Librăria cea de toate zilele III. Dialog cu cititori de cursă lungă: Adriana Gionea, Andrei Stupu, Constantin Beda & Ioana Stănescu

În volumul Un cititor în pădurea din oglindă, Alberto Manguel spunea despre cărți că au puterea de a opri timpul, dar și că cititul dă puterea cititorului, printre altele, de a vedea lumea cu ochii celorlalți; cărțile ne obligă să privim spre lume. Dacă rătăcim pentru a ne pierde sau pentru a ne regăsi este decizia noastră, cert este însă că nu trebuie să ne oprim, nu putem fi ancorați doar într-o pagină superficială, călătoria trebuie să continue. Sunt, și eu, o împătimită a cărților, citesc și cumpăr din multe motive, dar, de asemenea, sunt fascinată și cei care au aceeași pasiune. Așadar, în continuarea articolelor anterioare despre librării, cele în care am discutat cu librari și cu scriitori-librari, acum am ales patru cititori de cursă lungă pe care aș vrea îi cunoașteți prin intermediul câtorva povești pe care mi le-au împărtășit.


Adriana Gionea

Adriana Gionea: O visătoare cu picioarele pe pământ, care nu poate respira fără artă și fără cărți

Cum a început pasiunea ta pentru citit?

Mulţi adulţi care sunt dependenţi de lectură au început să citească înainte de a trece pragul școlii. Citeau de la 5-6 ani. În cazul meu a fost diferit. Alfabetizarea mea a început la vârsta de 7 ani, când am pășit într-o școală. Nu am avut niște părinţi care să mă oblige să citesc, deși ambii citeau, iar în casă aveam multe rafturi pline de cărţi. 

Până la 12 ani nu avusesem răbdare să duc nici măcar o carte până la capăt. Abia în vacanţa care făcea trecerea de la clasa a V-a la clasa a VI-a m-am „forţat” să termin primele cărţi (nu aveam deloc disciplina lecturii). În acea vară nu mă culcam până nu parcurgeam numărul de pagini trecut în planul de lectură. Am fost foarte dură cu mine însămi. M-am disciplinat cum nu reușise niciun profesor exigent. Uneori stăteam până la ora 02:00 dimineaţa pentru a respecta planul. Era în toi campionatul mondial de fotbal din 1998, cartierul vibra de frenezie, iar eu, concentrată asupra lecturii, mai tresăream când vecinii anunţau pe la geamuri vreun gol al echipei naţionale sau când sărbătoreau până-n zori victoriile. Era o vară caniculară, iar eu mă imaginam în călătoria africană a personajului din Cinci săptămâni în balon, romanul scris de Jules Verne. 

Credeam că fără a deveni o cititoare împătimită nu voi putea fi pe picioarele mele, nu voi avea o pâine pe masă, nu voi ajunge la un liceu bun, apoi la facultate. Şi fără studii nici nu puteam călători, așa cum visam.

După acea vară s-a instalat curiozitatea. Începusem să caut romane faimoase, care să abordeze subiectele tabu, dar esenţiale pentru a înţelege lumea. Devenisem feministă după ce descoperisem Dama cu camelii și O viaţă (romanul lui Maupassant). Am continuat să tot explorez. De la pasiune am ajuns la dependenţă. Dacă până la vârsta de 12 ani mi-ar fi spus cineva că nu va trece o zi fără să citesc sau că voi ajunge să le recomand și altora cărţi, să promovez lectura, i-aș fi spus că nu este realist, că mă supraestimează.

Există anumite domenii care te interesează mai mult? Cum ai creat legăturile cu ele?

Până la finalul vieţii mi-am propus să citesc măcar un autor din fiecare ţară. Mereu mi-a plăcut să călătoresc cu ochii minţii. Îmi place să citesc ficţiune. Aleg anumiţi autori deoarece sunt niște povestitori desăvârșiţi. Îmi retrezesc vechea plăcere de a citi o poveste palpitantă, din altă epocă. Alţii îmi plac datorită viziunii avangardiste. De asemenea, mă atrag realismul magic, absurdul suprarealist, romanul experimental. Când nu citesc ficţiune, prefer cărţile despre istoria artei sau scrise de cei ce au revoluţionat psihologia. Dorinţa de a călători spre alte lumi și alte culturi mi-a influenţat, de fapt, alegerea cărţilor.

Cum îți organizezi listele de lectură? (aplicații, cărțile de pe noptieră, liste scrise de mână…)

Am încercat să îmi fac liste, însă multe cărţi din listă cer alte cărţi. Ajung din nou în librărie pentru a găsi cărţile recomandate de personajele romanului început deja. Astfel, îmi reorganizez listele scrise de mână, reprioritizez. Am observat că fiecărei cărţi din bibliotecă îi vine rândul atunci când are un mesaj legat de o anumită preocupare, întrebare despre lume și viaţă, despre conflictele internaţionale, despre frământările apărute în viaţa mea într-un anumit moment. 

Ai o librărie sau o bibliotecă preferată? Nu neapărat din România. Cum te-ai îndrăgostit de ea?

Sunt multe librării care îmi plac. Totuși, am o relaţie specială cu librăria franceză Kyralina din București. Librarii de acolo mă văd aproape săptămânal. Nu mi-a plăcut franceza la început. Am descoperit iubirea pentru limba franceză abia după vârsta de 17 ani. După anii liceu, am început să citesc mult mai multă literatură în limba franceză. Tata era un mare francofon. Crescut în plină dictatură, franceza era legătura lui cu lumea liberă. Nu prea am francofoni în jurul meu și mă duc la clubul lunar de lectură de la Kyralina. Duc mai departe o moștenire lăsată de tatăl meu. Sunt norocoasă. Tata nu a avut parte de o astfel de librărie. 

Ce ne poți spune despre biblioteca personală? 

Este eclectică. Varietatea o caracterizează cel mai bine. Reflectă și pasiunea mea pentru limbile străine, mai ales pentru cele din familia latină. Am fost autodidactă și am învăţat singură să citesc în spaniolă și în italiană. Am cărţi în română, engleză, franceză, spaniolă și italiană. Faptul că pot citi în altă limbă mi se pare o voluptate. Simt că mai trăiesc o viaţă. Nu doar citesc. Locuiesc în altă lume. Capacitatea de a învăţa o limbă străină mi se pare unul dintre cele mai frumoase cadouri făcute unei fiinţe umane. 

Scurt exercițiu de imaginație: într-o lume tot mai digitalizată, cum vezi viitorul cărții tipărite și librăriile viitorului?

Mi-e greu să anticipez viitorul. Unii îl vad în notă apocaliptică. Pesimiștii prezic o lume în care pasiunea pentru lectură va dispărea. Nu îi ascult. Vreau să mă bucur de prezentul unei pasionate de lectură, care simte paginile. Mă întreb dacă peste 40-50 de ani le voi povesti celor tineri despre cărţile tipărite ca despre niște obiecte demne de un muzeu de arheologie. Mă mai întreb dacă le vor plăcea la fel de mult autorii pe care eu îi consideram indispensabili, de ale căror pagini m-am îndrăgostit. Îmi imaginez o lume în care digitalizarea și vechile cărţi pot coexista. În care omul va putea călători printre timpuri alegând un anumit suport pentru lectură (digital sau cu pagini parfumate).


Andrei Stupu

Andrei Stupu: Consultant educațional. Lector. Consilier vocațional

Cum a început pasiunea ta pentru citit?

Când am murdărit prima carte: eram cu picioarele pline de noroi și cu ochii la un furtun din care se scurgea apa pentru rândul de roșii din grădina noastră de legume. Îmi aduc aminte că era un basm cu o zână sau ceva care zbura și așa am zburat și eu direct în șanț ținând cartea în mână. Oricât m-am chinuit să nu o distrug, tot au sărit niște stropi de apă cu noroi pe ea. A trebuit să o las departe câteva minute până m-am clătit repede cu furtunul și am „mutat rândul”. Nici nu știu dacă sunt pasionat de cărți, cred că sunt obsedat de cărți. Și nu m-am îndrăgostit prima dată de informațiile din ele, ci de puterea lor de a mă face să evadez. Știu că e un clișeu să spui că te simți în siguranță între copertele unei cărți, dar poate că e un clișeu pentru că e cel mai veridic mod de a privi aceste obiecte. Mașini de teleportat. Îmi place să mă plimb mai mult decât să citesc și nu am găsit încă un mijloc de transport mai bun decât o carte.

Există anumite domenii care te interesează mai mult? Cum ai creat legăturile cu ele?

Mă interesează enervant de mult totul. Domeniul meu preferat este întregul. Holismul. Platon spunea că nu educi un om pentru a fi deștept sau pregătit, îl educi pentru a fi armonios. Și spunea că un om este armonios atunci când înțelege unitatea dintre toate elementele lumii. Ca să fac primii pași între înțelegerea acestei unități am pornit, la fel ca primii intelectuali ai lumii, de la istorie și biologie, apoi filosofie și psihologie, și pentru că menirea mea în această viață este să mă educ și să îi ajut pe alții să se educe, cercetez în amănunt științele educației, dezvoltarea umană, inteligența și moralitatea.

Cum îți organizezi listele de lectură? Aplicații, cărțile de pe noptieră, liste scrise de mână…?

Citesc în paralel o carte de ficțiune și una științifică. Nu mai multe, asta e singura regulă. În rest, am o serie de autori preferați pe care îi urmăresc și de la care citesc tot ce publică. Pentru că sunt consultant educațional, iar clienții mei sunt companii, citesc multă psihologie organizațională, iar pentru doctorat, filosofie morală și psihologia dezvoltării și cercetări despre inteligența umană. Sunt foarte pretențios și nu mai cred că trebuie să termin o carte chiar dacă nu-mi place. Trăim prea puțin ca să nu citim literatură de calitate și știință pe bune, deși, atunci când vreau să mă relaxez sau când e foarte în vogă o carte de pop-science sau dezvoltare personală le citesc și pe acestea pentru a fi la curent cu ce se întâmplă. Și am o credință fundamentală și de nestrămutat: marii clasici și contemporanii geniali care scriu beletristică te ajută cel mai mult cu dezvoltarea personală. Povestea de viață a unui om (ficțională sau nu) are mai multe lecții decât orice rețetă de succes în 3-5-10 pași. 

Ai o librărie sau o bibliotecă preferată? Nu neapărat din România. Cum te-ai îndrăgostit de ea? 

M-am îndrăgostit iremediabil de Librăria Lello, lângă care am locuit când mi-am terminat masterul în Porto, Portugalia. Înainte să mă mut acolo mă uitam zilnic pe pagina ei de Instagram și visam la momentul primei întâlniri. Faptul că are o secțiune specială cu toate cărțile (inclusiv edițiile de colecție) ale lui Jose Saramago, scriitorul meu preferat, nu face decât să-i completeze farmecul și mie să-mi intensifice și mai mult dragostea pentru acel loc. 

Ce ne poți spune despre biblioteca personală?

Înainte să plec din țară, în 2021, am mers cu o dubă plină de cutii cu cărți la părinții mei la țară. Au descărcat împreună cu mine cele câteva zeci de cutii. Citesc în medie 120 de cărți pe an de la 15 ani, au trecut 10 ani de atunci, deci sunt 1200 de volume citite, dar cum în studenție nu aveam la fel de mulți bani, luam multe cărți cu împrumut, de la bibliotecile publice. Am fost complet lipsit de onestitate când le-am spus prietenilor că după ce mă întorc din Portugalia o să trimit cărțile acasă la părinți pentru a nu le mai aduna în București. Nu mi-a ieșit, primul lucru pe care l-am cerut la noua chirie a fost o bibliotecă, pe care deja am umplut-o. Nu știu ce să zic despre colecția mea de cărți, decât că e sufletul casei mele și că până nu am cărți în jurul meu mă simt străin de locul respectiv. Cărțile sunt „acasă”.

Scurt exercițiu de imaginație: într-o lume tot mai digitalizată, cum vezi viitorul cărții tipărite și librăriile viitorului?

Nu vreau să fac acest exercițiu de imaginație pentru că m-am simțit foarte bine vorbind despre cărțile mele și nu aș vrea să mă întristez. Sunt o persoană foarte dinamică și flexibilă, dar am un singur fix: biblioteca mea. După cum am spus, e „acasă”. Mai am de schimbat niște lucruri la mine până o să mă simt „acasă” într-o tabletă, deși sper să am opțiunea de a nu fi obligat să fac asta vreodată.


Constantin Beda

Constantin Beda: Vânător de cărți și librării

Cum a început pasiunea ta pentru citit?

E greu de răspuns, amintirea se pierde în negura trecutului. Cred că pasiunea a existat dintotdeauna, probabil am început să iubesc cărțile imediat ce am învățat să citesc. Mama mea era o cititoare avidă și acum nu știu dacă treaba asta se moștenește genetic, însă cărțile erau nelipsite (și numeroase) în casă, trebuia doar să întind mâna și să le apuc. Ceea ce am și făcut, iar pasiunea s-a transformat în nevoie.

Există anumite domenii care te interesează mai mult? Cum ai creat legăturile cu ele?

Au existat etape, asta e sigur. SF-ul mi-a plăcut de mic pentru imaginație și pentru posibilitățile nelimitate pe care le găseam acolo. Mai citesc horror, deși mai rar ca la 15-20 de ani, cu toate că Stephen King a rămas alături de mine de aproape trei decenii. În ultima vreme citesc foarte multe cărți de non-ficțiune: istorie, știință, memorii și biografii.

Cum îți organizezi listele de lectură? Aplicații, cărțile de pe noptieră, liste scrise de mână…?

Încerc să schimb genurile prin rotație, pentru diversitate și ca să evit pericolul de reading-slump. Mă mai folosesc de Goodreads, am și niște cluburi de carte lunare care mă mai ajută să ies din zona mea obișnuită, cu toate că nu mă voi îndepărta niciodată de SF. Uneori merg și la impuls sau pe recomandări ale prietenilor în care am încredere.

Ai o librărie sau o bibliotecă preferată? Nu neapărat din România. Cum te-ai îndrăgostit de ea?

De aproape un an fac un tur al librăriilor din București, cu scopul de a le afla pe toate. Dintre cele pe care le-am văzut până acum cel mai mult îmi plac Cărturești Verona, pentru casa foarte frumoasă care o găzduiește, și Humanitas Cișmigiu pentru lansări. Din străinătate m-au impresionat Shakespeare and Company din Paris și una din librăriile Barnes&Noble din New York. Tot la New York am vizitat și Strand Bookstore, cel mai mare și mai vechi anticariat din oraș, care se întinde pe patru nivele. Acolo era raiul, nu altundeva.

Ce ne poți spune despre biblioteca personală?

Că nu mai am loc pentru cărți, am început să le țin pe jos. În curând va trebui să mă mut în scara blocului. Mai în glumă, mai în serios, abia aștept să mi se strice televizorul ca să pot pune unul sau două corpuri de bibliotecă în locul lui.

Scurt exercițiu de imaginație: într-o lume tot mai digitalizată, cum vezi viitorul cărții tipărite și librăriile viitorului?

Am citit cărți digitale, am ascultat audiobookuri, dar tot adeptul cărții tipărite rămân. Îmi place să o simt, să o pipăi, să aud foșnetul paginilor. Tot ce-i posibil să dispară cândva, însă nu prea curând. Cine știe, probabil în viitor vor exista librării în metavers, unde vor exista cărți virtuale pe care le vom citi cu ajutorul ochelarilor 3D. Sau direct implantate în memorie, de unde le vom accesa cu singură comandă vocală ori la un simplu gând. Mai avem totuși până atunci și acolo.


Ioana Stănescu, fotografie de Alex Gâlmeanu

Ioana Stănescu: Manager regional Cărturești

Cum a început pasiunea ta pentru citit?

Hmm, cred că a început când în sfârșit am cedat rugămințile și recomandărilor venite de la părinți și apropiați că trebuie să încep să citesc ceva mai mult, mai serios, mai important. Nu mai știu câți ani aveam, probabil vreo 9-10, când am acceptat să încep Legendele Olimpului și mi-a plăcut și ușor ușor am ajuns să citesc din ce în ce mai mult. De altfel, cred că nu avea cum să fie altfel, aveam o bibliotecă mare acasă (ai mei aveau și un carnet imens cu toate cărțile din bibliotecă și notau dacă cineva împrumuta ceva, mi se părea fascinant), ai mei citeau, în special mama, dar și frații mai mari sau prietenii lor, efectiv părea că toată lumea ia în serios „treaba cu cititul”. A, și îmi plăcea mult și să inventez povești seara, deci cumva eram în acest univers sau când nu spuneam povești, le ascultam la pick-up, și acum țin minte poveștile pe disc. Apoi am început să împrumut și de la biblioteca școlii, ulterior de la cea a orașului, unde mergeam cu o colegă și mi se părea fascinant, aveau și mediatecă și puteam pune discuri la pick-up. Contează mult și asta, să ai acces la aceste resurse.

Există anumite domenii care te interesează mai mult? Cum ai creat legăturile cu ele?

Recunosc, citesc 90% beletristică. Și întotdeauna zic că mă voi apuca și de altceva, însă tot

la ficțiune ajung, e marea mea dragoste/pasiune. Cred că pentru că în mare parte îmi este de ajuns, îmi răspunde nevoilor, neclarităților. Găsesc în beletristică răspunsuri la munte întrebări, îmi stârnește curiozitatea să aflu mai mult despre ceva, aflu lucruri din istorie, despre oameni. Cred cu tărie în forța ficțiunii de a ne învăța.

Cum îți organizezi listele de lectură? Aplicații, cărțile de pe noptieră, liste scrise de mână…?

Nu sunt o persoană foarte organizată și am în general o minte haotică. Nu am chiar o listă de lectură, ci un wishlist pe Goodreads, unde mai mult adaug ce văd interesant la alții de pe app că citesc și m-ar interesa și pe mine sau mă ajuta că le văd la ei, pentru că le știu și eu și le-am văzut în librărie sau am citit undeva despre ele, dar apoi uit, tocmai pentru că nu mi le notez. Apoi mai am teancul de pe noptieră, teancul de pe masa din sufragerie… și search-ul din discuțiile pe telefon cu cei cu care împărtășesc mai des apariții, descoperiri sau recomandări. Și search-ul e o listă.

Ai o librărie sau o bibliotecă preferată? Nu neapărat din România. Cum te-ai îndrăgostit de ea?

Pff… greu. Ar fi mai multe. Cărturești Verona, pentru că e prima librărie în care am fost în București și a fost dragoste la… primele simțuri de toate felurile… și prima librărie în care am lucrat, Carusel, pentru că n-ai cum să nu. Quinet și Modul, pentru că sunt speciale și cozy. Apoi din lume ar fi John Sandoe din Londra, pentru atmosfera acelei clădiri, scările care scârțâie, curatorierea rafturilor, Shakespeare and Company din Paris pentru sentimentul de intimitate cu cărțile și istoria clădirii, Dominicanen bookshop din Maastricht, o librărie impresionantă într-o fostă biserică dominicană în stil gotic, care în ultimii 200 de ani a găzduit diverse tipuri de afaceri și acum este librărie și mi se pare minunată ideea reconvertirii unui spațiu, dându-i altă funcționalitate. Și absolut toate anticariatele în care am intrat oriunde, pentru că fiecare are cumva ceva special. Și sigur sunt mai multe pe care uit acum să le amintesc, dar în orice oraș am călătorit, nu se întâmplă să nu vizitez cel puțin o librărie și din fericire, întotdeauna e ceva ce mă încântă.

Ce ne poți spune despre biblioteca personală?

Aș putea spune că e plină de cărți care așteaptă să fie citite. Cumpăratul compulsiv de cărți, deși ai deja destule și mai ales necitite, e sigur un defect profesional de librar. Dar nici nu se poate altfel. E greu când lucrezi cu și printre cărți și sunt constant atât de multe apariții interesante, e imposibil să te abții, chiar și când știi că poate vei ajunge mult mai târziu să le citești. În rest, cred că pot spune că este compusă preponderent din cărți de ficțiune, evident, că sunt cam 70% în română și 30% engleză, că încerc să le ordonez, după edituri sau autori români – autori străini, dar apoi renunț, apoi mă apuc să le ordonez iar după un timp și tot așa, când de fapt știu că îmi place mai degrabă haosul și nu mă deranjează, pentru că tot știu că voi găsi când caut ceva anume. Și aș mai putea menționa și editurile care ocupă cel mai mult spațiu, Polirom și Pandora M – Anansi.

Scurt exercițiu de imaginație: într-o lume tot mai digitalizată, cum vezi viitorul cărții tipărite și librăriile viitorului?

S-a mai anunțat și în anii trecuți moartea cărții în format fizic și nu s-a întâmplat. Nici nu cred că se va întâmpla, ci cărțile tipărite vor trăi bine-mersi mult timp de acum încolo. Iar librăriile vor rămâne spații să zicem… clasice, cam pe același model pe care au existat și până acum, bineînțeles, vom regăsi diverse mici adăugiri tehnologice pe ici-colo, o tabletă pe care poți răsfoi, un cod qr care te trimite la un ebook etc. Dar vom continua să citim cărți în format fizic, tot ceea ce ține de această experiență nu va putea fi înlocuit, inclusiv ideea de colecționare, de bibliotecă. Cât despre avântul ebookurilor și al audiobookurilor nu pot spune decât lucruri de bine, nu consider că afectează cartea fizică, ci din contră, ajută la creșterea numărului de cititori. Este o adaptare la o nouă eră și la un nou stil de viață, să poți asculta o carte în timp ce conduci, să poți „căra” cu tine mai multe cărți în vacanță decât te-ar lăsa cântarul de bagaje al companiei aeriene, e un plus, un adaos binevenit și ajutător. În final însă, acasă seara tot din biblioteca plină de cărți vei alege ce să mai citești. 

mm
Carmen Florea
Carmen Florea a visat să aibă propria librărie, însă pentru că a navigat cu sau fără voie către alte domenii, de câțiva ani a adoptat una la Cărturești (Carusel). Face PR și comunicare, realizează interviuri și redactează cărți. Booklover by default, are o slăbiciune pentru scriitorii sud-americani, portughezi și japonezi. Plăceri (ne)vinovate: clătitele, fotografia, drumețiile.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici