„se crede mare poetă,
la poezii însă nu se pricepe,
dar la…”
Margareta noastră este un roman experimental şi existenţial al lui Dumitru Crudu, care îi dă cititorului posibilitatea să-şi aleagă sfîrşitul cărţii, apoi îl lasă să citească şi textele protagonistului (Colea Iaruşevschi), numite „Anexe”. În textul explicativ dinaintea romanului, Dumitru Crudu spune că a scris această carte pornind de la cîteva întîmplări trăite alături de poetul Eugen Cioclea, iar protagonistul, deşi în roman e şi un personaj Dumitru Crudu, seamănă atît de mult cu Dumitru Crudu, încît multă lume va citi romanul încercînd să descopere cine e personajul ăla sau ăla sau ăla. Dar, vorba lui Etgar Keret, nu aşa funcţionează o proză.
Margareta noastră este un roman despre ultimele zile din viaţa unui poet rebel, Marius Terebnea, despre moartea şi, mai ales, despre viaţa unui poet extraordinar, unicul scriitor care şi-a apărat patria cu arma în mîini, un mare iubitor de frumos care, murind, o lasă pe Margareta lui, cea mai frumoasă femeie din Chişinău, pe mîinile tuturor scriitorilor din Moldova, căci toţi sînt sau au fost îndrăgostiţi de ea. Şi, nu în ultimul rînd, romanul e despre viaţa scriitorilor de la Chişinău, căci vom găsi acolo multe personaje-tip, care seamănă cu un anumit fel de scriitor, care trec prin experienţe deosebite, mai mult sau mai puţin bahice (de exemplu, Terebnea nu e nici o clipă treaz în carte, doar beat şi beat pînă la inconştienţă şi chiar pînă la moarte). Fiind şi un poet excepţional, Dumitru Crudu mai strecoară în roman tot felul de situaţii poetice, pe care le mai poţi găsi doar în marea poezie. Iaruşevschi îl vede pe fostul prieten şi coleg de echipă de fotbal al lui Terebnea, acum boschetar, masturbîndu-se în faţa mulţimii, într-o staţie de autobuz, iar el se identifică – literar vorbind – cu acesta şi trece prin nişte stări care-l apasă groaznic. Fiindcă şi el a scris – şi citit în public – poezii în care se masturbează într-o cameră de cămin plină de muşte şi gîndaci etc.
Şi, pentru că Dumitru Crudu mai e şi un dramaturg foarte bun, jucat pe toate continentele, „Anexele” de după sfîrşitul romanului sînt un fel de scenete cu personajele din roman, doar că dinaintea începerii acţiunii. Avem celebrul meci de fotbal în care joacă şi Terebnea, dar erou e prietenul său care înnebuneşte şi moare imediat după ce-şi ia rămas bun de la cadavrul poetului. Despre plăcerea măruntă a unui fost profesor, acum paznic la Uniunea Scriitorilor, despre un spectacol ratat din motive politice, despre Podul de Flori, despre şarlatanie, foame, vise, un roman de iubire şi, în sfîrşit, despre lumea literară. Un roman despre care v-am povestit atît de puţine pentru că mi-a plăcut mult şi vă îndemn şi pe voi să-l citiţi. Lectură plăcută şi utilă!
Dumitru Crudu, Margareta noastră (roman), Cartier, 2021
