Zilele acestea v-am tot povestit despre câte lucruri impresionante se întâmplă la Timișoara, v-am invitat la explorarea autenticității feminine care se întinde dincolo de granițele maternității, prin filmul Mama Mara, și v-am propus un top trei profund subiectiv de la o uriașă expoziție, Beta 2024: cover me softly.
Pe aceeași linie, mă văd nevoită să insist să invit și pe alții să se bucure de ceea ce mă pasionează pe mine. Astăzi, cu expoziția „Între ape” de la HEI – House of European Institutes, la Bastionul 1, tot din Timișoara, curatoriată de Adelina Luft. Vernisajul a avut loc pe 17 octombrie, iar lucrările se pot vedea până pe 10 noiembrie.
Câteva motive să vezi Între ape, pe care le înșir aleatoriu, dar care sunt foarte importante pentru mine? Primul ar fi că expoziția investighează problematica apelor într-un mod care alătură arta și știința într-un fel care e în sine fluid.
Al doilea ține de însăși existența expoziției, la granița dintre întâmplare fericită și miracol: în timp ce se desfășura proiectul „Flowing Streams”, echipa de la HEI a observat că și alți operatori culturali se preocupau de proiecte pe direcții similare, legate de ape, fără o prealabilă coordonare. Iar aducerea lor împreună la HEI, lucru care a avut loc ulterior, mi se pare o idee excelentă.
Al treilea motiv, ca să continui lista, e că eu cred că avem în discuție una dintre acele manifestări artistice extrem de ofertante pentru privitor, de vreme ce trecerea prin filtrul personal poate rezulta în experiențe complet diferite pentru fiecare dintre cei care trec pragul HEI.
Astfel, la HEI sunt reunite patru proiecte distincte, dar reunite de același fir roșu al apelor, în varii forme și stări. Cele patru proiecte sunt „AfterLand” (Asociația Qolony – Colonia pentră Artă și Știință), „Despre ploi, râuri, șuvoaie…” (Asociația Developing Art), „Smart River Cluster” (CUCA – Centrul Cultural Cârțișoara) și „Flowing Streams”. În plus, în fiecare duminică se poate experimenta și „Waters Elsewhere”, o proiecție de video art.
E posibil să vă placă unul, două sau toate, ca unele să vă intrige, să vă emoționeze, eu recurg la o glumă facilă și spun că sper să vă treacă toate apele vizitând expoziția și trăind-o în mod propriu, după cum simte fiecare.
Ce îmi mai place mie? Faptul că organizatorii s-au gândit că arta poate comunica oamenilor mai eficient despre probleme grave și urgente ce țin de încercările de protejare, extindere, adaptare și menținere a ecosistemelor hidrologice, într-o varietate ce trece de la inundații și secete până la contaminări subterane și acidificarea oceanelor.
Și eu cred că arta ne poate transmite ceea ce poate că refuzăm să vedem, în alte condiții, și ne poate îndruma și educa spre o comunicare mai înțeleaptă – în relația oameni-apă, în cazul de față.
Și cât suntem în spațiul HEI, eu propun să ne acordăm măcar câteva momente în care să reflectăm la relația noastră cu apa și apele, cu râurile pe care le-am trecut și mările în care ne-am scăldat, cu picăturile pe care le-am vărsat și cu toate sistemele pe care le-am putea salva, dacă am ști cum, ca să ne salvăm în cele din urmă și pe noi.
Mai ales că accesul la evenimentele HEI este gratuit și deschis tuturor, indiferent de vârstă, abilități și gen.
Fotografii de Anca Zaharia.