Cochetez cu ideea less is more (în traducere: mai puțin înseamnă mai mult) de vreo patru ani, de când am citit și aplicat metoda KonMari din cartea Magia Ordinii, de Marie Kondo. Devenită bestseller, cartea detaliază concret cum să faci să ai mai puține lucruri, procesul din spatele renunțării și efectele pe care le poate avea asupra stării generale de bine. Minimalismul mă atrage din câteva motive: locuiesc într-o casă mică, fără spații de depozitare, și nu am loc pentru multe obiecte; cred că ordinea e mai mult decât a pune niște lucruri la locul lor; numărul lucrurilor din casele noastre ne influențează, din punct de vedere psihologic, mai puternic decât am fi dispuși să credem.
Alegerea, posibilă cheie pentru înțelegerea filosofiei lui less is more
În anul 2000, psihologii Sheena Iyengar și Mark Lepper au publicat un studiu foarte interesant, cunoscut ca The Jam Experiment. Iată ce spun ei:
Teoria și cercetarea psihologică actuale afirmă consecințele pozitive, afective și motivaționale, ale posibilității de alegere personală. Aceste descoperiri au condus la ideea generală care spune așa: cu cât există mai multe posibilități de alegere, cu atât e mai bine; atât dorința de a alege, cât și capacitatea de a gestiona aceste alegeri în cazul oamenilor sunt nelimitate. Rezultatele din trei studii experimentale contestă cu tărie această presupunere implicită, conform căreia a avea mai multe opțiuni este în mod necesar mai motivant intrinsec decât a avea mai puține. Aceste experimente, care au fost efectuate atât pe teren, cât și în laborator, arată că oamenii sunt predispuși să cumpere gemuri/bomboane de ciocolată sau să își ia teme opționale la cursuri atunci când li se oferă o gamă limitată de 6 opțiuni, mai degrabă decât o gamă mai extinsă de 24 sau 30 de alegeri. În plus, participanții au raportat, de fapt, o satisfacție ulterioară mai mare cu privire la alegerile lor și au scris eseuri mai bune atunci când setul lor original de opțiuni fusese limitat (Iyengar and Lepper, 995, în traducerea mea, de aici).
Pe scurt, cu cât avem mai multe opțiuni, cu atât scade abilitatea de a face alegeri și de a acționa. Statul în cumpănă atunci când avem de ales între prea mulți stimuli amână luarea unei decizii, iar acest lucru poate duce la dificultăți de concentrare, anxietate și stres. Satisfacția oamenilor crește când numărul alegerilor pe care aceștia îl au de făcut este scăzut.
Scenariul unu: femeie, nu contează vârsta, în fața șifonierului, într-o dimineață de vară, se pregătește să plece la serviciu. I se întâmplă destul de des să simtă că nu are cu ce să se îmbrace, deși umerașele nu mai au loc unul lângă altul. Are de ales între 10 cămăși albe, tip ie, cu șnuruleț, 15 fuste hippie, unele prea scurte, altele prea lungi, 25 de rochițe înflorate, colorate sau cu modele geometrice, jeanși drepți, skinny, mom’s fit, boyfriend, albi și negri, largi și evazați, cu capse, nasturi, imprimeuri și rosături, tricouri cu mesaje de ieșit la bere, ori prea lălâi, ori prea mulate, scoase din trend. Pune pe ea jeanșii pe care i-a purtat și ieri, apucă un tricou uni, poate gri, poate alb, și iese pe ușă în grabă.
Scenariul doi: ești la cumpărături într-un supermarket și vrei să-ți faci niște provizii pentru câteva zile, poate chiar o săptămână. Ai de ales între 20 tipuri de pâine (cu maia, albă, neagră, cu secară, fără gluten, cu semințe, mici, medii, mari, chifle, baghete), 20 de tipuri de brânză (de capră, vacă, bivoliță, maturată 3 luni, 6 luni, 9 luni, cu mucegai albastru, verde, alb etc.), 30 de tipuri de suc, bere, vin, apă și așa mai departe.
Numărul alegerilor aparent neînsemnate pe care le avem de făcut în fiecare zi, de dimineața până seara, ne influențează capacitatea de a rămâne prezenți și, implicit, starea interioară. Dar din acest punct, în care știm că mai puține alegeri ne duc către o stare de echilibru, putem acționa fiecare spre schimbarea de paradigmă.
Mai puține alegeri implică automat și mai puține bunuri materiale. Astfel că renunțarea la lucruri și o mai mare conștientizare a ceea ce avem cu adevărat nevoie pot fi niște primi pași către o viață în care mai puțin să devină mai mult.
Lucrurile materiale și evaporarea fericirii
Lecția principală pe care am învățat-o în ultimii ani privind minimalismul este că se alunecă extrem de ușor înapoi, în fuga după acumulare. Senzația că o nouă pereche de cizme, o nouă cană de cafea, traista de vară cu maci sau trei cărți apărute ieri în librăria din centru sunt fix ce ai nevoie acum e mai reală decât senzația de foame. Dar, de cele mai multe ori, ne alegem cu o potolire de moment, o bună dispoziție trecătoare și alte lucruri cărora trebuie să le găsim loc în șifonier, bufet, dulap, bibliotecă.
Există o legătură puternică între filosofia less is more și fericire. Din păcate, ne obișnuim cu lucrurile materiale. Adaptarea hedonică (hedonic adaptation) este procesul prin care ne obișnuim cu un stimul (negativ sau pozitiv), astfel încât efectele emoționale ale acelui stimul sunt atenuate de-a lungul timpului. Nu putem trăi fără lucruri, avem nevoie de adăpost, hrană, îmbrăcăminte. Însă putem porni pe o cale de autocunoaștere în care atenția să cadă nu pe golul psihologic ce are nevoie să fie umplut cu lucruri, ci pe alegerea acelor bunuri care să îndeplinească trei criterii simple: să fie utile, să ne aducă plăcere și bucurie, să le avem în număr limitat. Ne vom obișnui și cu acelea, bineînțeles, dar din fericire, există câteva strategii care ne pot ajuta să rupem cercul obișnuirii cu lucrurile și să ne mutăm atenția dinspre a avea înspre a fi:
1. Investiția în experiențe, nu în lucruri: ele sunt limitate în timp, se încheie, iar adaptarea hedonică nu se mai produce;
2. Savurarea: în fiecare zi, timp de un minut, două, cinci, alegeți o activitate în care să plonjați cu toate simțurile;
3. Vizualizarea negativă: imaginați-vă că nu mai aveți anumite bunuri pe care le folosiți în mod curent; acest proces vă va ajuta să le priviți și folosiți cu mai multă atenție;
4. Gândiți-vă serios (deși e dificil, știu) că azi e ultima zi din viața voastră: chiar trebuie cumpărat ultimul model de telefon?
5. Practica recunoștinței: în fiecare seară alegeți cinci motive pentru care sunteți recunoscători și notați-le undeva (într-o notă din telefon sau într-un jurnal); s-a demonstrat că actul de a scrie cinci motive de recunoștință are efecte psihologice incredibile, schimbând percepția subiectivă asupra stării de bine.
Folosirea repetată a acestor strategii scade nevoia de a acumula și mută atenția de la exterior către interior. Condiția este ca ele să devină obiceiuri, deci e nevoie de un dram de voință pentru impregnarea în rutina zilnică.
Avem nevoie doar de câteva lucruri pentru a duce o viață satisfăcătoare, în echilibru, fiind atenți la resursele limitate ale planetei și evitând să mai slujim modelului consumerist. Mai puțin înseamnă mai mult doar atunci când decidem să fim mai atenți către ce tipuri de alegeri ne investim energia și cât ne lăsăm furați de iluzia fericirii continue a viitoarelor achiziții care ne promit luna de pe cer și ne dezamăgesc aproape de fiecare dată.
