Noi romane de excepție la Publisol: „Tovarășul Koba”, de Robert Littell și „Un Stradivarius de la Goebbels”, de Yoann Iacono

Editura Publisol lansează, în această lună, două romane în care ficțiunea se îmbină atât de bine cu realitatea, încât rezultatul este uimitor: „Tovarășul Koba”, de Robert Littell și „Un Stradivarius de la Goebbels”, de Yoann Iacono.

Tovarășul Koba – Robert Littell 

În Moscova anului 1953, după moartea tatălui său, un reputat fizician atomist, și arestarea mamei sale, medic apreciat la Kremlin, Leon Rozental – un băiat de zece ani și jumătate, naiv, dar plin de spirit – este nevoit să se ascundă de NKVD în camerele secrete ale Casei de pe Splai, o construcție imensă care adăpostește sute de nomenclaturiști, funcționari de partid și ofițeri de armată și de securitate. Rătăcind prin subteranele clădirii, Leon ajunge din pură întâmplare la ușa lui Koba, un bătrân care susține că îl ajută pe stimatul tovarăș Stalin să conducă țara. Între cei doi se leagă o prietenie ciudată, în care bătrânul pare interesat să prezinte și latura agreabilă a personalității sale, iar Leon încearcă să afle cât mai multe lucruri „despre care nu vă învață la școală”. Adică despre fete, poeme, dragoste, sex, dar și despre Revoluția bolșevică, Lenin, Troțki sau moartea prin înfometare a milioane de țărani ucraineni.

Robert Littell s-a născut în Brooklyn, New York, la 8 ianuarie 1938. După absolvirea facultății, sa înrolat pentru patru ani în Marina SUA. În timpul Războiului Rece a lucrat pentru publicația Newsweek.

Robert Littell este specializat în romane de spionaj având ca teme predilecte CIA sau Uniunea Sovietică. Nu de puține ori, a fost comparat cu Graham Greene și John Le Carré, maeștrii literaturii de gen.

Prima carte a sa, The Defection of A.J. Lewinter (1973), este considerată o lucrare clasică a literaturii de spionaj. Bine primite de critică au fost și The October Circle (1975), Mother Russia (1978), The Debriefing (1979), The Sisters (1986), The Revolutionist (1988), The Once and Future Spy (1990), An Agent in Place (1991) și The Visiting Professor (1994). O altă carte a sa, The Company (2002), bestseller New York Times, a fost adaptată ca minserie pentru rețeaua de televiziune TNT, iar Legends(2005) a primit premiul ziarului Los Angeles Times pentru cel mai bun thriller.

Un Stradivarius de la Goebbels – Yoann Iacono

În 1943, Joseph Goebbels, ministrul propagandei naziste, îi oferă tinerei muziciene Nejiko Suwa o vioară pentru a pecetlui apropierea dintre Germania nazistă și Imperiul Japoniei. Cadoul pare să facă parte din bunurile confiscate în timpul războiului, devenind, astfel, un simbol al suferinței poporului evreu. Într-adevăr, de-a lungul carierei sale, lui Nejiko Suwa îi va fi greu să o îmblânzească, vioara comportându-se de parcă ar avea un suflet și o personalitate proprii.

Fapte istorice: Îmbrăcat într-un costum în dungi, Joseph Goebbels ține un discurs despre importanța muzicii. Apoi, zâmbind, îi oferă vioara tinerei muziciene în prezența ambasadorului Japoniei, Hiroshi Oshima, iar Nejiko Suwa a cântat la ea chiar atunci. Momentul a fost imortalizat pe peliculă.

Evenimentul petrecut pe 22 februarie 1943 a suscitat interesul multor cercetători. Dar originile acestei viori rămân secrete. A fost confiscată – unul dintre miile de instrumente muzicale jefuite de naziști, sau a fost obținută altfel?

Potrivit The New York Times, nici violonista, care a murit în anul 2012 la vârsta de 92 de ani, și nici familia ei nu au vorbit prea mult despre această vioară. În puținele interviuri acordate, Nejiko Suwa a negat că ar fi fost furată, și că ar fi fost cumpărată de ministerul lui Goebbels de la un dealer din Silezia, o regiune care a aparținut pe rând Germaniei, Poloniei și Cehiei. Oare Goebbels a făcut cadou un bun furat sau Nejiko Suwa a fost urmărită pe nedrept toată viața de rușinea acestei moșteniri?

Născut la 30 decembrie 1980, la Bordeaux, Yoann Iacono este absolvent al Institutului de Studii Politice din Toulouse și al Institutului Național de Studii Teritoriale din Strasbourg. Înalt funcționar public și consilier politic, a lucrat pentru mai mulți dintre foștii titulari ai unor ministere din Franța.

Pentru a scrie acest prim roman, Yoann Iacono a făcut, timp de câțiva ani, investigații în Franța, Germania, Japonia și Statele Unite, unde a avut acces la fonduri de arhivă inedite. El a ales să prezinte rezultatele cercetărilor sale sub forma unui roman nu pentru a evita să înfățișeze lucrurile așa cum au fost, ci pentru că, după cum scrie Mark Twain, „dacă realitatea depășește ficțiunea, atunci ficțiunea este aceea care trebuie să rămână credibilă, și nu realitatea“.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici