#manifest|poeme din volumul în curs de apariție „viața mai pe scurt”, Mihail Vakulovski

Fotografie de Cosmin Bumbuț

                        în camera copiilor din casa părintească

în camera copiilor din casa pări

ntească tradu

c din rusă în română proz

a pentru copii a lui Daniil Harms şi dor

m în dormitorul părinţilor perete în perete cu cam

e

r

c

o

p

i

i

l

o

r

 

dacă arunc o pr

ivire pe fereastră văd grădi

na noastră via 

căr

area 

spre l

ac drumul cîteva case 

printre crengile m

ă

rulu

i şi mult mult mult cer acelaşi cer di

n copilărie cu nori foar

t

aproape de pămînt exact unde răsare 

soarele 

care m

ă trezeşte în fiecare dimineaţă uitîndu-se insistent şi roşu fix la tine 

 

copiii au crescut şi-au plecat pe cărarea asta şi pe drumul ăsta 

în lume

zice mama în timp ce udă florile din ogradă

iar tata se ascunde 

printre nori 

şi se uită ce mai face şi ce mai zice mama

un joc mai tare decît orice drog

pentru că mama nu tace deloc şi nu stă deloc pe loc

chiar dacă doar te uiţi după ea 

ameţeşti 

şi eşti cu capu-n nori

chiar dacă doar o asculţi

eşti în aceeaşi bancă cu cel din cer

pentru că mama

îi tot povesteşte lui tata 

ce mai e pe-acasă în sat în ţară şi-n lume

ce-au mai făcut şi ce-au dres copiii ăia care 

bată-i norocul să-i bată

au crescut şi au plecat

că i-a apărut a treia ediţie a cărţii cu foametea din ’46-’47

că a fost la spectacolul lui de la Teatrul Naţional şi că i-a plăcut foarte foarte tare

dar dragul meu dacă scriai cartea asta în comunism 

Siberia ar fi scris la „domiciliul” tău

dacă nu și mai rău 

 

iată cu cine seamănă copiii noştri

Alexei

aşa că nu te mai mira de ei


***

„părinții sînt sănătoși?” 

întreabă doctorița tînără 

la controlul medical anual

tata e mort

                    zic

„de ce-a murit?” 

infarct cerebral

 

mai întreabă

dacă am boli

incurabile

dacă mă doare aici și aici

îi spun că singura mea 

                                    problemă medicală

e că nu am nici o 

                                     problemă medicală

 

„să vă măsor tensiunea” 

                                      zice

„tensiunea e mare”

                             zice

„dacă mai crește”

                            zice

„oricînd puteți face infarct cerebral”

zice și se uită la mine

„păcat”

            zice


                          hai noroc, tata

            ajungînd la colțul casei 

mama 

           s-a oprit la fel de brusc cum a și apărut 

și a țipat înspăimîntată 

 

           întrebînd-o ce s-a întîmplat 

mi-a zis că 

                   a crezut că-s tata 

„semeni atît de mult cu tat-to 

                să-i fie țărîna ușoară” 

                                                     a zis 

după ce-a decedat 

îmi aminteam de tata 

spunîndu-mi că și lui i-ar fi plăcut 

cartea pe care o citesc 

sau textul pe care tocmai l-am scris

că și lui tata i-ar fi plăcut ca de ziua lui 

să facă exact ce am făcut eu de ziua lui 

să citească să scrie să se uite la un film sau să se ducă la vreun concert

să se plimbe prin pădurea din munți sau prin vreun oraș fain 

iar seara să bea un pahar de vin roșu în liniște 

 

apoi l-am zărit dimineața cu coada ochiului în oglindă 

și am zîmbit amar

apoi citeam pentru dînsul 

ce n-a avut cum să citească 

                                            dînsul

citesc și se bucură 

vizitez expoziții de pictură în muzeele lumii 

                                             și tata se bucură 

la unele tablouri mă mai ține pe loc 

pe lîngă altele trecem ca racheta 

la început îl simțeam lîngă mine 

          citind ce scriu în timp ce scriu

de-asupra umărului drept 

acum e una cu mine 

și scriem citim ascultăm muzică vizionăm filme 

bem dimineața cafea („otravă”) 

și seara un pahar de vin („mai toarnă unu”)

 

mă simt precum starețul bătrîn al lui Kazantzakis 

care lupta singur împotriva turcilor ce i-au atacat mănăstirea 

fiindcă în el se sculară toți cretanii care s-au războit cu nizamii 

                                                                             și au fost omorîți

mă simt ca nepotul căpitanului Mihalis care se lupta cu turcii 

cu pușca tatălui său decedat 

încălțat în cizmele lui îmbrăcat în hainele lui

astfel tatăl 

               era una cu fiul  

 

cînd am împlinit 50 de ani 

frate-meu mi-a zis că 

abia acum vede cît de mult 

semăn cu tata 

 

dragilor 

dacă vreți 

să ridicați 

un pahar de vin în amintirea lui tata 

închinați 

un pahar de vin cu mine 

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici