Musica Barcensis

În Brașov se organizează an de an un festival cu totul deosebit de muzică (în special) de orgă, care are loc vara, în fiecare duminică, de la ora 17:00, într-o biserică fortificată din Brașov sau împrejurimi, intrarea fiind liberă la toate concertele, în limita locurilor disponibile, firește. 

Multă lume a participat la concerte, mai ales că în unele biserici nu ai cum să intri altfel – așa am ajuns prima dată în Biserica Bartolomeu, considerată cea mai veche din Brașov, la un concert din cadrul festivalului (chiar ai ce să vezi acolo, păcat că-n restul anului rămîne închisă). 

Dar foarte puțini brașoveni știu că acest festival extraordinar începe cu o excursie muzicală tematică, coordonată, proiectată și ghidată de muzicienii Ursula și Kurt Philippi. În acest an excursia s-a numit „Pe firul Oltului” și Ursula și Kurt Philippi ne-au prezentat orgi din localități situate în partea superioară a Oltului, la granița dintre Depresiunea Ciucului și Depresiunea Bârsei, mai exact – în Aita Mare, Arcuș, Sfântu Gheorghe și Sânpetru. Așa a început cea de-a XV-a ediție a Festivalului Musica Barcensis, organizat de Fundația Forum ARTE, în parteneriat cu Biserica Evanghelică C.A. România.

Din toate timpurile cursurile apelor au reprezentat un mediu favorabil vieții, fiind un leagăn al culturii și civilizației umane. Rîul Olt n-a făcut nici el excepție de la această regulă, ba din contră, de-a lungul său a adunat nenumărate povești, devenind la rîndul său aproape o personificare a multiculturalității pe care o adună”, au menționat ghizii noștri simpatici și profi, care, pe lîngă faptul că ne-au prezentat bisericile vizitate, împreună cu preoții care slujesc bisericile, ne-au predat o adevărată lecție de istorie a muzicii de orgă – una demonstrativă, fiindcă la fiecare orgă doamna Ursula Philippi ne-a cîntat piese pe care le-a comentat, iar Kurt Philippi ne-a învățat un cîntecel cu care ne-am încheiat fiecare vizită. 

La Biserica fortificată din Aita Mare am avut noroc de un preot inteligent și cu simțul umorului, care ne-a povestit istoria bogată și impresionantă a satului și a bisericii în amănunt, de la date concrete la descrierea frescelor de pe pereți, care reprezintă o luptă pentru o fată care a luat parte activă la eliberarea ei din brațele prințului cuman care o răpise și doar așa balanța a fost înclinată spre binele ei.

Biserica-cetate are ziduri fortificate din sec. XVI, înalte și groase de 5 metri. Biserica e construită în cel mai înalt punct al satului, numit Cuibul Corbului. Biserica din curtea interioară a fortificației e construită în secolul al XIV-lea, în stil gotic. Amvonul e în forma unui potir și e compus din patru casete sculptate în piatră, balustrada, tot din piatră, fiind realizată în 1710. Din punct de vedere al vechimii, amvonul este considerat al șaselea din Transilvania. Casetele interioare sînt pictate cu ornamente colorate specifice zonei etnografice locale. Biserica este proaspăt restaurată – cu tot cu orgă, arată impecabil, practic e un exemplu că se poate și în acest domeniu, cu ajutorul Uniunii Europene. Ursula a ținut la orgă o scurtă istorie demonstrativă despre compozitorii muzicii de orgă. Între zidurile bisericii sînt și cîteva expoziții, iar în curtea interioară – o scenă cu bănci lungi de lemn, numai bune pentru un CenaKLUb Tiuk de colecție. 

Biserica fortificată din Arcuș (așezare atestată documentar din 1332) e din sec. XV, prima orgă de aici e din 1830, iar pictura de pe orgă e originală! Autorul orgii era un mare personaj, un mare talent, a realizat peste 200 de astfel de orgi, dar tot a murit în sărăcie lucie – ca artiștii romantici, ce să mai zici… 

La Sfântu Gheorghe nu e o orgă veche, ci una nouă, cumpărată din Occident. Cînd preotul a fost rugat să spună steagurile din biserică le-a prezentat țanțoș – steagul secuiesc, steagul Ungariei, alte cîteva steaguri care păreau ale unor clanuri de pirați, doar steagul României nu s-a prezentat la apel, era absent și de data asta… 

Părintele de la Biserica fortificată din Sânpetru a fost surpriza excursiei, pentru că a acompaniat-o la trompetă pe doamna Ursula Philippi, care a cîntat la orgă. Biserica a fost construită în 1794 în locul unei bazilici medievale din sec. al XIV-lea și are corul, contrar canoanelor, în partea de vest. Pereții capelei fortificate, construite în sec. al XIII-lea, sînt decoraţi cu picturi murale valoroase, realizate prin 1400. Orga bisericii este construită în 1826 de Johann Thois, în 1908 a fost transformată de Karl Einschenk, iar în 2010 claviatura a fost reparată și restaurată de Albert Jószef. 

Călătoria se face cu autobuzul (de data asta a fost nevoie de două autobuze, arhipline ambele), ține o zi și se ține minte toată viața. 

După această excursie muzicală interesantă urmează cele 9 concerte ale festivalului, care vor avea loc în fiecare zi de duminică, începând cu 7 iulie și terminând cu 1 septembrie, intrarea fiind cu acces liber, în limita locurilor disponibile, de la orele 17:00, cu o singură excepție: concertul de pe 4 august, de la Feldioara, cu Berti Barbera și Mariano Castro, care va începe la ora 18:00, puțin mai pe răcoare, cînd sperăm să se mai potolească soarele.

Programul acestei ediții 

  • 7 iulie 2024, Bartolomeu, 17:00. Deschiderea festivalului – Corul CON SPIRITO, dirijori Kenneth Tucker, Maria Rusu, George Stamate (Cluj Napoca).
  • 14 iulie, Prejmer,17:00: BACH ENSEMBLE & CAPELLA CORONENSIS, dirijor Steffen Schlandt (Brașov).
  • 21 iulie, Ghimbav, 17:00: Ansamblul MNÉMOSYNE (Olanda/România).
  • 28 iulie, Sânpetru, 17:00: TRIO ALLEGRIA (România).
  • 4 august, Feldioara, 18:00: Recital world fusion – BERTI BARBERA & MARIANO CASTRO (România/Argentina).
  • 11 august, Hărman, ora 17:00: ANSAMBLUL DE MUZICĂ VECHE CODEX (Miercurea Ciuc).
  • 18 august, Hălchiu, 17:00: ORCHESTRA DE CAMERĂ BAMBERG, dirijor Wilhelm Schmidts (Germania).
  • 25 august, Codlea, ora 17:00: Medalion Enescu – ANSAMBLUL SONUS COLORUM, coordonator: lect. dr. Mihaela Gina Pavel (Brașov).
  • 1 septembrie, Cristian, ora 17:00: Duo orgă și saxofon – VOLKER JAEKEL & GERT ANKLAM (Germania).

Călătorii, vizite și audiții plăcute! 

mm
Mihail Vakulovski
Mihai Vakulovski (n. 1972, R. Moldova) a absolvit în 1994 Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova, în 2002 își susține doctoratul la Universitatea București. Debut – în 1997, cu volumul de poezie Nemuritor în păpușoi. A publicat cărţi de poezie, proză, teatru, critică literară, eseu, istorie recentă, interviuri, antologii, majoritatea premiate (cea mai recentă – Tata mă citeşte şi după moarte (poVeste 18+ despre copilăria sovietică & despre copilăria Uniunii Sovietice), Humanitas, 2020). Prezent în mai multe antologii din țară și din străinătate, traduceri în engleză, germană, rusă, franceză, italiană, spaniolă, catalană, greacă, lituaniană. A făcut parte din echipa naţională a României la Finala Cupei Naţiunilor de la Baku (2007) la jocul intelectual „Ce? Unde? Cînd?”. Traducător din literatura rusă (Daniil Harms, Victor Erofeev, Vladimir Sorokin, Frații Presniakov, Venedikt Erofeev, Mihail Kononov, Zahar Prilepin, texte din muzica rock, Alexander Litvinenko & Yuri Felshtinsky etc.). A cîştigat Premiul Librarul Anului, oferit de Festivalul Internaţional de Poezie şi Muzică Poezia e la Bistriţa (2018). Fondator al revistei web Tiuk! (tiuk.reea.net), alături de Dan Perjovschi, Carmina & Alexandru Vakulovski. Fondatorul și realizatorul CenaKLUbului TIUK.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici