Lumea a rămas tăcută, privindu-ne murind.
Chimamanda Ngozi Adichie este o autoare nigeriană contemporană, al cărei stil unic și inovator, puternic influențat de experiențele proprii, este centrat mai degrabă pe perspectivele indivizilor, decât pe mișcările politice sau sociale. Jumătate de soare galben, tradus și publicat anul trecut la Black Button Books, este un roman provocator, care îmbină cu veritabil succes ficțiunea cu istoria, dar care se impune mai ales datorită paginilor care pun în discuție punctul de intersecție dintre rasă, gen și cultură. Perspectiva cărții lui Ngozi Adichie oferă o voce proaspătă și distinctă în lumea literaturii de gen.
Abordarea specială a povestirii pe care mizează scriitoarea îi permite să creeze personaje complexe și nuanțate, autentice și empatice, iar dorința de a-și asuma riscuri atunci când vine vorba de textele sale, experimentând atât la nivel structural, cât și în ceea ce privește limbajul și forma, culminează într-un material dens și captivant, care îmbină perspective diferite pentru a explora temele legate de identitate și apartenență. Chimamanda Ngozi Adichie își folosește scrierile și pentru a critica sistemele politice și pentru a milita pentru justiție socială. Majoritatea textelor sale au în centru rasismul, sexismul și colonialismul, expunând modurile în care sunt afectați negativ indivizii și comunitățile.
Plasat în Nigeria anilor 1960, Jumătate de soare galben descrie evenimentele care au precedat și au avut loc în timpul Războiului nigeriano-biafranian, încercând să facă lumină în problema acestui conflict, evidențiind factorii sociali, politici și economici care au dus la război și atrocitățile care au avut loc în timpul acestuia. Probleme ca identitatea, puterea, dragostea și trădarea, foametea, războiul sunt analizate amănunțit, prin oglinzi diferite și prin prisma câtorva personaje cheie. Modul în care indivizii și comunitățile se luptă cu aceste probleme complexe în mijlocul războiului și al tulburărilor politice, responsabilitatea morală și efectele colonialismului sunt alte câteva puncte centrale ale romanului structurat în patru părți.
Războiul schimbă ordinea lucrurilor
Prima parte prezintă personajele principale ale romanului, Olanna, Odenigbo, Richard și Kainene. De asemenea, stabilește scena evenimentelor care au dus la război, subliniind tensiunile sociale și politice din Nigeria anilor 1960. Partea a doua urmărește personajele în timp ce navighează în primele etape ale războiului și se adaptează la realitățile dure ale vieții într-o zonă de război. Partea se încheie cu căderea orașului Biafra.
Partea a treia este cea mai lungă și mai încărcată emoțional secțiune a cărții, detaliind brutalitatea și suferința războiului. De asemenea, aprofundează relațiile personale dintre personaje și luptele lor de a rămâne conectate, în ciuda evenimentelor devastatoare care au loc în jurul lor. Partea a patra încheie romanul cu urmările războiului și cu încercările personajelor de a-și reconstrui viețile în mijlocul tulburărilor politice care continuă să afecteze noua națiune independentă a Nigeriei, Biafra. Mie mi-a plăcut cel mai mult, mi s-a părut cea mai puternică dintre toate, atât la nivel de construcție, cât și la nivelul acțiunilor pe care le întreprind personajele.
Scopul principal al acestor diviziuni este comparația între viața privilegiată pe care o duceau personajele la începutul anilor ’60 și sărăcia războiului descrisă la finalul acestora, dar semnalează și o serie de modificări de natură intimă ale personajelor, majoritatea datorate infidelităților.
Fiecare personaj are însă o poveste și experiențe unice în timpul războiului, ceea ce le face deopotrivă de interesante. Ugwu este un adolescent (avea treisprezece ani când începe romanul și credea că toate probleme pot fi rezolvate cu ierburi speciale) din sat care obține o slujbă ca băiat de casă pentru Odenigbo, un profesor universitar care se implică în mișcarea politică pentru independența Biafra. Firea inocentă și naivă a lui Ugwu îl face să câștige imediat compasiunea și simpatia cititorului, iar evenimentele dificile prin care trece în timpul războiului adâncesc aceste sentimente. Olanna, iubita lui Odenigbo, o femeie frumoasă și educată, sfidează normele și așteptările societății pentru a fi cu el. Ca și ceilalți, deși în grade diferite, trece printr-o transformare brutală în timpul războiului, devenind mai feroce, mai independentă și mai curajoasă în fața pericolului și a ororilor. Richard, un scriitor britanic care se îndrăgostește de Kainene, sora geamănă a Olannei, aduce o perspectivă străină narațiunii și prezintă diferențele culturale și conflictele dintre nigerieni și britanici. Majoritatea personajelor din Jumătate de soare galben sunt multifațetate și complexe, ceea ce face dificilă alegerea unuia ca fiind mai interesant decât altul. În ciuda acestor argumente, m-am simțit cel mai aproape de Ugwu, chiar dacă este cel mai puțin școlit dintre personajele principale, în special pentru caracterul său reflexiv, pentru faptul că populează multe dintre pagini cu gândurile sale și cu analiza micilor întâmplări de peste zi, dar și pentru naivitatea lui, mai ales din primele două părți, care îi conferă, paradoxal, un înveliș protector împotriva răutăților.
Linia temporală discontinuă, perspectivele schimbătoare și descrierile minuțioase ale decorului și obieciurilor contribuie la crearea unei narațiuni puternice și complexe, iar experiențele și perspectivele personajelor oferă un portret nuanțat al conflictului nigeriano-biafranian. Polifonia romanului oferă o viziune cu multiple fațete a conflictului, iar arhitectura atent construită face din Jumătate de soare galben un musai nu numai pentru iubitorii de literatură bună, dar și pentru cei care vor să înțeleagă modul în care s-au desfășurat ostilitățile și impactul asupra oamenilor în spațiul nigerian.
Alte recomandări din literatura contemporană
Dacă ar fi să recomand alți autori care au abordat teme asemănătoare: identitatea, dinamica familiilor, rupturile sociale și culturale, statutul femeilor, atrocitățile datorate războiului sau cutumelor, pe lista scurtă se află Zadie Smith, Toni Morrison, Yaa Gyasi, Jesmyn Ward și Taiye Selasi (există multe volume traduse și în română). Fiecare scriitoare are tușe speciale și este greu de spus care este cea mai apropiată de Chimamanda Ngozi Adichie, dar aș îndrăzni să afirm totuși că Zadie Smith este cea cu care împărtășește suficiente asemănări de stil. Ambele abordează probleme legate de rasă, identitate și apartenență prin intermediul unor povești ingenioase și complexe, nu se feresc să abordeze subiecte dificile, dar modul în care o fac este suficient de sensibil, în ciuda gravității, încât să nu umbrească umanitatea personajelor, rezultatul fiind o proză frumoasă și densă, dar în același timp accesibilă.
Chimamanda Ngozi Adichie, Jumătate de soare galben, 2022, Black Button Books, traducere: Anca Dumitrescu și Elena Marcu