Lună peste Gaza
Simt lipsa
Prietenilor mei.
Mă-ndrăgeau,
Își puneau încrederea-n apariția mea.
Cred că priveau spre mine în sus
mai mult decât o făceau ceilalți.
Eu care-mi țintuiesc privirea-n jos de-atâta vreme,
nu văd niciun motiv pentru mâhnirea creată de oameni.
Detest debandada exploziilor de bombe
Foarte mult. Îmi obturează vederea.
Un peisaj de doliu
e altfel resimțit.
O altfel de patină a unui simplu deșert,
Moloz din ziduri, copii tăcuți care odată-mi rosteau
numele precum o rugăciune.
Sunt uneori mai mare decât
O tavă aurie,
Un bănuț gigantic,
și toți își țin răsuflarea.
Poate nu e bine
că sunt atât de calmă.
Moon over Gaza
I am lonely
for my friends.
They liked me,
trusted my coming.
I think they looked up at me
more than other people do.
I who have been staring down so long
see no reason for the sorrow humans make.
I dislike the scuffle of bomb blasting
very much. It blocks my view.
A landscape of grieving
feels different afterwards.
Different sheen from a simple desert,
rubble of walls, silent children who once said
my name like a prayer.
Sometimes I am bigger than
a golden plate,
a giant coin,
and everyone gasps.
Maybe it is wrong
that I am so calm.
Zidul despărțirii
Când laptele acrește,
se separă.
Data viitoare când încetezi să vorbești,
întreabă-te de ce te-ai născut.
Ei zic că se tem de noi.
Bombei nucleare i-e frică de castravete.
Când mama mă roagă să tai castraveți,
Mă simt ca o ființă normală cu dileme nemaipomenite:
Să-i tai în rondele sau peștișori? Să-i curăț de semințe?
O-ntreb pe bunica dacă se simțea în fiecare zi o ființă normală,
nu-n pericol, iar ea se gândește cât timp
îi ia unui soare să apună și spune, Da.
Întotdeauna mă simt o ființă normală.
Doar că ei nu mă privesc astfel.
Ne-am dori ca bebelușii să nu afle
de eșecurile care îi așteaptă. Aș vrea
să-i conving
că de cealaltă parte a zidului
e doar un circ ce nu și-a deschis încă poarta. Prietenii noștri,
învățând să jongleze, să facă pași pe catalige.
Separation Wall
When the milk is sour,
it separates.
The next time you stop speaking,
ask yourself why you were born.
They say they are scared of us.
The nuclear bomb is scared of the cucumber.
When my mother asks me to slice cucumbers,
I feel like a normal person with fantastic dilemmas:
Do I make rounds or sticks? Shall I trim the seeds?
I ask my grandmother if there was ever a time
she felt like a normal person every day,
not in danger, and she thinks for as long
as it takes a sun to set and says, Yes.
I always feel like a normal person.
They just don’t see me as one.
We would like the babies not to find out about
the failures waiting for them. I would like
Them to believe on the other side of the wall
is a circus that just hasn’t opened yet. Our friends,
learning how to juggle, to walk on tall poles.
Cât timp?
Micuța jurnalistă
se înalță văzând cu ochii.
Adaugă lățime, adâncime,
Fiecărei conversații,
Punând diverse întrebări, nu doar
Cine Ce Când Unde De ce?
dar Cât timp? Cum se poate?
Ce-ți pare în regulă cu asta?
Chiar și când nu e prezentă,
Pesemne înregistrează din copaci.
Ce vi s-a-ntâmplat în secolul douăzeci?
Vă amintiți? Noi n-am uitat niciodată. Voi da.
Adunați cu pistolul, ai noștri
Bătuți crunt, luați la pumni în închisori,
Masacrați pentru zvon despre pietre.
A fost odată un dovleac umplut
Ce nu-și dorea să ajungă mâncat.
Kousa habibti, muguri de pin drept ochi.
Am visat-o când aveam cinci ani.
M-a ajutat să-mi încep misiunea.
How Long?
The tiny journalist
is growing taller very quickly
She’s adding breadth, depth,
to every conversation,
asking different questions, not just
Who What When Where Why
but How long? How can it be?
What makes this seem right to you?
Even when she isn’t present,
she might be taping from the trees.
What happened to you in the twentieth century?
Remember? We never forgot about it. You did.
Rounded up at gunpoint, our people
brutally beaten, pummeled in prisons,
massacred for a rumor of stones.
Once there was a stuffed squash
who didn’t wish to be eaten.
Kousa habibti, pine nuts for eyes.
I dreamed about her when I was five.
She helped me start my mission.
Oameni neînsemnați
Janna spune că aparatul foto e mai puternic decât arma.
„Pot să-mi trimit mesajul oamenilor neînsemnați,
iar ei îl trimit altora mai departe.”
Soare îmbunătățind conștiința.
Vânt zburlind stânjeneală.
Janna, suntem cu adevărat neînsemnați.
Punând în balanță cuvântul „vis”
În timp ce-alunecă prin aerul noptatic.
Oameni neînsemnați păstrându-l în viață.
Ajută-ne să călătorim cu fiecare tren
spre o istorie mai bună. Cumpănind
„ceață” și „valiză”, cântărind „ziua de mâine” –
Înainte de-a ști două vorbe-n această viață,
deja ne lipsește
ce-a plecat deja.
Small People
Janna says the camera is stronger than the gun.
“I can send my messages to small people
and they can send it to others.”
Sun improving consciousness.
Wind ruffling discomfort.
Janna, we are small indeed.
Weighing down the word dream “dream”
as it slips through midnight air.
Small people keeping it alive.
Help us ride on every train
to better history. Weighing
“fog” and “suitcase, weighing “tomorrow” –
before we know two words in this life,
we’re already missing
what already left.
Lui Netanyahu
Palestinianul meu tată și-a botezat măgarul după tine.
Yahu – toți crezuseră că-i de la Internet,
Însă știa el ce știa. Cred acum că l-a jignit pe măgar.
Măgarul era prieten c-un cal, în câmpie.
N-aveau prea mult, însă-l împărțeau.
Floricele roz primăvara – niciunul
nu încerca să acapareze terenul.
Armata ta tocmai a bombardat un centru UN de refugiați.
Gaza, încătușată în sărăcie de decenii –
Ca să vezi! Tot mai mult sânge la cină.
Ani de când s-a prăpădit tatăl meu,
măgarul lui încă se ține pe picioare, în tăcere
uitându-se cu ochii lui enormi,
plecându-și cu umilință capul.
To Netanyahu
My Palestinian father named his donkey after you.
Yahu – everyone thought it was for the Internet,
but he knew. Now I think he insulted the donkey.
The donkey was friends with a horse, in a field.
They didn’t have much, but they shared it.
Pink flowers in spring – neither of them
Tried to rule the field.
Your army just bombed a U.N. center for refugees.
Gaza, imprisoned in poverty for decades –
take that. More blood for supper.
Years since my father died,
the donkey still stands quietly
gazing from enormous eyes,
hanging his humble head.
Șoc
Își mai aduce aminte cineva că
Yemen avea cea mai
nemapomenită arhitectură
din lume?
Își aduc aminte yemeniții.
Nu aduce nimeni vorba despre asta la știri.
Explodează o bombă, în autobuz
copii de școală.
De-asemeni slava lor
nepomenită.
*
Din când în când strig spre Dubai!
Dubai! Zic. Dacă puteți construi
clădiri noi de felul acesta,
n-ați fi în stare să ne ajutați?
*
Stăteam în parcarea
spitalului după ce-a murit Tata.
Nu reușeam să-mi amintesc
cum se deschide o portieră.
Stun
Who’s remembering
Yemen had the most
amazing architecture
in the world?
Yemenis remember.
No one mentions this on the news.
Bomb explodes, bus
of schoolchildren.
Their glory also
unmentioned.
*
Sometimes I just call out to Dubai.
Dubai! I say. If you can build new
buildings like that,
can’t you help us?
*
We stood in the parking lot
of the hospital after Daddy died.
I couldn’t remember how
to open a car door.
Blues-ul micuței jurnaliste
Să-ți nu-ți dau nimic
din ce ți-ai dori.
Nimic mai presus
de libertate.
Tiny Journalist Blues
Nothing to give you
That you would want.
Nothing big enough
But freedom.
Animale exotice, carte pentru copii
Armadillo înseamnă
„mititelul blindat”.
Devin asta unii dintre noi pentru-a supraviețui
în propriile noastre ținuturi.
Aș dori să văd un armadillo
trecând strada.
Armura noastră-i invizibilă,
își dă singură luciu.
Poate-am fi preferat să fim
un animal mai molatic, nu crezi?
Cu blăniță și lăbuțe gingașe,
cum ar fi un șoarece de iarbă dungat african,
cunoscut și sub numele de șoarece-zebră.
Exotic Animals, Book for Children
Armadillo means
“little armored one.”
Some of us become this to survive
in our own countries.
I would like to see an armadillo
crossing the road.
Our armor is invisible,
it polishes itself.
We might have preferred to be
a softer animal, wouldn’t you?
With fur and delicate paws,
like and African Striped Grass Mouse,
also known as Zebra Mouse.
Naomi Shihab Nye e poetă americană de origine palestiniană care predă în prezent cursuri de scriere creativă la Texas State University. A scris peste treizeci de volume de poezie, printre care și The Tiny Journalist (BOA Editions, 2019), volum care descrie conflictul din fâșia Gaza prin ochii și telefonul mobil ale unei fetițe, Janna, martoră la atrocități.
Daniela Hendea s-a întors din Statele Unite să rătăcească prin munții României și să continue să scrie în română.
A publicat poezie în două volume apărute la Fractalia, „Acordor de teremin” (2018) și „H2X” (2021), și proză scurtă în Literomania și Laconic.
