MEN. Tărâmul gaslightingului

Men, noul film semnat de Alex Garland, care — surprinzător — a ajuns și în cinematografele din România, este exemplul perfect de film bine realizat, dar care nu a reușit să mulțumească nici publicul, nici criticii de film. La fel cum s-a întâmplat și cu The House That Jack Built-ul lui Lars von Trier, Men este pus la pământ și încasează lovituri nemeritate din toate direcțiile. Ținând cont de reacția celor din sala de cinema după ce filmul a ajuns la final, pot spune că așteptările erau altele. Fiind catalogat „horror” în grila de premiere, publicul aștepta încă un film ,,de popcorn”, cu jumpscares poziționate în momentele de suspans, un fir narativ lejer și un plot twist evident și digerabil spre final… adică tot ce nu a avut Men

Garland a debutat în 2014 cu Ex Machina, o producție SF despre inteligența artificială, urmând ca în 2018 să lanseze Annihilation, un film cu forțe extraterestre, unde întâlnim o abordare la fel de fresh ca în primul. Ambele au o înfățișare bizară și și-au câștigat locul printre cele mai stranii produse cinematografice ale ultimilor ani, iar Men pare că plusează în această direcție, pe un fundal social de care ar trebui să fim conștienți în număr cât mai mare, mai ales în prezentul în care femeile sunt forțate să nască copii nedoriți și sunt ucise de ,,poliția moralității” dacă nu poartă hijabul în mod corespunzător, conform standardelor guvernamentale. 

Filmul se deschide într-o notă cât de cât optimistă, cu Harper Marlowe în proces de refacere după moartea soțului. Aceasta închiriază o casă în satul Coston, situat la 4 ore distanță de orașul în care locuiește, unde plănuiește să petreacă o perioadă de timp singură pentru a-și vindeca rănile interioare și pentru a înlătura sentimentul de vinovăție din subconștient, însă imaginea soțului căzând de la balcon încă o bântuie, la fel ca amenințarea acestuia că se va sinucide dacă divorțează de el. Atmosfera filmului se schimbă gradual, cu fiecare interacțiune a lui Harper cu sătenii, ale căror atitudini însumează o reprezentare reală a conceptului de gaslighting.

Folosindu-se de cadre bogate în simboluri și animate de o tensiune constantă, intenția lui Garland este de a prezenta efectele patriarhatului asupra psihicului femeii, uneori mai subtil, alteori in your face. Personajul principal, interpretat de Jessie Buckley, are în permanență mustrări de conștiință, sub presiunea unui sistem menținut intact de-a lungul timpului de indivizi care fac abuz de putere. Aceasta rătăcește într-o lume dominată de bărbați care o învinuiesc pe ea de lucrurile oribile care i se întâmplă, deseori fiind folosite jocuri de putere și manipulare bazată pe reguli morale plasate în mentalul colectiv tot de agresori. Rob Hardy, directorul de imagine cu care Garland a colaborat și pentru celelalte două filme ale sale, reușește să surprindă pericolul care se poate ivi la orice colț de stradă, prin cadre hipnotice care amplifică anxietatea. 

Notă personală: 8.5

mm
Răzvan Mirică
Răzvan Mirică s-a născut în Vălenii de Munte, județul Prahova, pe 3 februarie 1994. A absolvit liceul de Turism și Alimentație și a urmat cursurile Facultății de Litere și Științe, din Ploiești. În 2018 s-a mutat la Brașov și a lucrat la Cărturești, iar anul următor a fost redactor la revista Cinemap. După doi ani de colaborare cu revista și cu postul Kiss Tv, pentru rubrica de film, s-a întors la Cărturești, în funcția de librar.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici