„pentru o femeie, gloria este doliul orbitor al fericirii”
Annie Ernaux, scriitoare franceză cunoscută mai ales pentru stilul său autobiografic introspectiv, abordează în textele sale în special probleme legate de memorie, identitate și norme sociale, pornind de la propriile experiențe. Aclamată mai ales pentru explorarea fără scrupule a temelor personale și sociale, este considerată o voce importantă a literaturii franceze contemporane, fiind recompensată cu numeroase premii de-a lungul timpului. Notez aici câteva dintre ele: Prix Renaudot (1984), Prix Marguerite Duras (1991), Prix Formentor (2008), Prix François Mauriac de l’Académie française (2010), Premiul Marguerite Yourcenar (2015), Premiul Strega (2016 pentru Les Années și pentru traducerea în italiană de Lorenzo Flabbi), Premiul Gregor de Rezzori (2019), Premiul Nobel pentru literatură (2022).
Pe lângă celebra sa carieră literară, Ernaux este cunoscută și pentru activitatea sa academică, fiind licențiată în literatură modernă la Universitatea din Rouen. Parcursul său în mediul academic oferă un plus de profunzime textelor, mai ales pentru că încorporează elemente de teorie și analiză literară, oferind cititorilor o perspectivă cu multiple fațete. Mai mult decât atât, explorarea memoriei și a schimbărilor culturale oferă o lentilă prin care cititorii pot reflecta asupra propriilor vieți.
Dorința sa de a se aborda subiecte personale și adesea tabu i-a consolidat statutul de voce distinctă în peisajul literar. Prin analize ale complexității genului, a clasei sociale și a așteptărilor societății și prin intermediul unor portrete nefiltrate al existenței umane, reușește să aducă în fața cititorilor pagini viscerale. Documentându-și riguros propriile experiențe, a devenit un simbol al emancipării și al autenticității. Dorința sa de a sonda complexitatea existenței umane continuă să rezoneze cu cititorii din toată lumea, iar proza sa are impact și asupra generațiilor mai tinere.
Mix de genuri
În Anii, Ernaux îi invită pe cititori să pornească într-o călătorie personală și introspectivă, să se confrunte cu propriile amintiri, identități și narațiuni sociale. Se joacă totuși cu tipologia genurilor, numind volumul, la care a lucrat din anii 1980, o autobiografie impersonală. În locul persoanei întâi singular, folosește persoana a treia sau persoana întâi plural, iar această alegere ridică o serie de întrebări cu privire la modul în care a abordat aici modul de a enunța. Alegerea persoanelor, departe de a întemeia jocuri gratuite, corespunde unui mod intimist de a se vedea pe sine.
„Nu va fi o lucrare de rememorare, așa cum se înțelege în general, care vizează să povestească o viață, să se explice pe sine. Ea va privi în interiorul ei doar pentru a redescoperi lumea, memoria și imaginația de altădată, pentru a sesiza schimbarea de idei, de credințe și de sensibilități, transformarea oamenilor și a subiectului.”
„Totul va fi șters într-o secundă. Dicționarul acumulat din leagăn până pe patul de moarte se va evapora. Va fi tăcere și nici un cuvânt de rostit. Din gura deschisă nu va ieși nimic. Niciun eu, niciun mine. Limba va continua să pună lumea în cuvinte în conversațiile în jurul unei mese festive. Nu vom fi decât un prenume din ce în ce mai fără chip, până când vom dispărea. Mulțimea sinonimă a unei generații îndepărtate.”
În toată opera sa, de fapt, a creat un spațiu autobiografic, în care eul, care apare constant, face posibilă restabilirea profunzimii timpului. Identitatea naratorului/personajului principal este marcată cel mai adesea prin utilizarea persoanei întâi, dar nu în mod exclusiv. De asemenea, această identitate este de cele mai multe ori clar exprimată în text prin utilizarea numelui propriu, care este același cu cel al autorului indicat pe copertă. Cu toate acestea, în Anii nu apare niciun nume propriu, dar pactul autobiografic este totuși prezent.
Juxtapuneri
Publicată în 2008, Anii este construită ca o explorare remarcabilă a memoriei colective, a schimbărilor societale și a reflecției personale prin prisma vieții unei femei, fără a fi o autobiografie convențională, ci mai degrabă o autobiografie colectivă. Narațiunea personală este combinată cu evenimente istorice și culturale, care se întind din anii 1940 până în anii 2000. Vocea narativă trece permanent de la persoana întâi la persoana a treia, reflectând experiența colectivă a unei generații, în timp ce se concentrează pe propria viață a autoarei.
Cartea începe cu descrierea unei fotografii alb-negru, care servește drept ancoră vizuală pentru narațiune, iar de aici, Annie Ernaux pornește într-o călătorie emoționantă în timp, surprinzând peisajul în mișcare al Franței postbelice și schimbările sociale și politice. Apelând la o serie de viniete, scriitoarea realizează un portret viu al societății franceze, relatând impactul evenimentelor istorice majore, al progreselor tehnologice și al schimbărilor culturale asupra vieții de zi cu zi. De la austeritatea anilor postbelici la excesele consumeriste de la sfârșitul secolului XX, volumul Anii realizează o panoramă a memoriei colective a unei națiuni în schimbare.
„Progresul era orizontul existentelor. Însemna bunăstare și sănătatea copiilor. Case luminoase și străzi luminate, cunoaștere, tot ceea ce întoarse întorsese spatele lucrurilor întunecate de la țară și războiului. Însemna plasticul și melanina, antibioticile și indemnizațiile de la asigurări sociale, apa curentă la chiuvetă și canalizare. Coloniile de vacanță, continuarea studiilor și atomul. Trebuie să aparții timpului tău, se spunea pe întrecute, ca dovadă de inteligență și de minte deschisă. În realitate, locuințele înghesuite forțau copiii și părinții, frații și surorile, să doarmă în aceeași cameră, toaleta continua să fie făcută dintr-un lighean. Nevoile în closetul de afară. Lipseau dinții din toate gurile, vremurile spuneau oamenii, nu erau aceleași pentru toată lumea.”
Annie Ernaux alocă un rol important propriilor experiențe și observații, care sunt redate cu un ochi extrem de atent la detalii, dar și cu o rezonanță emoțională puternică. Prin momente de bucurie, tristețe, dragoste și pierdere, cititorii sunt invitați să reflecteze asupra propriei vieți și asupra trecerii timpului. Mai mult decât o carte de memorii; Anii este de fapt o meditație despre memorie, identitate și natura evazivă a timpului, iar Annie Ernaux împletește cu abilitate anecdotele personale cu un context istoric mai larg, punând în evidență conexiunea dintre viețile individuale și societate.
Stil și context
Pasajele care surprind momente de tandrețe și vulnerabilitate sunt impresionante, juxtapunerea anecdotelor personale cu un context istoric mai larg este ingenioasă, iar diversitatea experienței umane evocată, surprinzătoare. Comentariile culturale și sociale incisive, care pun în lumină impactul evenimentelor istorice majore, al progreselor tehnologice și al schimbărilor sociale asupra vieții de zi cu zi, portretul nuanțat al societății franceze sunt doar câteva dintre elementele pentru care recomandă volumul Anii. Sondarea identității proprii și reflecția, întrebările legate de identitate, apartenență și construirea personalității, mai ales în contextul normelor și așteptărilor societății, au constituit însă pentru mine de departe cele mai interesante subiecte.
Anii, Annie Ernaux, Editura Pandora M, 2023. Traducere: Mădălina Ghiu
