indicator de tristețe
sunt criofilă îmi place să scriu despre băieții răi în aparență și să mestec gumă de copii
cu păpădii în mâini și vegetația caracteristică în spatele meu nu sunt gata să cuceresc oceane
oameni credințe furnici diversitatea de celule din capul meu nu-mi leagănă gândul
viitoarei morți în cascadă a comunității mele
rolul de prădător al tigrului s-a pierdut în ecosistem
înflorirea apelor duce la scăderea luminozității în apă moartea a numeroase specii
o specie indicator de diversitate biologică e fluturele ce frumos n-am prins niciodată unul în palme
oare eu sunt un indicator de tristețe ochii mei obosiți de cunoaștere
se pierd printre degetele câinilor crescuți de mama
îmi place să scriu testamente și să le ard
moștenirea mea nu aparține nimănui
conservarea naturii
conservarea simonei nu înseamnă conservarea cărnii & a ovulelor ei
ci și conservarea capacității ei de a răspunde la șoc
mediul se dilată din el iese toată voma mamiferelor pământului
sub soare în săptămâna patimilor
mă dor toate dorințele (de pe zidurile orașului)
deci
mă dor toate reflexele
gazdă rezervor de tristeți parazite
am strâns în mine
perechile de papuci de plastic firele de păr gumele de mestecat dezamăgirile
zahărul uleiul de palmier șervețelele pline de muci și sânge
glumele nespuse poliachenele de căpșuni
versurile venite și plecate ca o nălucă păpușile din camera lui mamaie
dorințele unui copil rebel luminile din fața porții pașii de pe hol
oasele de pește fript în ulei de origine animală supradozele de pastile
ouăle embrionate de găină apa cu giardii
zecile de primăveri depresiile de sezon
sâmburile de cireșe crude într-un sfârșit de mai
umbrele de oameni de sub tocul ușii vocile sinistre din cap
îmbrățișările pe care nu le-am primit strângerile de mână oferite păpușilor
sărutările primite pe obraz de la străini mersul strâmb de pe pista bicicliștilor
florile salvate de la gunoi pielea salvată de acțiunea lamelor
dar pe mine nu m-a strâns nimeni
