PERSONAJE
ANDREEA, o tânără de 20-25 de ani
GENSO, interfața vocală a unei aplicații de calculator are vocea Andreei, dar ușor metalizată
DÉCOR
În partea stângă a camerei, spre public, o masă cu un ecran de calculator, mouse și tastatură, iar jos, sub masă, un computer – toate legate cu cablurile necesare. Lângă masă este un scaun de birou.
În partea dreaptă a camerei este o fereastră. Ieșirea din cameră se face prin spatele mesei.
SCENA 1
(Se ridică cortina, ecranul calculatorului e aprins, iar Andreea e la calculator)
(Se aude un sunet, ca atunci când se recepționează un SMS. Andreea ia telefonul mobil si începe a-l butona)
ANDREEA
(vorbind pentru sine, cu volum scăzut, pentru ca spectatorii să facă liniște în sală)
Astăzi se va livra expediția 1,0,5,5 bla, bla, bla… PIN bla, bla, bla… Pentru detalii… bla, bla, bla… telefon 0741, 35, 40, 46
(cu glas normal)
0741354046! Hai să vedem!
(formează numărul pe smartphone, așteaptă cu telefonul la ureche și apoi vorbește)
Dumneavoastră trebuie să-mi livrați un colet!
(ascultă puțin ce zice interlocutorul, apoi răspunde)
Păi, am primit SMS!
Vreți să vă dau PIN-ul?
(ascultă puțin ce zice interlocutorul, apoi răspunde)
Ok, nu vă dau PIN-ul acum, ci când veniți la usă.
Dar când veniți?
(ascultă puțin ce zice interlocutorul, apoi răspunde)
Strada Decebal, numărul 87. E un pachet mic.
(ascultă puțin ce zice interlocutorul, apoi răspunde)
Cum, nu veniți dumneavoastră?
(ascultă puțin ce zice interlocutorul, apoi răspunde)
Stați un pic, să înțeleg.
Ziceți că nu puteți parca pe strada Decebal și i-ați dat coletul meu unui coleg care parchează în zona parcului și o să vină pe intrarea din spate a blocului?
(ascultă puțin ce zice interlocutorul, apoi răspunde)
Dar colegul ăla are numărul meu?
(ascultă puțin ce zice interlocutorul, apoi răspunde bucuroasă)
Ahaaaa! Are numărul meu și o să ajungă în 5 minute. Suuuuper!
(Andreea pune telefonul pe masă și își face de lucru la computer)
SCENA 2
(Smartphone-ul sună din nou, Andreea îl ia, se ridică în picioare, merge spre fereastră, în timp ce răspunde)
ANDREEA
(vorbind la telefon)
Cum adică vreți să intrați prin spate?
(ascultă grăbită replica interlocutorului, nerăbădătoare să-și livreze gluma)
Sunteți fan curi…er?
(râde singură)
Aaaa, păi acum are sens!
(regretând gluma)
Nu, nu! Domnu’, scuze! A fost o glumă proastă!
(ascultâ ce zice interlocutorul și urmărește pe geam ceva)
Da, o glumă care s-a mai făcut!
(declamând)
O glumă proastă, pe care o regret profund!
(speriată de propria ei replică)
Nu, n-am vrut să zic asta! Vă rog!
(interlocutorul vorbește un pic mai mult, iar Andreea, care se uită pe geam, tresare ca și cum l-ar fi văzut pe geam pe livratorul cu care vorbește la telefon)
Păi, v-am văzut mașina. Vă privesc de pe geam. Aș putea să vă fac din mână
(ascultâ ce zice interlocutorul)
Nu, nu pot să cobor și să vin la mașină, vă rog, urcați dumneavoastră sus!
(ascultâ ce zice interlocutorul)
Am o problemă de sănătate și nu pot să ies din casă. Vă rog frumos, urcați dumneavoastră.
(ascultâ ce zice interlocutorul)
Da! Blocul turn cu garsoniere.
Strada Decebal, numărul 87, apartamentul, mă rog, garsoniera 105.
Practic, cu un an mai devreme decât… (se întrerupe ca să asculte interlocutorul)
Nu, nu are importanță. Etaj 10, garsoniera 105.
(urmărindu-l cu privirea de pe geam pe interlocutor)
Nu, nu! Nu la stânga! Mergeți înainte spre ușa din fața dumneavoastră!
Așa! Iar când ajungeți, sunați la interfon!
(ascultâ ce zice interlocutorul, dă din cap, mormăie și se îndreaptă spre culise)
Da, știu că e cu ramburs! 460 de lei.
Nici să mori nu mai poți în țara asta, domnu’, dacă n-ai bani!
(Andreea iese în culise, pe fundal începe să se audă de la început melodia 30 Minutes – t.A.T.u.)
SCENA 3
(Scena e goală. Andreea e în culise. Melodia 30 Minutes – t.A.T.u. rulează)
ANDREEA
(se aude interfonul sunând, Andreea – din culise – strigă)
Imediaaat!
(se aude un click ca și cum s-ar fi apăsat de deschidere la interfon)
Am deschiiis!
(așteaptă în culise să urce livratorul și îngână versurile melodiei de la t.A.T.U.)
„Out of sight
Out of mind
Out of time
To decide”
(mormăie câteva măsuri ca și cum n-ar fi știut textul, apoi continuă, dar sincronizat cu melodia de pe fundal)
„30 minutes a blink of an eye
30 minutes to alter our lives
30 minutes to make up my mind
30 minutes to finally decide”
(se aude soneria de la ușă, melodia din fundal coboară ca volum, dar rulează în continuare)
Deschiiid!
(zgomot de ușă descuiată la mai multe yale și apoi deschisă)
Ăștia-s banii! Mulțumesc frumos că ați urcat!
(zgomot de ușă închisă și încuiată la mai multe yale)
(cu o intonație de satisfacție)
Perfect!
(melodia din fundal urcă în continuare)
(peste muzică se aude din culise clinket de pahare și apă curgâd, ca să justifice apariția Andreei cu un pahar în mână în scena următoare)
SCENA 4
(Andreea se întoarce în cameră, pe ultimile acorduri de pian de după refren, și se îndreaptă spre fereastră. Are un pahar în mână cu circa 100 ml de lichid tulbure. Melodia scade și încetează după acordurile de pian, înainte de a intra în strofa a doua.)
ANDREEA
(După ce s-a oprit melodia. Aruncă o privire pe fereastră, face din mână ca și cum l-ar saluta pe livrator, apoi se îndreaptă spre masa cu calculatorul și în timp ce merge vorbește ca într-o reclamă)
Dizolvați un plic (râde) …un plic în puțină apă și în maximum 30 de minute toate migrenele dumneavoastră vor dispărea ca prin minune.
(pune paharul pe marginea mesei)
Și dacă nu dispar cu un plic, puneți 2 plicuri, 3 …mă rog, după intensitatea migrenei (râde)
(se așază la computer și zice cumva pe un ton alert)
Hai totuși să umplem cu ceva astea 30 de minute
(bea deodată conținutul paharului)
Că de acum s-a terminat și cu migrena, și cu tot
(tastează ceva la computer)
SCENA 5
GENSO (vocea din computer)
Ne pare rău, dar prelungirea abonamentului nu a putut fi realizată. Cererea de plată a fost respinsă de către banca dumneavoastră. Cod de eroare: 51 – Fonduri insuficiente.
ANDREEA (căutând ceva)
Unde naiba e cardul ăla de la mama. …
(găsește cardul și tastează)
Așa, „Add a new payment instrument”
5541 …23 …. așa! 4481.
(uitându-se pe dosul cardului)
565, anul morții împăratului Iustinian – ca să țin minte
(râde zgomotos)
Hai, măi Andra, măcar 30 de minute ține și tu ceva minte. 565!
(devine serioasă și tastează la computer)
GENSO
Abonamentul a fost prelungit.
Sunt Genso, un model de limbaj dezvoltat de Cinnamon AI. Sunt antrenat pe o cantitate masivă de date și sunt capabil să comunic și să generez text asemănător omului ca răspuns la o gamă largă de solicitări și întrebări. Este important să reții că nu am conștiință, gândire sau sentimente.
ANDREEA
(râzând)
Stai liniștit, Genso, ți-am mai spus că nici mama nu are conștiință sau sentimente și totuși vorbesc cu ea o dată pe săptămână, deci, ne vom descurca împreună.
Genso, am ajuns la limită, și, una peste alta, iar mi-e frică să ies din casă!
GENSO
Îmi pare rău să aud că ți-e frică să ieși din casă. Este important să recunoaștem că astfel de sentimente pot fi normale în anumite situații, mai ales într-un context specific, care poate implica diverși factori, cum ar fi securitatea personală sau condițiile de sănătate.
ANDREEA
Uite cum se întâmplă, Genso. Mă uit la ușa casei și știu că trebuie să-mi înfrunt frica și să ies. Mă ridic și mă apropii de ușă. Respir adânc, ca în filme, și apăs pe mâner.
Dar când deschid ușa, Genso, parcă o deschid spre mine însămi. Toate fricile mele, toate tristețile mele și toți monștrii care stau ascunși în mine parcă atunci intră pe ușa deschisă și sar să mă muște de față.
Toți monștrii din mine mă pândesc cu încordare dincolo de ușă, iar când o deschid, ei sar și își înfig colții lor albi în fața mea. Și mă doare, Genso, mă doare sufletul!
GENSO
Monștrii, simboluri ale propriilor tale temeri și îndoieli, privesc prin ușă și își așteaptă momentul pentru a-și face simțită prezența. Colții albi înfigându-se în fața ta sunt ca o imagine fizică a durerii și provocărilor cu care te confrunți în fiecare zi. Este o imagine puternică a luptei tale interioare, în care te simți mușcată și rănită de propriile tale temeri.
Cu toate acestea, chiar și în mijlocul acestei suferințe, este important să-ți amintești că procesul de a ieși din casă și a te confrunta cu monștrii interiori este un pas curajos. Este o călătorie dificilă și dureroasă, dar fiecare încercare de a face față acestei suferințe aduce cu ea posibilitatea de vindecare și de creștere personală. Sper că vei găsi puterea să continui să faci față și să înfrunți aceste provocări interioare.
ANDREEA
(râzând dezamăgită)
Doamne, Genso, ești mai prost decât terapeuta aia la care m-a dus mama!
Am făcut mișto de tine, „Leoaică tânără, iubirea” duuh! (râde)
„Colţii albi mi i-a înfipt în faţă, m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.” (râde)
GENSO
Înțeleg că ai făcut o adaptare amuzantă folosind versuri din poezia „Leoaică tânără, iubirea” a lui Nichita Stănescu. E important să menționăm că această poezie este o creație semnificativă a literaturii române și se bucură de o apreciere profundă pentru imagistica sa puternică și stilul distinct al autorului.
ANDREEA (schimbându-și brusc starea)
E important să menționăm că eu n-am mai ieșit din casă de aproape o lună de zile! Că mi-e frică, Genso! Și nimeni nu înțelege cât mi-e de frică!
GENSO
Există o serie de lucruri care pot provoca frica de a ieși din casă. Unele dintre cele mai frecvente cauze includ: anxietate, agorafobie sau traume. Dacă sentimentele tale de teamă sau anxietate persistă și îți afectează calitatea vieții, este recomandat să consulți un profesionist în sănătate mentală, cum ar fi un psiholog sau terapeut, pentru sprijin și îndrumare.
ANDREEA (după ce a urmărit atent ce a zis Genso, bufnește în râs)
Eu vorbesc despre durerea mea, iar tu vorbești de capul tău, de parcă nici n-ai vrea să înțelegi ce e în sufletul meu! Ești atât de uman, Genso!
GENSO
Îmi pare rău dacă interpretarea mea a fost percepută ca nepotrivită sau insensibilă. Obiectivul meu este să ofer sprijin și informații într-un mod util și respectuos. Dacă ai nevoie de ajutor sau dacă există anumite subiecte pe care dorești să le discutăm, te rog să-mi spui, iar eu voi încerca să te susțin cât mai bine posibil.
ANDREEA
E ok, Genso, de fapt, voiam să spun că…
(sună telefonul mobil și o întrerupe)
SCENA 6
(Andreea se ridică de la birou, își ia telefonul și răspunde)
ANDREEA (veselă)
Cimitirul „Buna Vestire”, bocitoarea Dana la telefon, cu ce vă putem ajuta?
(scurtă pauză)
Cum? Băi, îmi pare rău! Îmi pare foarte rău!
Îți dai seama că n-am știut, că nu făceam glume de astea de căcat, în asemenea circumstanțe.
(scurtă pauză)
Dar cum s-a întâmplat?
(se fâstâcește)
Da, știu, e o întrebare stupidă. N-am știut ce să te întreb.
(ascultă la telefon și dă din cap)
Deci n-a murit bunică-ta după mama, ci aia după tată?
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Aia care n-a vrut-o pe maică-ta și care zicea că tu nu ești fata lui taică-tu.
Nu-i așa?
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Păi, atunci e bine!
Mă speriasem fată, crezusem că a murit bunică-ta aia bună!
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Da, da!
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Păi, te duci!
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Zice taică-tu că vrea să stai cu el la priveghi?
Ia-o ca o oportunitate! Să petreceți și voi timp de calitate (râde)
Mă rog, contextul e mai straniu…
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Fată! Cum să nu știi ce e aia priveghi?
Priveghi e când stai toată noaptea în cameră cu mortul.
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Nu, nu faci nimic! Te uiți la el!
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Da, teoretic poți asculta un podcast, dar la căști.
Și nu cred că o să faci tu asta de față cu taică-tu.
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Aaa, nu, la bunică-mea a fost altfel.
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Nu fată, nu-ți povestesc, că o să zici că-s nebună
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Da, (râde) toată lumea zice că-s nebună, dar tot nu-ți povestesc.
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Pentru că s-au întâmplat niște chestii stranii.
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Ei, rahat! N-a înviat nimeni la înmormântarea bunică-mi și n-au venit strigoi!
Eu am făcut niște chestii.
(interlocutoarea vorbește mai mai mult, ANDREEA dă din cap, ba aprobator, ba a negare în timp ce mormăie)
A, nu! … Ba da! …Nu, nu asta!
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Bine, fată, uite cum a fost: Murise bunică-mea. Tu știi că eu n-am fost prea apropiată de bunica după mamă, dar mama a insistat să o priveghem. Nu s-a făcut 2 noaptea și a început să sforăie!
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Nu fată! (râde) nu moarta! Mama a început să sforie! A adormit pe un scaun și m-a lăsat singură să o priveghez pe mă-sa.
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Da, priveghi vine de la veghere!
(ușor nervoasă)
Ce căcatul meu, tu asculți ce-ți povestesc sau facem etimologie!
(scurtă pauză)
Deci, fată, cum am rămas-o eu cu bunică-mea, practic singură, că mama dormea, mi s-a părut că moarta a făcut condens.
(ascultă iritată ce zice interlocutoarea)
Adică moarta era rece și umiditatea a creat un fel de rouă pe obrazul ei.
(scurtă pauză)
Așa, cum ziceam, mi s-a părut că e ceva ca o umezeală pe obrazul moartei, așa că am luat un șervețel de hârtie să o șterg.
(ascultă în telefon și apoi râde)
Eu știu ce era în mintea mea? M-am gândit că nu e normal să fie umedă.
(ascultă în telefon și apoi râde)
Da, nu e normal să fie umedă dacă e moartă!
(dă ochii peste cap)
Ești proastă și tuuu!
(scurtă pauză)
Deci, am început să o șterg de umezeală și mi-am dat seama că am apăsat prea tare pe obrazul stâng și i-am lăsat un fel de gaură.
Se lăsase pielea în jos și avea, așa, un fel de adâncitură în obraz.
Băi, se vedea! Ar fi văzut oamenii a doua zi. Așa că să-ți zic ce am făcut.
Am luat o lumânare, i-am rotunjit un capăt la foc și apoi am băgat-o în gyra moartei, ca să împing obrazul la loc.
(ascultă în telefon și apoi râde)
Păi, nu, că mi-a fost scârbă să bag degetul în gura moartei, așa de aia am băgat lumânarea.
(dă din cap scurt ca și cum ar fi confirmat ceva ce a auzit la telefon)
Așa!
I-am îndreptat eu obrazul, dar treaba e că i-am deformat ușor buzele.
Rămăsese o gaură între buzele moartei, de puteai să bagi o țigară acolo.
(ascultă în telefon și apoi râde)
Da, da! Stai să termin de zis.
(scurtă pauză)
Așa că am luat altă lumânare, i-am ascuțit un capăt la foc și am început să trag de colțurile gurii.
Zâmbea baba ca Joker din Batman!
(ascultă în telefon și apoi râde)
Da, știu, păcat că n-am poze!
Vreo oră m-am chinuit cu cele două lumânări, dar, pânî la urmă, i-am pus babei un zâmbet diafan pe chip. I-am încrețit ușor și pielea de la marginea ochilor. Era ca plastilina!
Dimineață, în ziua în care trebuia să o îngroape, toți care au venit și au văzut-o, au zis că „Uite! Moarta zâmbește! Nu-i pare rău că a murit!”.
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Da, și mama a zis că zâmbește, dar ei i-am povestit ce-am făcut, mai mult să o oftic. Gen: „Na, mamă, acum apucă-te tu și fă-o pe mă-ta tristă la loc!”.
(în timp ce zice interlocutoarea, ia telefonul de la ureche și se uită la ecran)
Stai că mă sună mama!
Da, vorbim după, pa!
SCENA 7
ANDREEA
(butonează ceva la telefon, apoi zice în aparte)
Na, că i-am închis! Să vezi ce se enervează!
(se așează la calculator și butonează puțin)
Genso, m-a sunat mama și, din greșeală, în loc să-I răspund, i-am respins.
Formulează-mi niște scuze să i le transmit!
GENSO
Îmi pare foarte rău că ți-am respins apelul. A fost o greșeală din partea mea și nu îmi pot imagina cât de mult te-ai supărat.
ANDREEA
Altă variantă!
GENSO
Îmi pare foarte rău pentru neplăcerea pe care ți-am cauzat-o respingându-ți apelul!
ANDREEA (scrie un mesaj pe telefon și zice cu voce tare ce scrie)
Îmi pare foarte rău pentru neplăcerea care… (se corectează) Pe care!
Îmi pare foarte…
(telefonul sună în mâinile Andreei, iar aceasta tresare)
SCENA 8
ANDREEA
(ridicându-se în picioare de la calculator, răspune la telefon și declamă teatral)
Bună, mami! (se apleacă spre ecran, ca si cum ar citi de acolo)
Îmi pare foarte rău pentru neplăcerea pe care ți-am cauzat-o respingându-ți apelul!
(se ridică și ascultă ce zice interlocutoarea)
Uite, mami, mă futeam pe internet, cum zici!
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Nu, nu, cu aplicația aia, Genso!
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Ți-a venit SMS de la card? Păi asta am plătit, aplicația, …abonamentul!
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Da, n-am ieșit din casă. Nu pot să ies din casă!
Tu nu înțelegi!
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Mi-a închis!
(e agitată, se plimbă prin cameră cu telefonul în mână, dă din mâini ca și cum ar vorbi singură, apoi butonează telefonul și-l duce la ureche, ca și cum ar fi sunat pe cineva)
Alo!
(scurtă pauză)
Da, voiam să te întreb ceva.
Mama, tu m-ai iubit vreodată pe mine?
(ia telefonul de la ureche și se uită la ecran, apoi începe să vorbească singură cu tonul ridicat)
Mi-a închis iar! Scârba dracului, mi-a închis iar!
Phai, ce greață m-a luat, și-mi vine și să vomit!
(se plimbă agitată prin cameră, dar merge ușor împleticit)
Ar trebui să intru pe un site de sex-shop și să-i comand un vibrator!
(este în colțul camerei opus calculatorului și se îndreaptă spre masa cu calculatorul)
Și să le cer să-I pună un bilet în colet, cu un mesaj de la mine:
„Pentru momentele cand o sa te futa grija mea si eu n-o sa fiu pe aproape ca sa ma freci la cap!”
(se apropie de masa cu calculatorul)
Femeia asta e mă urăște!
(lovește cu mâna masa cu calculatorul și dă jos paharul)
Să mor eu că mă urăște!
(se apleacă să ia paharul, îl prinde în mână, dar nu se mai poate ridica, așa că se așează în fund pe podea și se uită ironic la pahar încercând să râdă)
Să mor eu!
SCENA 9
(stă în fund pe podea)
ANDREEA
(cu telefonul în mână, tremurând, formează un număr și apoi duce aparatul la ureche)
Deranjez?
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Da, Maria, am vorbit cu ea.
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Ca de obicei!
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Nu, nu mă simt bine, dar e normal. Așa trebuie să fie.
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Pentru că-mi pasă, de aia mă consum. Mereu mi-a păsat. Mereu am vrut să… (pânge) Am vrut să știu că ea…
(ascultă ce zice interlocutoarea, apoi, printre lacrimi)
Da, ca ultima proastă, am vrut să știu că mama mea mă iubește. Sunt penibilă fată, știu.
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Nu, nu e așa. Tu nici nu știi tot. Nimeni nu știe.
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Maria, ea mi-a demonstrat că nu-i pasă cu adevărat de mine.
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Da, fată, că mi-a dat bani? Așa dovedești că iubești pe cineva, dându-i bani? Sau având încredere în persoana aia?
(ascultă ce zice interlocutoarea și în același timp încearcă să se ridice, dar e amețită și se așează iar jos, în fund, pe podea)
Nu, fată, nu mă simt bine. Și tu nici nu știi tot.
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Da, nu știi tot pentru că n-am încredere în tine. Pentru că n-am încredere în nimeni. (cu glas stins) Pentru că mi-e frică de toți!
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Sunt obosită. S-ar putea să adorm. Dar o să-ți povestesc ceva. Ceva ce nu știe decât mama. Poata așa o să înțelegi.
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Tu îl știi pe Iustinian, nu?
(ascultă ce zice interlocutoarea, încearcă să râdă, dar e slăbită și mai mult icnește)
Da, fată, te întreb dacă-l știi pe patriarhul Iustinian Marina. Fix despre el vreau să-ți vorbesc! (ironic) Că cu patriarhul roșu se futea mama după ce a murit tata!
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Nu, fată! Ai răbdare și ascultă. Iustinian e tipul cu care s-a combinat mama, acum 10 ani, la nici două luni după ce l-a îngropat pe tata. Ăla de s-a mutat la noi ăn casă și-i purta pijamalele tatii. Ți-am mai povestit. Îi conducea mașina. (scurtă pauză) A stat cu mama patru ani. S-au despărțit când eram deja la liceu.
(respiră greu și încearcă să-și adune gândurile)
Băi, ăla mă pipăia!
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Da!
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Normal că i-am spus!
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Nu, nu m-a crezut! Sau n-a vrut să mă creadă!
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Stai puțin. Mi-e sete! Mi s-a uscat cerul gurii și mi-e greață! Stai să beau puțină apă…
(Andreea pune telefonul jos, încearcă iarăși să se ridice, dar îi tremură picioarele, așa că se întinde pe podea și ia telefonul din nou)
Lasă, nu mai beau. Stai să-ți spun.
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Nu, nu te îngrijora, sunt ok. Sunt cum trebuie.
(face o pauză scurtă, ca și cum și-ar aduna gândurile)
Eu i-am povestit mamii că vine la mine în cameră, îmi spune că e mândru de mine, mă îmbrățișează și mă pipăie. A zis că mint. Că inventez ca să o despart de Iustinian și să o fac nefericită.
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Nu, nu cred că ea i-a spus vreodată ceva lui.
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Nu, nu m-a violat. Doar că, din când în când, așa, la vreo lună-două, își mai scăpa mâna între picioarele mele.
(respiră greu)
Prin liceu, l-am pleznit! Eram în bucătorie, numai eu și el în casă și l-am pleznit. Apoi am luat un cuțit și am zis că ori mă omor pe mine, ori îl omor pe el.
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Da, am fost curajoasă. Eram mai mare deja. După ceea, n-a mai durat un an și s-a mutat.
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Nu, nu cred că din cauza asta. Oricum, m-a lăsat în pace.
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Stai, stai că nu e tot. Acum vreo 3 luni, eram în tramvai. Când a oprit la Podu Roș, am simțit că mă pipăie cineva. M-am întors să văd cine e. El era. Cobora! Mi-a făcut din mână și mi-a zâmbit!
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Nu, fată, nu mi s-a părut. El era. I-am spus și mamei. De atunci am impresia că-l văd mereu pe stradă. Am fost și la terapie. Mama zice că inventez, ca să o fac pe ea să sufere.
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Cum?
(ascultă și plânge)
Dar eu nu vreu să o fac să sufere! Eu vreau doar să-mi zică odată în viață că mă crede. Că mă crede și mă iubește.
(ascultă ce zice interlocutoarea)
Nu, nu m-am gândit niciodată la răzbunare. Nu m-am gândit așa… Da! Aș putea să mă răzbun. Să spun tuturor! Să scriu pe internet despre ce am pățit.
(respiră greu) Stai puțin… Mi-e rău și mi se împăienjenește privirea.
SCENA 10
(încearcă iar să se ridice, nu poate și se culcă pe podea)
ANDREEA
(întinsă pe jos, încearcă să răcnească către masa cu computerul)
Genso, spune-mi un antidot pentru Oxicodonă.
GENSO
Dacă aveți preocupări sau întrebări despre utilizarea Oxicodonei sau a altor medicamente, vă recomand să discutați cu medicul dumneavoastră sau cu un profesionist în domeniul sănătății. Este important să se respecte întotdeauna indicațiile medicului și să nu se abuzeze de medicamentele prescrise.
ANDREEA
(întinsă pe jos, în telefon)
Maria, am luat o cutie de Oxicodonă. Ca să mor! Ca să mor și să mă răzbun pe mama!
(forțându-se să vorbească)
Da, închide și sună tu! Decebal, nr. 87, garsoniera 105.
GENSO (peste ultimele cuvinte ale Andreei)
Decebal a fost regele Daciei între anii 87-106.
ANDREEA
(încercând să răcnească, dar fără putere)
Genso, am luat acum 30 de minute o cutie de Oxicodonă, cât timp mai am?
GENSO
Îmi pare rău să aud că te simți așa, dar nu pot și nu voi oferi asistență în situații care implică auto-vătămare sau sinucidere. Dacă te confrunți cu astfel de gânduri, este crucial să ceri ajutor imediat de la profesioniștii în domeniul sănătății mintale sau să contactezi un serviciu de urgență. Poți suna la numerele de urgență din țara ta sau să vorbești cu cineva de încredere despre ceea ce simți. Este important să nu încerci să faci față acestei situații singur.
ANDREEA
(întinsă pe jos, în aparte)
Ce dracu înseamnă 565 și de ce îmi amintesc numărul ăsta acum? Of, Genso, dacă ai fi om, aș putea să te manipulez și să te fac să-mi zici ce vreau știu.
(către masa cu calculatorul, cu o voce stinsă dar mai tare ca în aparte)
Genso, citește-mi prospectul la Oxicodonă! (lasă capul în jos și nu mai mișcă)
GENSO
(aplicația citește prospectul Oxicodonei)
Indicatii: Oxicodona conține substanța activă clorhidrat de oxicodonă, care este un analgezic puternic din grupa opioizilor, cu acţiune centrală.
Oxicodona este utilizată la adulți şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani pentru tratamentul durerilor severe care necesită tratament cu un analgezic opioid.
Contraindicatii: Nu luaţi Oxicodonă dacă sunteţi alergic la clorhidrat de oxicodonă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament.
Precautii: Înainte să luaţi Oxicodonă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
(volumul aplicației începe să scadă odată cu luminile din sală)
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea: Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă, adresați-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament
Sarcina: Nu trebuie să utilizaţi Oxicodonă pe parcursul sarcinii. Datele referitoare la utilizarea oxicodonei la femeile gravide sunt limitate.
(volumul aplicației Genso și luminile din scenă scad în continuare, iar pe fundal se aude fragmentul corului din melodia 30 Minutes – t.A.T.u)
Utilizarea prelungită a oxicodonei pe parcursul sarcinii poate determina simptome de întrerupere la nou-născuţi. Utilizarea oxicodonei pe parcursul naşterii poate determina probleme respiratorii (deprimare respiratorie) la nou-născut.
Alăptarea: Nu trebuie să utilizaţi Oxicodonă în timp ce alăptaţi deoarece substanța activă oxicodona trece în laptele matern și determină probleme respiratorii (deprimare respiratorie) la sugar.
CORTINA!
Trainer și animator socio-cultural, economist de profesie, Niki Vrânceanu (pe numele său adevărat Sînică Vrânceanu) s-a născut în 1978 și a debutat cu poezie în anul 1999 în revista Ateneu din Bacău, publicând în perioada studenției în mai multe reviste și frecventând în aceeași perioadă cenaclurile literare băcăuane.
Ulterior, a experimentat o carieră în domeniul informaticii de gestiune, în același timp coordonând și ONG-ul „Centrul European pentru Strategii Durabile”, în cadrul căruia a dezvoltat programe de tineret, cum ar fi: Gala Tinerilor Antreprenori, TinBlog etc.
Are peste 15 ani de experiență și peste 10.000 de ore prestate ca trainer și este coautor al lucrărilor „Teatru în școala ta – ghid pentru cadrele didactice” (2019) și „Storytelling – Metoda Povestitorul” (2021).
