolventă de filosofie, dar în continuă sondare a artei vizuale. Când nu citește despre Grecia Antică, decupează și lipește pentru a crea colaje analog, prin care își ilustrează propriile poezii. Sau trage cu Nadir, arcul ei tradițional mongolez.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici