„Cred că am vorbit prea mult despre justiție. Gata, funcționează, hai să o lăsăm în pace”, a declarat răspicat, din studioul Rock FM, Marcel Ciolacu, premierul României și candidatul PSD la președinție, ignorând realitățile unui sistem judiciar asaltat de controverse, tergiversări și achitări spectaculoase. Fără a fi o surpriză pentru cunoscătorii din culisele politicii românești, mesajul lejer al lui Ciolacu sună ca o chemare la liniște convenabilă într-un moment în care, de fapt, întrebările despre justiție sunt mai necesare ca oricând.
Cu o lună înainte de a merge la urnele de vot ni se cere „să lăsăm justiția în pace”, cu dosare care îngheață, altele care dispar pur și simplu și cazuri ce șochează o societate deja imunizată la nereguli. Dosarul „10 august” a rămas nefinalizat de mai bine de șase ani, iar vinovații sunt în continuare protejați de o pătură opacă a sistemului. Cristian Popescu Piedone a fost achitat în cazul „Colectiv” și eliberat înainte de a-și ispăși pedeapsa, pe motiv că fapta nu există. Azi aflăm că Dumitru Buzatu, lider politic influent, prins cu mita de un milion de lei, își croiește drum spre achitare. Justiția noastră „liniștită” pare dispusă să ignore evidențele, chiar eliminând probele esențiale, iar unii judecători din Iași au calificat ancheta procurorilor ca fiind „nelegală”. Să fie acesta modelul de justiție pe care îl consideră funcțional Marcel Ciolacu?
Premierul României nu vrea să vorbim despre justiție în timp ce partidul pe care îl conduce l-a numit la șefia Agenției Naționale a Medicamentului pe buzoianul Răzvan Prisada, după ce soția acestuia i-a făcut cadou o companie farmaceutică lui Mihai Cristian Ciolacu, nepotul lui Marcel. Același nepot care vinde către firma unui mogul din Cehia două proiecte de parcuri fotovoltaice pentru care a cerut finanțări din PNRR.
Pentru binele lui și al partidului, ar fi indicat să uităm și criza prescrierilor: din iunie 2022 până în iunie 2023, peste 4.500 de dosare au fost prescrise. Lista beneficiarilor acestor prescrieri nu include doar politicieni și afaceriști controversați, ci și proxeneți, bătăuși și alți indivizi periculoși, pentru care statul român a renunțat la dreptul de a mai cere socoteală. Prescrierea acestor dosare este rezultatul unor legi date cu dedicație pentru a servi intereselor celor care le-au promovat.
Să lăsăm justiția în pace nu este doar o invitație la liniște, ci un îndemn la indiferență generalizată. România lui Ciolacu funcționează bine fără prea multe întrebări, fără nevoia de a vorbi despre un sistem de justiție care, în realitate, s-a transformat într-un vehicul de interese proprii. Pare că justiția nu este un drept, ci un privilegiu de care beneficiază doar cei care pot influența, negocia sau intimida sistemul. În timp ce omul de rând rămâne dezarmat în fața unui sistem capturat de politică.
Justiție vă trebuie vouă? Hai, faceți pași, că funcționează. Cio(la)cu` mic și nu deranjați puterea, că aici nu-i democrație!
