Castelul de hârtie, romanul de debut al scriitoarei americane Miranda Cowley Heller și publicat de Editura Trei este o poveste despre o alegere imposibilă, dar necesară, între „o dragoste care doare” și o alta, răbdătoare, o „dragoste, dragoste”, dar care, totuși, nu este de ajuns.
Devenit bestseller New York Times imediat după lansare, Castelul de hârtie a surprins cititorii și specialiștii prin câteva particularități: o structură narativă aparte, personaje memorabile și descrieri de peisaje pitorești, aproape cinematografice. „Castelul de hârtie este un roman despre Elle Bishop, o mamă cu trei copii și o căsnicie fericită, care trebuie să ia o decizie crucială într-o singură zi, din miez de vară. Să rămână alături de iubitul ei soț sau să-l păsească pentru cel mai bun prieten al ei – bărbatul cu care întotdeauna a crezut că se va căsători, dacă nu s-ar fi întâmplat ceva teribil pe vremea când erau copii. Povestea lor este spusă în două intervale de timp – 24 de ore din prezent și cei 50 de ani care au determinat-o pe Elle să ia această decizie imposibilă”, explică Miranda Cowley Heller într-un interviu pentru Booktopia.com.
Într-o dimineață caldă de vară, înainte ca toți din casă să se trezească, Elle se pregătește să înoate în lacul din Pădurea de Niciunde. În timp ce străbate apele albastre, răcoroase și pline de nuferi, amintirile serii trecute revin. La petrecerea la care au fost prezenți Peter, soțul ei, dar și Jonas, prietenul din copilărie, împreună cu nevasta lui, s-a întâmplat ceva. Elle și Jonas s-au iubit pentru prima oară, pe ascuns, ca niște adolescenți, deși dragostea dintre ei exista deja de câteva decenii. Într-o zi aparent obișnuită de vară, Elle trebuie să ia decizia care îi va schimba viața cu totul. Iar acest lucru nu e deloc simplu. Din flashback-uri, scriitoarea reconstruiește povestea lui Elle, dar și saga unei familii care acoperă 50 de ani. Miranda Cowley Heller spune într-un interviu pentru The Guardian că ideea de a structura astfel povestea lui Elle i-a venit de la o afirmație a lui John Lennon, care suna astfel: „Viața e ceea ce ți se întâmplă în timp ce ești ocupat să faci alte planuri”.
„Descrierea celor 50 de ani permite cititorilor să înțeleagă de ce alegerea lui Elle este absolut imposibilă. Vedem viața ei în instantanee, dar și în întregime – observăm reverberațiile alegerilor greșite ale bunicilor și părinților, alegerile pe care le-a făcut ea însăși, minciunile pe care le poartă după ea și adevărul de care nu poate să scape. Când toate aceste mici momente de viață sunt așezate unele lângă altele conduc inevitabil la momentul pe care Elle îl trăiește în prezent”, mai spune scriitoarea americană.
Alegerea pe care o face personajul principal este limpede, deși este exprimată metaforic. Poate din acest motiv a fost atât de discutată. „Când ajungi să stabilești o legătură cu persoanajele unei cărți nu e ușor să accepți alegerile pe care le fac acestea”, explică scriitoarea, care în același interviu mărturisește că a renunțat de multă vreme la iluzia că viața e în alb și negru. „Nu există răspunsuri corecte”, spune ea.
