Vladimir Sorokin: Manaraga
(fragment de roman, în curs de apariţie la Curtea Veche); 18+
Traducere din limba rusă: Mihail Vakulovski
Ziua: ei bine, a venit timpul să citesc bandiţilor. Transilvania, localitatea Braşov, cetatea din vârful dealului. La o nuntă italiano-românească. Mire e un sicilian, fiul unui cunoscut negustor de „peştişori de aur”, care în Europa de după război au devenit drogul principal. Mireasă e fiica unui bandit local din elita conducătoare a Transilvaniei. A treia zi de nuntă, cinci sute de invitaţi. După marea bătălie de la Kolozsvár și așa-numita Pace din Transilvania, Transilvania a trecut prin câteva războaie scurte, la scară locală, legate de împărțirea puterii. Acum totul este în ordine aici, puterea aparține oligarhiei militare-banditești, apărată de câini de pază loiali. Spre deosebire de Languedoc, Prusia și Bavaria, ideile monarhiste încă nu au prins rădăcini în Transilvania. E un feudalism banal aici. Aici există o abundență de Dracula proaspăt apăruţi, ale căror castele-cetăți împodobesc înspăimântător peisajul transilvănean. Nunta asta este un exemplu viu în acest sens. Sărbătoarea se petrece într-o cetate străveche, situată pe un deal. În jurul ei se află o așezare în ruine, care înainte fusese oraș. Pe turnurile cetăţii sunt tunuri automate, mitraliere şi aruncătoare de flăcări, în interiorul cetăţii e un şir neîntrerupt de apărare, securitate densă cu mitraliere. Mda, e greu să suspectezi autorităţile locale c-ar avea prea multă încredere în propria populaţie…
Nunta se joacă în piaţa centrală a cetăţii. Astăzi e o zi dedicată exclusiv book’n’grill-ului. Aici sunt şaizeci şi nouă de bucătari de-ai noştri. Se mai întâmplă şi aşa ceva în Bucătărie. Exact acești bandiți au fost cei care au cumpărat în opt secunde citirea „Suflete-lor moarte”. Nu știu despre ceilalți bucătari, dar eu citesc aici o singură dată. Dar sunt convins că au planificate și deserturi. Pentru ei banii sunt ca murdăria: după bătălie, tezaurul de aur al armatei lui Abubakr a rămas în Transilvania. Se distrează la greu!
Așadar, toţi nuntaşii sunt așezaţi la o masă rotundă uriașă, în centrul căreia ne aflăm noi, cititorii. Şaizeci şi nouă de grătare! Un motiv pentru o nouă întâlnire cu ai noștri. Ne facem cu ochiul. Toți sunt îmbrăcaţi în alb, fiecare la grătarul său, fiecare cu geamantanul său: James, Sasha, Lee, Eric, Lucas, Alvizo, Michel, Michael, Marcel-Breter, Nicolas, Rex, Vittorio, încă un Vittorio, Slava, Georg, Gordon, Vladimir, Valentino…
Apar servitorii cu tăvi. Deschidem valizele poștașilor, punem buştenii pe tăvi. Și lansăm primele ediții pentru un public ignobil. Comoara este simplistă și inegală, conţine mai ales detective și romane de groază din secolul XX:
„Nașul”, „Judecătorul și călăul său”, „Zece negri mititei”, „Rebecca”, „Favorita”, „Mori în chinuri”, „Promontoriul groazei”, „Gorki Park”, „Misery”, „Ultima ieșire în Brooklyn”, „Radiance”, „Autopsia a dezvăluit”, „Prânzul dezgolit”, „Câinele galben”, „Hellraiser”, „Prin urechile acului”, „Spionul care venea din frig”, „…Şi vreme e ca să ucizi”, „Lupul de mare”, „Exorcistul”, „Piatra lunii”, „De veghe în lanul de porumb”, „Şoimul maltez”, „Azazel”, „Oamenii lui Smiley”, „Mărturisirile escrocului Felix Krull”, „Păsările”, „Zgomotul și furia”, „Trei muschetari”, „Moarte sub pânză”, „Lupoaica”, „Regina Margot”, „Pleacă repede şi întoarce-te târziu”, „Ascensor spre eşafod”, „Câinele din Baskerville”, „Asasinarea lui Roger Ackroyd”, „Misterul camerei galbene”, „Recoltarea sângeroasă”, „Camera Obscură”, „Copilul lui Rosemary”, „Ţipătul bufniței”, „Dispărut fără urmă”, „Tăcerea mieilor”, „Omul nostru din Havana”, „Aeroportul”, „Fletch”, „Pacientul englez”, „Cazul dactilografei înfricoșate”, „Templul de aur”, „Primul cerc”, „Noapte înfundată în Carolina”, „Când se va trezi Cel-care-doarme”, „Văduva Couderc”, „Crimă și pedeapsă”, „Mortul din Nairobi”, „Aventurile lui Caleb Williams”, „Fețe ascunse”, „Șacalul”, „Capcana Cenușăresei”, „Cronicile vampirilor”, „Ființă și timp”, „Cei care tânjesc”, „Procesul”, „Soneria uşii”, „O tragedie americană”, „Semnul celor patru”, „Diavolul în rochie albastră”, „Cu sânge rece” și „Suflete moarte”.
E o lectură de vreo jumătate de mie de lămâi. Există puține rarități aici, dar totuși…
Cu bușteanul meu greu pe o tavă, mă deplasez de-a lungul mesei, între Marcel și Alvizo.
Eu: Ăştia vor mai avea şi alte lecturi?
ALVIZO: Seara au roman feminin. Pește.
MARCEL: La miezul nopții – povestiri umoristice. Desertul. Apoi – artificiile.
Eu: Rafale de tunuri și mitraliere peste orășelul adormit?
ALVIZO: Dar şi de aruncătoare de flăcări…
Mirele şi mireasa ne salută ridicându-şi paharele de șampanie. Sunt tineri, plini de așteptări și posibilități. La feţele oaspeţilor mai bine să nu te uiți: bandit peste bandit plus femeile lor vulgare.
Ne ocupăm locurile la grătare. Am pe grătarul meu o duzină de stridii cu parmezan. Alvizo are inimi de fazan, Marcel are creaturi marine din Marsilia. Puricele scanează toate grătarele şi anunţă un triumf al preparatelor picante.
Răsună gongul. Se aprind chibrituri de modă veche. Flacăra se atinge de hârtie. Escalibururile răsfoiesc titlurile.
A început!
Răsună tare… nu, nu „Zborul Walkiriilor”, nu bolero-ul lui Ravel, nu „Îmbrățișaţi-vă, milioane!”, ci dansul popular românesc „Căluşarii”. Ce poți să faci, totul se potrivește…
Și nici nu reuşesc să-l ard pe Cicikov, care a binevoit să vină la o petrecere a guvernatorului în fracul său cu scânteie, că un anume tânăr bandit, îmbrăcat într-un frac alb, fără scânteie, înşfacă un pistol și începe să tragă în aer.
Dar de ce şi în ce împuşcă acesta? Nu s-a liniştit încă sângele tânăr, mai clocotește și se smuceşte să iasă din vene? Ah, sângele fierbinte transilvănean, cu care s-au stropit din belșug pământurile natale, zburând în stropi de rubin în toate părțile lumii, încât soarele războiului s-a stins și femeile musulmane și-au lăsat ruşinate ochii în jos! Europa nu uită de Bătălia de la Kolozsvár, când scutul mujahedinilor a crăpat și mândrii ostași ai lui Allah s-au înecat în sângele transilvănean. Asemenea celui de-al nouălea val, un val de sânge a năvălit în noaptea de Crăciun, a planat de-asupra cuceritorilor Europei care au venit din sud și au năvălit vijelios sub formă de lavă roșie, zdrobind tot ce a găsit în cale. Râuri de sânge țâșneau și curgeau prin Basarabia, Valahia, Bucovina și Galiția, topindu-i pe noii barbari. S-au cutremurat munții Carpați, vulturii au zburat din pădurile de stejar, apa din fântânile țărănești a început să se înroşească, iar mamele și soțiile au țipat înspăimântător. Şi, cu toate acestea, iată că inimile fierbinți ale transilvănenilor nu şi-au dat chiar tot sângele. Uite-l cum trage, împuşcă de parcă ar regreta că n-a vărsat totul în acea victorioasă şi sângeroasă iarnă, că e gata să stropească cu sânge roşu și fierbinte fața noului venit, arzându-i ochii până în os. Dar vai, nu te grăbi, tinerelule, păstrează-ți sângele pentru o viață liniștită, schimbă arma crimei pe arma iubirii și lasă-ți sângele să se reverse în trupul chinuit al iubitei tale, trezind o nouă viață pentru o lume nouă. Dar el nici nu are de gând să mai împuşte. Și-a aruncat mâinile în sus, a chiuit și a început să danseze. Și după el – și restul nuntaşilor. Ah, ce dans bun! Dansul focului! Ardelenii dansează grozav! Cercul se lărgește, se prind tinerii și bătrânii la un loc, cizmele forjate cu platină scot scântei din granit. Uite cum un bătrân cu părul cărunt, cu un nas groaznic și cu ochii arzând își întinde brațele, aleargă tot mai iute, îşi ia zborul şi strigă ca un corb nebun și sare în cerc, se învârte aşa de tare încât tivul hainei sale s-a ridicat și poalele i se întind ca nişte aripi și după brâul roşu îi strălucesc două pistoale de aur. „Căluşarii! Căluşarii!” – strigă el atât de amenințător, încât tinerii chicotesc aprobator, iar soțiile lor râd ruşinoase. Dar iată că tânărul care a reușit să bage în el deja opt căni de ţuică tare ca focul și să tragă pe nară – dintr-o singură mişcare – atâta pulbere albă câtă zăpadă nu cade în timpul unei ierni întregi în Maramureşul său natal a fluierat atât de tare, încât servitorii şi-au acoperit urechile, scăpând tăvile pe jos, apoi a sărit în cercul de dansatori şi s-a învârtit cu atâta forță încât i-au plesnit pantalonii între picioare, nasturii argintii au sărit peste tot și a ieşit la libertate fiară străveche, care nu are milă de tinerii nevinovaţi, înnoiţi cu chinezării, cu pulovere pe care s-au împletit doi dragoni portocalii cu coroane mormolone.
Joacă, joacă poporul liber al Transilvaniei, dominat de spiritul strălucitor al sărbătorii. Și, împreună de el, joacă în cercul frăţesc toate popoarele Europei libere.
— Ce faci, purice, mă provoci?
— Domnul meu, mă străduiesc să vă înveselesc.
— Ai găsit când să mă înveseleşti.
— Sunteţi abătut din cauza ghiolbănismelor locale.
— Şi ai hotărât să mă bucuri.
— Oare nu am stil?
— Devii tot mai încrezut.
— Sunt inspirat de auricula dumitale.
— Te-ai oploşit în ea prea confortabil.
— Cinismul nu vă caracterizează, domnul meu.
— Ia să te bag în stridia asta…
— Şi voi fi înghiţită de un bandit din Transilvania?
— Te va înghiţi şi după aceea te va îneca cu vin alb.
— Şi eu voi trece prin organismul lui?
— Da, şi vei ajunge în toaletă.
— Mă voi stropi, voi reînvia și mă voi întoarce!
Mda. Puricii mei prea s-au destrăbălat.
Și nu prea mai ai ce să faci în privința asta…
Voilà! Stridiile cu parmezan sunt gata. Crăpaţi, progenituri de bandiţi!