Cînd v-am povestit – tot în revista Golan – despre Picnic pe gheață, v-am spus că deja ascultam – vrăjit – audiobookul unui alt roman de Andrei Kurkov, care e chiar continuarea „Picnic-ului” – „Закон улитки”/„Legea melcului”. „Legea melcului” începe exact unde se termină „Picnic pe gheață”, adică în Antarctida, unde personajul principal, ziaristul Victor din Kiev, fugise în locul pinguinul său, Mișa, pe care intenționase să-l trimită acasă, să-și trăiască ultimii ani din viață în mediul său natural.
La Staţia Oamenilor de Ştiinţă din Antarctida, Victor se împrieteneşte cu un bancher care se ascundea acolo de mafia moscovită, care îi spune că nici aici nu e nimic sigur, iată, tocmai fusese otrăvit (metoda „ceaiul”) şi e pe moarte. Îi propune lui Victor să plece în locul lui, rugîndu-l doar să-i ducă o scrisoare şi un card bancar soţiei lui din Moscova. Aşa Victor ajunge din nou în Kiev, apoi, pe urmele pinguinului său – la Moscova, apoi în Cecenia, iarăşi în Kiev, după care, din Split, porneşte (împreună cu pinguinul Mişa şi trei croaţi care se dovedesc a fi criminali de război kosovari) iarăşi spre Antarctida, crede el…
În „Legea melcului” avem şi mai multă acţiune, şi mai multă critică socială şi existenţială, aventuri, experienţe, sex şi dragoste, război şi pace, moarte şi viaţă. La Kiev, Victor îl ajută pe un politician să devină deputat (care îi demonstrează cum „concurenţa la alegeri e campionatul mondial la scuipat în lungime”), la Moscova soţia tinerică a bancherului îl transformă în obiect sexual, în Cecenia lucrează la un crematoriu clandestin, unde trăieşte pe propria piele ororile războiului ruso-cecen, şi ruşii, şi cecenii transformînd oamenii în scrum în acel crematoriu ilegal. Noroc că pînă la urmă îşi găseşte pinguinul, iar sfîrşitul romanului pare smuls din filmele lui Kusturica.
„Legea melcului” este un roman extraordinar, care poate fi citit şi de sine stătător fără nici o problemă, dar e păcat să nu citiţi înainte şi „Picnic pe gheață”, totuşi. Andrei Kurkov – un scriitor ucrainean foarte bun, pe care-l voi urmări în continuare. Recomand!
Andrei Kurkov, „Закон улитки”, 2005 – „Legea melcului” (tradus în engleză „Penguin Lost”), la noi a apărut la Curtea Veche, în 2007.
