Mult prea (in)vizibilii

Fotografie de Francesco Ungaro
Fotografie de Francesco Ungaro

La Teatrul Național „Luceafărul” de la Chișinău a fost anulat un spectacol chiar înainte de avanpremieră, aflu absolut întîmplător dintr-o postare de pe facebook a unui eseist de stînga (el: „dacă e adevărat e tragic”). La prima vedere pare o fază super nasoală, firește, cum să blochezi un spectacol chiar înainte de lansare? Dar pînă atunci nimeni n-a văzut că e o piesă cu probleme de nerezolvat? Cenzură? Urăsc cenzura și, la fel, pînă înainte de avanpremieră nimeni din conducerea teatrului nu s-a prins că piesa aia are probleme peste care nu se poate trece? 

Regizorul român (de existența căruia habar n-aveam pînă acum) zice că a fost cenzurat și toți pro-rușii din R. Moldova și România se activează imediat ca la comandă și îi plîng de milă pe umăr: „Vai, ce rușine pe chipul Republicii, ai fost cenzurat, frate român David Schwartz”, apoi devin brusc agresivi și amenințători și față de directorul și actorii teatrului, și față de R. Moldova ca stat. 

Au urmat clarificări și luări de poziție (pe facebook, unde altundeva?) ale regizorului, ale directorului teatrului și ale actorilor (pe lîngă avalanșa atacurilor propagandiștilor pro-ruși). 

Actorii spun că acest „regizor român” e putinist și că nu pot juca într-o piesă în care acesta justifică războiul din Ucraina (citat din textul cu „punctul de vedere al actorilor implicați în lucrul asupra spectacolului despre care se discută în spațiul public” de pe pagina teatrului: „Drept răspuns, regizorul a avut un discurs în care a făcut cîteva declarații, cel puțin dubioase: „Ucraina e de vină pentru acest război; Ucraina trebuie să cedeze teritorii Rusiei de dragul încetării războiului; dacă Rusia nu ataca Ucraina, Ucraina avea să atace Rusia; Rusia vrea doar să-și întoarcă teritoriile istorice; vorbitorii de limbă română din Republica Moldova sînt de vină pentru războiul din Transnistria (pentru că discriminează vorbitorii de limbă rusă)”). Dacă e așa – pentru mine e caz închis, totul e clar și nu mai am ce discuta. 

Dar dacă regizorul e putinist de-adevăratelea și încearcă să justifice războiul din Ucraina – criminal, inuman, terorist – rămîne întrebarea: de ce (și cum?) a ajuns să facă repetiții pe o scenă a vreunui teatru național de la Chișinău sau din România, țări care condamnă fățiș invazia putinistă? 

mm
Mihail Vakulovski
Mihai Vakulovski (n. 1972, R. Moldova) a absolvit în 1994 Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova, în 2002 își susține doctoratul la Universitatea București. Debut – în 1997, cu volumul de poezie Nemuritor în păpușoi. A publicat cărţi de poezie, proză, teatru, critică literară, eseu, istorie recentă, interviuri, antologii, majoritatea premiate (cea mai recentă – Tata mă citeşte şi după moarte (poVeste 18+ despre copilăria sovietică & despre copilăria Uniunii Sovietice), Humanitas, 2020). Prezent în mai multe antologii din țară și din străinătate, traduceri în engleză, germană, rusă, franceză, italiană, spaniolă, catalană, greacă, lituaniană. A făcut parte din echipa naţională a României la Finala Cupei Naţiunilor de la Baku (2007) la jocul intelectual „Ce? Unde? Cînd?”. Traducător din literatura rusă (Daniil Harms, Victor Erofeev, Vladimir Sorokin, Frații Presniakov, Venedikt Erofeev, Mihail Kononov, Zahar Prilepin, texte din muzica rock, Alexander Litvinenko & Yuri Felshtinsky etc.). A cîştigat Premiul Librarul Anului, oferit de Festivalul Internaţional de Poezie şi Muzică Poezia e la Bistriţa (2018). Fondator al revistei web Tiuk! (tiuk.reea.net), alături de Dan Perjovschi, Carmina & Alexandru Vakulovski. Fondatorul și realizatorul CenaKLUbului TIUK.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici