Ortaku este un artist dedicat explorării necunoscutului familiar ce caracterizează în general lumea viselor. Lucrările sale își propun să descifreze mesajele inconștientului și să ofere sens labirintului complex al minții. La cea de-a treia ediție Artown Festival, Ortaku a participat cu intervenții stradale, motiv pentru care am vorbit cu el atât despre călătoria sa creativă, cât și despre cum anii petrecuți explorând lumea au devenit capitole esențiale ale unui proces artistic în continuă transformare.
Cum percepi drumul spre autenticitate ca artist? Crezi că este un proces care are un sfârșit sau este o călătorie perpetuă de autodescoperire? Cum se reflectă această căutare a autenticității în intervențiile tale stradale?
Să fii autentic ca artist înseamnă să îți permiți să greșești, să explorezi și să crești. Nu văd un sfârșit în această căutare, ci doar un drum care te provoacă mereu. În intervențiile mele stradale, încerc să păstrez un echilibru între ce mă definește și ce provocarea de a explora direcții noi.
Participarea ta la cea de a treia ediție Artown Festival a inclus intervenții stradale. Cum ai ales tematica și ce ai dorit să transmiți? Cum ai perceput interacțiunea lucrărilor tale cu spațiul urban și cu publicul?
Tema lucrării mele a fost despre fluiditate și transformare. Mi-am dorit să transmit ideea că orașul este în continuă schimbare, iar noi suntem o parte din acest flux. Liniile fluide reprezintă stările de spirit prin care trecem zilnic, capturate într-un moment static.
Stencilurile tale sunt cunoscute pentru detaliile complexe. Ce te inspiră în procesul elaborării acestor șabloane și cum vezi rolul lor în arta stradală contemporană, mai ales că acestea sunt atât de detaliate și totuși supuse intemperiilor deci degradării rapide în spațiul public?
Detaliile complexe din stencilurile mele sunt o formă de dialog între precizie și efemeritate. În procesul de elaborare, mă inspiră formele naturale, energia liniilor și modul în care structurile aparent complicate pot transmite o emoție simplă. În arta stradală contemporană, stencilurile joacă un rol unic: sunt unelte de exprimare rapidă și repetitivă, dar în același timp permit o profunzime a detaliilor care captivează trecătorul. Deși sunt supuse intemperiilor și dispar cu timpul, tocmai această efemeritate le face speciale.
Ai spus într-un interviu că o călătorie în India a fost eliberatoare pentru procesul tău artistic. Cum a schimbat această experiență relația ta cu controlul și cu spontaneitatea în creație?
Experiența mea în India a fost un moment de cotitură în procesul meu artistic. Am învățat să renunț la nevoia constantă de control și să imi dau voie să fiu spontan. Acolo, am început să mă las condus de inspirația momentului, iar asta m-a făcut să desenez mai liber și mai instinctiv. Această experiență mi-a dat curaj să explorez o direcție artistică complet diferită – lucrări realizate fără schiță, fără șabloane, doar urmând fluxul natural al formelor și energiilor din spațiile urbane abandonate unde interveneam.
Cum reușești să îmbini frământările interioare cu cerințele spațiului în care expui? Cum afectează această dinamică autenticitatea mesajului?
Întotdeauna țin cont de spațiul în care expun. Este o parte esențială a procesului, iar felul în care dialoghează lucrarea cu locul definește rezultatul final. Pentru mine, estetica primează. Consider că arta stradală trebuie să ofere o pauză vizuală, o emoție pozitivă, într-un peisaj urban adesea aglomerat de mesaje comerciale. Oamenii au nevoie de mai mult decât mesaje – au nevoie de inspirație. Și de aceea cred că arta poate schimba felul în care vedem orașul și, implicit, pe noi înșine.
Cât de importante consideri că sunt intervențiile stradale în peisajul urban? Crezi că au ele puterea de a schimba modul în care oamenii se raportează la spațiul din jurul lor? Cum vezi evoluția artei tale și a artei stradale în general? Crezi că tehnicile tale, precum stencilurile complexe, vor deveni cândva standarde pentru arta stradală sau vor rămâne nișate?
Arta stradală este, prin definiție, impredictibilă. E influențată de tehnologie, medii noi și, mai ales, de contextul social. În România, stencil-ul a fost mereu o nișă, probabil pentru că necesită timp și răbdare, iar mulți artiști preferă forme mai spontane. Ele vor rămâne o tehnică de nișă, dar asta nu e un lucru rău – tocmai tehnicile variate și multiplele stiluri dau forță acestui tip de expresie artistică.
Fotografii din arhiva personală a lui Ortaku
