Știi cum arată Sorokin?
ai văzut sigur o poză cu el, cu umbrele lui
ca Mamleev într-o coajă de nucă
ar fi trebuit scris SOROKIN
fruntea celui mai mare
timpul cel mai scurt din familia cu cei mai mulți copii
care nu e mereu familia celor mai mulți copii
cea mai mare boală
care nu e aia de plămâni din patruzeci și ceva de litere
toți copacii care îți plac, despre care am aflat recent că sunt simetrici față de sol
sunt simetrici față de tine. sunt simetrici față de orice punct
tot universul e un copac care crește la umbra unui pom
(ce mod aiurea de a formula ipoteza unui univers sferic)
Care străpunge scoarța altui copac și a altuia
și apoi burta balenei
ca să ne vadă – mă rog, doar pe tine – că
fără lumină nu se face fotosinteză
știu, e o replică ieftină, puteam să o zic și într-a cincea ai vrea să spui.
dar nu e așa. La 11 ani nu te cunoșteam
și oricum e un principiu de abordare al infinitului
împart lucrul ăla foarte scump într-o serie numărabilă de
ieftinături și pe alea le pot spune, le pot controla
pot să plec și
nu te, nu te iau, nu te nu te nu te iau
oricum nu vrei să vii.
Ușor paradoxal, dat fiind că esti singurul om viu – știu și asta e ieftină –
Ai uitat să suspenzi execuția publică din seara asta
așa că îi vom coase barba de o barbă mai lungă
până când vertebrele îi vor ceda sub greutatea ei
și așa o să moară.
Cine ar mai putea trăi
fără speranța de a mai ridica privirea să te vadă
pe filmulețul ăla e lacul în care m-am înecat prima oară
a înregistrat tata
și mi-ar fi arătat cândva cum a promis
ar fi în stare să proiecteze la vreo pomană
ai fi făcut mai bine toate lucrurile
ai fi știut să pleci, să vrei
dar nu garantează că în total se naște ceva
aș fi foarte trist în deriva pădurilor
e un nume de alt film. Ăsta cred că îl vedeai acum patru ani la Elvira
fără mine.
*
cad bucăți din râu peste mine
dacă știi că sunt bucăți înseamnă că știi ce e printre ele
pentru o sumă mică
alea sunt cele mai relevante
bucățile nu erau la același nivel
de asta știu că sunt părți
singura obstrucție e Marea
mă rog, și Oceanul
Un râu pe mare, n-are notație, n-are nimic
e așa greu să îți dai seama dacă vine din ceva mai mare
acum nu mai pot să vorbesc
nu mai ai vreme?
încurc
nu o să mai fac niciodată asta
nu promite când ești beat
dacă te ții de cuvânt toți vor spune că sunt coincidențe
n-am mai plecat. Nu e din cauza ta
nici nu auzisem să fi zis ceva în legătură cu asta
azi Soare-soare, S-o-are, pantofi, noroi
-tractorul tractorului –
nu merge cu orice substantiv asta
că nu e film.
În râul ăsta nu se va spânzura nimeni
nici nu îți trebuie sfoară, dar tot nu o să o facă
când se întorc toți cu spatele
copiii mei, toți între unu și trei ani, beau apă la unison din râu
mai sus tot ei o vomită
dacă astea s-ar întâmpla simultan…
au căzut printre râu, nu?
Ți-am spus că nimeni nu moare. aici nu se întâmplă asta
mai ales cu ei
ei vor să fie cu tine, la tine
mi-ar fi plăcut să îi vezi în amonte
în primele bucăți de amonte, măcar
acum e ușor penibil
sunt cu corpurile cauciucate, umflate
mi-ar fi greu să îi învăț ceva
primul lor cuvânt, primele două
a zis Mama noastră
dar știi tu, când ia peștera foc, primele care ard
sunt hârtiile
parcă aveam pe telefon o poză
mi-ai trimis tu de la școală
nu zice nimeni săru mâna
nu mă corectează
au pliante lipite pe față
a fost doar un mare demo
Nnnnnn
Fără toată asta aș fi vrut să fie
era aproape natural
sub seră.
*
râurile curg pe un copac foarte mare
iar „copiii nopții, mami” sunt toți din același sat
și toți copiii se joacă singuri
scot simultan aceeași carte din pachet
e o cifră de inimă roșie
acum se aud zgomote de pahare sparte din cancelarie
copiii n-au fost la școală
așa că nu știu că plutesc pe toate râurile și că
râurile sunt în același copac
și încep să transpire
când mâinile lor țin pachetul și cărțile
cu toate că se joacă singuri
e prima zi când au ieșit din râuri și
sunt pe malurile de lemn și o să cadă
nu e nimeni atent, degeaba am țipat la toți
când vezi ceva stricat la celălalt, la inimă, la nas, la ochi
la ce-o avea el
taie de la tine și aruncă în râu
și după aia dă-i lui. De unde ai tăiat
dă-i fix din ce n-ai
„nu e niciun celălalt” – îmi răspund toți în cor
Dar voi nu știți să numărați și de-asta
Își bagă mâinile în apă
la trei strigați „Cutremur”, apuc să le mai spun
și ei împăturesc cărțile și le înmoaie în apă
apare și un val care le poartă
așa fac schimb de ele, dar cum am spus
o singură carte, o singură cifră de inimă roșie
râul se înnegrește și vine iarna
copiii iar vor uita. Ceva e in neregulă cu ei.
Cristian Ciulică (n. 1997) a absolvit în 2019 secția de Matematică a Facultății de Matematică și Informatică a Universității din București și în 2021 un masterat la aceeași instituție. A publicat în 2019 volumul de poezii Sieland, la editura Herg Benet, iar în 2024 a scos În trupul războiului: povestea luptătorilor din Transnistria prin interviuri la editura Polisalm.