Theodoro Autops este un artist vizual brazilian, originar din São Paulo, cunoscut pentru stilul său care combină elemente monocromatice inspirate din benzile desenate cu o sensibilitate poetică și satirică. Cu rădăcini în scenele graffiti și pixação din orașul natal, Autops a dezvoltat o abordare versatilă și rapidă a artei stradale, transformând spațiile urbane în opere de artă. Lucrările sale, adesea lipsite de texte explicite, lasă loc interpretării, explorând teme universale precum colaborarea, iubirea și conexiunile umane. Activitatea sa artistică s-a extins internațional, participând la festivaluri precum Artown Festival, unde a creat anul acesta o pictură murală impresionantă. Autops îmbină pasiunea pentru arta colectivă cu dorința de a inspira introspecție și empatie, consolidându-și astfel reputația de artist inovator și vizionar.
Ce te-a atras să participi la Artown Festival din acest an și cum se compară cu alte evenimente de artă stradală în care ai fost implicat?
De când am aflat despre Artown Festival, am lăsat tot ce făceam pentru a citi mai multe despre asta și pentru a mă înscrie. M-a intrigat foarte mult modul în care echipa curatorială a fost interesată de conceptul lucrării, dincolo de analiza tradițională sau estetică a artei prezentate. M-am simțit conectat cu abordarea lor de selecție, așa că, deși acum, privind înapoi, nu pare o surpriză faptul că am fost invitat, în acel moment a fost un eveniment uriaș și neașteptat în viața mea.
Sunt originar din São Paulo, Brazilia și locuiesc în Lisabona, Portugalia, de câteva luni. Să zbor până în Ploiești, în România, pentru a picta cel mai mare mural al meu de până acum (pe o clădire cu 14 etaje) a fost punctul culminant al anului. Nu pot compara această experiență cu niciun alt proiect artistic la care am participat, pentru că nimic asemănător nu mi s-a mai întâmplat. Ceea ce a făcut ca această experiență să fie unică a fost implicarea totală a tuturor celor din festival. Din perspectiva mea, nu au existat bariere între echipa festivalului și artiști – m-am simțit ca parte a unui mare grup de oameni care făceau artă împreună.
În spatele producției a fost o muncă invizibilă uriașă. Chiar dacă desenul și semnătura îmi aparțin, fiecare persoană, de la cel care aducea cafeaua până la curatorii festivalului, a contribuit la realizarea lui. Îmi amintesc că le spuneam tuturor din echipă: „Sunteți artiști, să nu aveți nicio îndoială în acest sens.” Să ajuți un artist să-și realizeze viziunea înseamnă „să faci artă”, poate chiar mai mult, pentru că nu hrănești propriul ego. La final, muralul meu a căpătat o semnificație diferită pentru mine: reprezintă un grup mare de oameni care se ajută reciproc pentru a răspândi și a schimba iubirea. Această metaforă reflectă perfect ceea ce cred despre această experiență. Jos pălăria pentru toți cei implicați! Îmi este dor de voi.
Festivalul pune accent pe transformarea spațiilor urbane prin artă. Cum au influențat locul și tema procesul tău creativ și muralul final?
Nu a fost nevoie să îmi adaptez prea mult stilul pentru acest mural deoarece visam de mult timp să pictez pe o clădire. Știam cum să creez această compoziție. Decizia de a face inima roșie și fundalul albastru închis a venit natural. Cred în crearea unei identități vizuale solide (ceea ce fac de cinci ani), pentru ca ulterior să pot deconstrui și explora infinite variații ale muncii mele, păstrându-mi stilul distinct. Am plănuit de ceva timp să adaug roșu lucrărilor mele alb-negru, iar acest proiect a fost oportunitatea perfectă pentru a face acest lucru.
Artown Festival pune adesea accent pe implicarea comunității. Ai interacționat cu comunitatea locală în timpul creării muralului tău? Dacă da, cum ți-au influențat reacțiile experiența? Au existat colaborări sau schimburi de idei cu alți participanți care ți-au lăsat o impresie durabilă?
Faptul că am fost alături de ceilalți artiști și de echipa festivalului mi-a oferit cu siguranță multe perspective, schimburi de idei și referințe valoroase. Am legat prietenii frumoase cu oameni pe care sper să îi revăd și, cine știe, poate chiar să colaborez cu ei. Acest vis de a trăi din artă este o viață cu adevărat nebună și, cu siguranță, este posibilă doar prin colaborare între cei care împărtășesc același vis. Am avut și o discuție cu curatorii despre cum m-am simțit – ca și cum aș fi fost alături de oameni care vin de pe aceeași planetă ca mine. Acest sentiment este extrem de special.
Picturile tale murale sunt adesea lipsite de dialog, lăsând poveștile deschise interpretării. Cum speri că vizitatorii Artown Festival să interpreteze lucrarea ta sau cum se vor conecta cu lucrarea ta?
Am scris un poem despre asta:
„Nu există limite pentru potențialul uman după ce acesta realizează, puterea colaborării pentru a crea și a dezvolta ceva. Încă din perioada peșterilor și până în zilele noastre, evoluția noastră ca specie a fost întotdeauna paralelă cu conceptul de suntem mai puternici ca grup’ De la vânarea unui animal mare și împărțirea hranei până la lucrul împreună pentru a produce artă, ne regăsim iar și iar în acest punct. Într-o lume care ne învață că empatia este o slăbiciune, să ne vedem doar de treburile noastre și să rămânem închiși în propriul nostru pătrat, avem această idee că iubirea este ceva limitat, ceva ce putem împărtăși doar cu un partener, o familie sau câțiva prieteni.
DAR CE AR FI DACĂ? Ce ar fi dacă noi, ca oameni, am învăța că iubirea este ceva complet nelimitat, ceva ce poți împărtăși cu fiecare persoană sau animal pe care îl întâlnești în călătoria vieții? Evoluția umană se bazează pe puterea imaginației. Așadar, cum îți imaginezi o lume în care iubirea este fundamentul comun? Cum ar arăta? Această pictură murală minimalistă a artistului brazilian Theodoro Autops reprezintă orice colaborare umană, un schimb de energie, dăruind și primind, toate aliniate cu același scop – ideea de a răspândi IUBIREA.”
Ai început cu scena graffiti-ului și scenele Pixação din São Paulo. Cum îți influențează acest trecut modul în care abordezi arta stradală în contexte internaționale, precum Artown Festival?
Cred că experiențele mele anterioare și orașul din care provin au un impact mare asupra modului în care văd lucrurile. Am acest obicei ciudat în mintea mea – văd un loc abandonat sau chiar un perete aleatoriu al orașului și imediat îmi imaginez ce aș putea picta acolo, ca și cum un proiect artistic s-ar reda în mod continuu în capul meu. Chiar dacă asta mă face puțin maniac și obsedat, mi-a oferit și abilitatea de a fi versatil și rapid în crearea și producția muralelor.
În São Paulo sunt atât de mulți oameni care pictează ilegal – de la pixação la throw-ups și artiști stradali. Dacă vezi un perete frumos și bine poziționat, trebuie să-l faci repede; dacă nu te gândești și nu acționezi rapid, probabil în câteva zile, alt artist îl va ocupa, fără îndoială. Cred că România și Brazilia au câteva aspecte comune, așa că m-am simțit ca acasă în timpul șederii mele în România, datorită atmosferei de genul „dacă îți dorești cu adevărat ceva, fă-l în felul în care este posibil. Dacă condițiile nu sunt ușoare sau favorabile, improvizează și totuși fă-l.”
Artown Festival promovează transformarea spațiilor urbane prin artă. Cum vezi contribuția muralului tău la această transformare a orașului Ploiești?
În acea zonă a orașului nu exista niciun graffiti sau artă stradală – practic, niciun fel de artă, doar semne de propagandă și reclame. Cred că fiecare persoană care trece pe lângă clădire va avea șansa să respire puțin și să reflecteze la viața și visele sale. Intenția mea reală este să creez un monument al iubirii, care să facă pe toată lumea să ia o pauză de la rutină și să-și amintească ce și cine este cu adevărat important pentru ei și de ce fac ceea ce fac în primul rând.
Elementele satirice și poetice sunt esențiale pentru stilul tău, așa cum se vede în influențele unor artiști precum Quino. Temele festivalului din acest an ți-au permis să explorezi mai mult aceste aspecte?
Cu siguranță. Quino este într-adevăr cea mai mare referință artistică pentru mine, așa că temele festivalului din acest an s-au potrivit foarte bine cu conceptul lucrării mele. Așa cum am menționat anterior, această mare importanță acordată textului conceptual m-a atras la festival de la prima vedere. M-am simțit ca o mică stea într-o constelație enormă și suprarealistă.
Privind înapoi la experiența ta de la Artown Festival, care au fost momentele care ți-au rămas cel mai mult în minte și cum ți-au influențat perspectiva ca artist stradal?
Cred că ceea ce a ieșit cel mai mult în evidență au fost toate schimburile de idei despre care am vorbit – cu artiștii și echipa festivalului –, modul în care m-am simțit în timp ce lucram și cum totul părea să aibă sens, ca și cum ar fi fost un capitol deja scris din viața mea care prindea viață. Cred că astfel de momente rămân pentru totdeauna în noi, se transformă și influențează capitolele următoare. Dacă ar fi să fiu mai precis, cred că am ajuns în România cu o poftă imensă de a crea artă, iar dacă am plecat extrem de mulțumit, acum sunt și mai înfometat.
