Istoria Rwandei este marcată de o serie de evenimente complexe și tragice. Înainte de colonizare, societatea rwandeză era stratificată, cu hutu ca agricultori, tutsi ca păstori și twa ca vânători. Cu toate acestea, aceste diferențe nu erau rigid fixate, iar mobilitatea socială era posibilă. Colonizarea belgiană, începând cu secolul al XX-lea, a întărit diviziunile existente, promovând o ideologie rasială care a favorizat tutsi și a marginalizat hutu. După independență, tensiunile etnice au crescut, culminând cu genocidul din 1994, unul dintre cele mai întunecate capitole din istoria recentă a umanității, în care au fost masacrați între 800.000 – 1 milion de etnici tutsi și hutu.
În urma genocidului, Rwanda a trecut printr-un proces de reconstrucție națională extrem de dificil și sub conducerea Frontului Patriotic Rwandez, țara a implementat o serie de reforme politice, economice și sociale, cu scopul de a reconcilia populația și de a promova unitatea națională. În ciuda progreselor, țara continuă să se confrunte cu provocări legate de justiție tranzițională, reconciliere și dezvoltare durabilă.
Notre-Dame du Nil este un roman care, prin prisma vieții într-un internat de elită din Rwanda, explorează tensiunile etnice și sociale care au culminat cu genocidul din 1994. Romanul prezintă un microcosm al societății rwandeze, unde diferențele dintre hutu și tutsi, amplificate de colonialismul belgian și de educația catolică, se manifestă în relațiile dintre eleve. Școala catolică, considerată un bastion al elitelor, nu reușește să depășească aceste diviziuni, iar religia, în loc să unească oamenii, devine un instrument de control și manipulare. Relațiile dintre elevele hutu și tutsi sunt marcate de suspiciune, rivalitate și, uneori, chiar ură, reflectând tensiunile existente în societatea rwandeză în ansamblu. romanul este deci mai mult decât o simplă poveste despre viața într-un internat și devine o radiografie a unei societăți aflate la un pas de prăpastie, o avertizare cu privire la consecințele urii și ale manipulării și o mărturie a rezistenței umane în fața tragediei.
Acțiunea este plasată la începutul anilor `70 și urmărește viețile câtorva fete din elita școlară rwandeză, care frecventează o prestigioasă școală catolică, Notre-Dame du Nil, administrată de măicuțe, iar misiunea acesteia este să formeze o generație de tinere educate în spiritul valorilor occidentale. Primele rânduri ale cărții oferă o imagine colorată și captivantă a instituției, dar, pe parcurs, aceasta se dovedește un loc de coșmar.
Romanul lui Mukasonga a fost publicat pentru prima dată în 2012 și a apărut în traducere engleză în 2014. A câștigat premiul Prix Renaudot în 2012. Scholastique Mukasonga, scriitoare franco-ruandeză născută în 1956 în sud-vestul Rwandei, pe malul râului Rukarara, este un exemplu de curaj și determinare, depășind numeroase obstacole și devenind una dintre cele mai importante voci ale literaturii rwandeze contemporane, iar prin scrierile sale aduce un omagiu victimelor genocidului și contribuie la păstrarea memoriei acestui eveniment tragic.
Veronica și Virginia găsesc refugiu în brațele excentrice ale lui Monsieur Fontenaille, un alb fascinat de Egiptul Antic și convins de originea regală a tutsi. În lumea lui, fetele devin regine egiptene, într-un teatru absurd al identităților inventate. Acest refugiu bizar se dovedește a fi singura lor oază de siguranță într-un mediu în care minciunile politice sunt moneda curentă. În timp ce profesorii și autoritățile închid ochii la suferința tutsi, Fontenaille devine, paradoxal, singurul lor aliat într-o lume care le-a întors spatele. Mukasonga ne introduce într-o lume grotescă, unde ironia și absurdul maschează o realitate tragică, anticipând ororile viitoare.
„Pe partea cealaltă era o procesiune de femei. Tinerele femei cu pielea goală care semănau cu reginele de odinioară ai fi spus că mergeau unele după celelalte cu chipul din profil purta, aceeași rochie mulată și aveau sânii goi. De altfel, rochiile le erau transparente și în pliurile lor. Se vedeau adâncitura pântecelui și picioarele aveau pe cap un fel de peruci, dar care nu semănau cu părul, ci mai degrabă cu un fel de păsări. Pe peretele din fund era un fel de Sfântă Fecioară de mari dimensiuni, la fel de neagră ca Notre Dame du Nil, îmbrăcată aidoma celorlalte femei din fresca de pe perete, dar ea era pictată din față și purta un acoperământ asemănător celui pe care îl zărisem pe pancarta de la poarta de la intrarea domeniului, două coarne de vacă și un disc care strălucea precum soarele. Aveam impresia că Fecioara mă privea cu ochii mari și negri ca o ființă vie.În fața ei pe o estradă, se aflau în jos cu un spătar foarte înalt și aurit precum cel în care se așază monseniorul în catedrală. Pe jilț stătea acoperământul acela ciudat.”
Notre-Dame du Nil are la bază un set de tensiuni, cea mai importantă dintre ele fiind diviziunea etnică dintre hutu și tutsi. Mukasonga însăși, o Tutsi, a fost exilată din Rwanda înainte de a se stabili în Franța în 1992; 37 de membri ai familiei sale au fost uciși în timpul genocidului. Nu este de mirare că primele sale cărți se concentrează pe acest subiect, dar în acest roman ea reușește să abordeze din mai multe unghiuri această temă, prin intermediul câtorva personaje principale Modesta, Virginia, Veronica și Gloriosa. Drama cu care se încheie cartea, când amenințarea de a „de-tutsifica școlile noastre” se concretizează, este un prevestitor al violențelor care vor urma.
„Acum nu mai există regi acei mari abiru au murit, au fost uciși sau au plecat în exil. Și atunci îmi spun secretele florilor roșii de erythrina. Dar deseori copiii mă urmăresc și se ascund ca să audă ce spun, iar când îi descopăr și gonesc o iau la fugă, strigând Umusazi, umusazi! Nebunul, nebunul! Și dacă le povestesc mamelor ce au văzut ele îi vor sfătui să nu spuneți nimic din ce ați văzut să nu repetați? Ce ați auzit nimănui, nici vecinelor, nici învățătoarelor, nici lui umupadri. Să nu spuneți absolut nimic uitat tot ce ați văzut tot ce ați auzit. Nu vorbiți niciodată despre asta.”
Romanul a fost ecranizat în 2019, în regia lui Atiq Rahimi, și a avut premiera internațională în 5 septembrie.
Notre-Dame du Nil, Scholastique Mukasonga, Editura Humanitas Fiction, traducere Adina Dinițoiu, 2024
Imagini de Carmen Florea.
