Miruna Iancu este studentă în anul III la Facultatea de Filosofie a Universității din București, specializându-se în Filosofia Culturii și Istoria Filosofiei. Pasionată de artă și de evoluția gândirii de-a lungul istoriei, își concentrează studiile și asupra eticii aplicate, explorând implicațiile filosofiei în societatea contemporană. Parcursul său în voluntariat a început în cadrul Asociației Studenților din Filosofie Philos, un mediu în care și-a dezvoltat abilitățile de leadership și reprezentare studențească. Determinată să contribuie activ la viața academică și la apărarea drepturilor colegilor săi, Miruna se află la al doilea mandat de student comisar și la primul mandat de student senator. Prin dedicarea sa și dorința de a contribui la comunitatea studențească, își propune să sprijine inițiative care îmbunătățesc experiența academică și să încurajeze dialogul dintre studenți și instituție. Activitatea sa în PHILOS este modul prin care încearcă să creeze un mediu deschis, în care vocea fiecărui student să fie auzită și valorizată, de aceea am și dorit să discut cu ea despre toate transformările prin care a trecut această asociație studențească, dar mai ales despre cum vede ea, din interior, schimbarea pe care o face.
Cum ai descrie activitatea actuală a Asociației Philos față de începuturile sale, din 2010? Ce diferențe esențiale vezi în abordarea proiectelor și în implicarea studenților de atunci și până acum?
Proiectele sunt făcute pentru studenți, iar generațiile sunt din ce în ce mai diferite unele de altele, încât e greu să punctezi în timp niște schimbări liniare. Eu sunt în asociație din 2022 și am văzut modificările care au avut loc de atunci până acum, care sunt destul de mari și, cum am spus, adaptate și la nevoile generațiilor. Cât despre implicarea studenților, anul acesta am început să simțim că efectele pandemiei s-au mai dizolvat, iar lumea e mult mai activă și vine cu forțe noi să facă voluntariat. Pandemia a afectat mult asociația și studenții în general, în Philos activitatea a continuat online, nu s-a oprit niciodată, dar s-a simțit până acum puțin timp că a fost o perioadă care a tăiat aripile oamenilor. Și în acest caz au fost fluctuații de-a lungul timpului, dar ne dorim să încurajăm studenții și să le oferim un mediu cât mai plăcut, pentru ca implicarea lor să crească tot mai mult.
În ce măsură consideri că proiectele educaționale și culturale pe care le organizați astăzi au evoluat față de cele inițiale? Care sunt cele mai importante schimbări și ce impact au avut acestea asupra studenților din Facultatea de Filosofie?
Proiectele pe care le avem acum au început să acopere mai multe orizonturi. Până anul acesta, ne-am concentrat pe proiecte cu specific academic, pentru a ajuta studenții cu diferite procese: cum să scrie o lucrare filosofică, de licență sau de dizertație, cum să își aleagă modulul în anul III, ce înseamnă să fii profesor de filosofie. Scopul nostru principal nu sunt proiectele, ci reprezentarea studențească. Anul acesta am făcut o mică schimbare a abordării și am încercat să comunicăm mai mult cu studenții, să ne interesăm de oportunități din zona academică, să îi informăm permanent despre ele și să avem mai multe întâlniri cu ei, adică să mutăm componenta academică mai mult în zona de reprezentare, pentru a putea face proiecte mai diverse, bazate mai mult pe pasiunile și interesele studenților. Unul dintre cele mai ambițioase proiecte de anul acesta este Festivalul Necesită Artă, un proiect cultural care se va desfășura în primăvară și care va avea ca temă incluziunea înțeleasă prin opere de artă și prin procesul artistic.
Întâlnirile dintre foști absolvenți și boboci au un impact semnificativ asupra studenților. Cum a reușit Philos să creeze un cadru în care acești foști studenți să poată împărtăși experiențele lor, iar studenții din prezent să învețe de la aceștia? Care au fost cele mai valoroase lecții învățate din aceste evenimente?
O modalitate prin care am încercat să menținem legătura dintre studenți și absolvenți a fost prin Biblioteca Vie, una dintre activitățile desfășurate în Săptămâna Bobocului. Bobocii și toți ceilalți studenți care au participat au avut șansa de a adresa întrebări și curiozități atât foștilor absolvenți, cât și profesorilor. Am făcut de-a lungul timpului destul de multe conferințe, dar am observat că e un cadru mult mai plăcut, mai uman, în momentul în care ai ocazia să te pui la masă și să începi o conversație cu cineva, așa cum s-a întâmplat la Biblioteca Vie. Am încercat să facem interacțiunea să fie cât mai informală și am observat că a fost o atmosferă foarte plăcută. Și noi, în Philos, încercăm să păstrăm legătura cu cât de mulți absolvenți putem, mai ales că noi încă avem contactele multor membri ai asociației, din 2011 până acum. Am avut în Philos oameni incredibili de la care studenții pot învăța multe, ne bucurăm de fiecare ocazie pe care o avem să facem lucruri împreună.
Un eveniment important a fost invitarea absolvenților care au reușit în antreprenoriat să discute despre traseele lor post-facultate. Ce consideri că a fost diferit în această abordare comparativ cu activitățile anterioare ale asociației și ce impact a avut asupra percepției studenților asupra filosofiei ca domeniu profesional?
Prima dată când am invitat antreprenori absolvenți de filosofie să vorbească despre experiența lor și traseele lor post-facultate a fost în 2023, din nevoia de a prezenta studenților oportunitățile pe care le au odată ce termină Facultatea de Filosofie. Mulți studenți vin aici din pasiune, dar și cu o frică legată de locul de muncă după absolvire. Filosofia îți dezvoltă abilități foarte folositoare și e un domeniu atât de divers, încât îți permite să accesezi multe oportunități după terminarea facultății. Am simțit că trebuie să le arătăm studenților dovezi vii ale acestor lucruri și am avut participanți care ne-au spus că au mai scăpat de câteva îngrijorări.
Care a fost cel mai mare succes al vostru în ceea ce privește reprezentarea drepturilor studenților? Cum a evoluat procesul de comunicare și negociere cu autoritățile facultății și ale universității?
Cel mai important demers de reprezentare pe care îl facem este întocmirea Raportului privind Respectarea Drepturilor și Obligațiilor Studentului în Facultatea de Filosofie, care se face anual și pentru care ne bazăm pe date statistice obținute de la studenți. În fiecare an, stabilim în raport o serie de recomandări pentru îmbunătățirea experienței studenților și ajutăm facultatea să le implementeze. Sunt mai mulți pași mici care, adunați, aduc schimbări importante.
Asociația Philos a fost mereu apolitică și nonprofit, dar ce crezi că a însemnat acest lucru în practică, mai ales în momentele de criză sau în fața unor provocări majore? Cum ați reușit să păstrați această direcție clară în activitatea zilnică a asociației?
Ca asociație, încurajăm întotdeauna implicarea civică, e unul dintre lucrurile fără de care nici noi nu am avea cu adevărat un scop. Voluntariatul înseamnă să aduci o schimbare în bine comunității din care faci parte, adică să fii un cetățean activ al acesteia. Un exemplu bun este chiar 2024, care a fost anul alegerilor și o perioadă în care am făcut campanii de informare despre importanța participării la vot. În plus, susținem permanent Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România, care vine cu revendicări pentru studenți și tineri și luptă pentru drepturile noastre la nivel național. Nu ne ferim să cerem lucruri, să negociem sau să dezbatem cu decidenți. Ce nu facem este să susținem partide sau politicieni, suntem imparțiali și independenți.
Cum reușiți să mențineți un echilibru între proiectele educaționale și cele de socializare (cum ar fi balul bobocilor sau petrecerile umanitare)? Cât este de important ca studenții să participe la ambele tipuri de evenimente?
Noi facem, în general, trei petreceri pe an: la începutul și sfârșitul anului universitar și Balul Bobocilor, iar în rest ne ocupăm de proiecte cu specific educațional și cultural. Menținerea echilibrului depinde și în acest caz de diferențele generaționale și de ce își doresc studenții. Noi analizăm relevanța fiecărui proiect și îl adaptăm în funcție de cât de folositor a fost pentru studenți. Ne asigurăm că avem mereu atât proiecte educaționale, cât și de divertisment, dar ne adaptăm ușor și ne place să experimentăm. Studenții sunt cei care stabilesc importanța proiectelor, noi doar încercăm să le facem cât mai atractive.
Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ai întâmpinat în cadrul proiectelor de reprezentare studențească la nivel național, ca parte a ASUB și ANOSR? Ce schimbări de perspectivă ai observat în rândul studenților privind implicarea lor activă în astfel de organizații?
Cea mai recentă provocare pe care am avut-o și o inițiativă la care am ținut mult a fost campania ANOSR „Nu-i lăsa să-ți ia culoarea”, care luptă împotriva hărțuirii sexuale în mediul universitar. Subiectul este unul dur, dar esențial, mai ales având în vedere cazurile apărute anul trecut. ANOSR a venit cu modificări legislative pentru protejarea victimelor, precum posibilitatea de a depune plângere anonim sau de a te sesiza în numele victimei, cu acordul ei, iar noi am contribuit la promovarea campaniei. Ce am mai făcut noi pentru Facultatea de Filosofie a fost un formular de sesizări, deschis permanent, specific pentru cazuri de hărțuire sexuală, prin intermediul căruia am avut ocazia să deschidem și subiectul, pentru ca studenții să știe că sunt în siguranță să spună dacă au probleme. E important ca studenții să aibă în primul rând cadrul legislativ pentru a putea sesiza hărțuirea în siguranță, dar și oameni alături de ei.
O altă provocare recentă este Ordonanța Trenuleț, care limitează mobilitatea studenților prin anularea reducerii de 90% pe toate rutele, mai puțin de la domiciliu către facultate și invers. Ordonanța afectează experiența studențească, mulți studenți participau la evenimente, proiecte, exchange-uri pe care acum nu și le mai permit din cauza transportului. Creează discriminare financiară și bazată pe domiciliu. Am sprijinit permanent ANOSR-ul pentru recuperarea reducerii, am promovat petiția înaintată de ANOSR, care a strâns 50 000 de semnături, am participat la întâlniri cu decidenții și ne-am mobilizat la nivel național să trimitem adrese prin care ne exprimam dezacordul față de deciziile luate și de faptul ca cerințele noastre nu sunt ascultate. Am văzut o mobilizare mare din partea tuturor studenților și încercăm în continuare să schimbăm lucrurile.
Principiul inițiativei este esențial pentru Philos. Care este proiectul cu adevărat inovator și ce lecții a adus acest lucru în organizarea ulterioară a evenimentelor?
Când mă gândesc la inițiativă, proiectul care mi se pare că se potrivește cel mai tare este Crăciun cu Luminietzsche, pentru că a fost primul nostru proiect care nu a avut ca beneficiari studenții, ci o cauză caritabilă pe care o alegem în fiecare an, în parteneriat cu un ONG din alt domeniu. Ce cred că este inovator la Crăciun cu Luminietzsche este faptul că a influențat indirect înființarea Departamentului de Tineret, care a își propune să facă activități și să ofere oportunități tuturor persoanelor între 14-35 de ani, nu doar studenților. Departamentul de Tineret a fost pilotat anul acesta, încă se obișnuiește cu propria existență, dar are un potențial mare.
Cum crezi că se poate crea un cadru mai eficient de comunicare între studenți și autoritățile academice? Care crezi că sunt principalele aspecte ale sistemului educațional care ar trebui îmbunătățite, și ce pași consideri că trebuie să facă Asociația Philos în acest sens?
Ne dorim să dăm voce și să punem în valoare dorințele și nevoile studenților noștri, iar pentru a face acest lucru posibil, este nevoie de formarea unei legături bazate pe încredere și comunicare permanentă. Asociația și studenții reprezentanți sunt puntea de legătură dintre studenți și autoritățile academice. Ce încercăm să facem e să fim prezenți atât online, cât și fizic, ca studenții să știe că suntem la un mesaj distanță sau că pot să ne oprească pe hol oricând. Facem și consultări periodice pe probleme de interes, tot ca modalitate de încurajare a studenților să își spună părerea legat de deciziile care se iau la nivelul facultății și universității, păreri pe care le susținem și noi mai departe. În ceea ce privește comunicarea cu autoritățile academice, relația este una de colaborare. Mereu vor exista diferențe, nu o să ne ferim să spunem când nu suntem de acord, dar ambele părți sunt deschise la dialog și la realizarea de inițiative împreună.
Cât despre sistemul educațional, sunt multe lucruri care pot fi îmbunătățite și discuția este foarte lungă. Cel mai simplu, aș putea spune că milităm pentru învățământul centrat pe student, care este un concept complex, cu multe aplicări.
Fotografii din arhiva personală a Mirunei Iancu și din arhiva Asociației Philos.
