La București are loc ediția a IV-a a Romanian Jewelry Week, între 4 și 8 octombrie, la Biblioteca Națională a României. Acolo se întrunesc peste 230 de designeri, școli, asociații și colective din peste 30 țări din întreaga lume fac parte din selecția ROJW 2023, propunând mii de creații de bijuterie de autor din România, UK, SUA, Australia, Franța, Kuwait, Cehia, Lituania, Italia, Grecia, Mexic, Lituania, Israel, Ucraina, Belgia și multe altele.
Unul dintre participanții invitați este și Maria Paltin, creator de bijuterii din România, pe care am vrut, profitând de ocazie, să o cunoaștem mai bine prin și dincolo de creațiile sale.
Ați făcut dintotdeauna bijuterii, în copilărie vă jucați modelând sârme și mărgele. Totuși, ați urmat cursurile unei facultăți de arhitectură — ceea ce mă face să cred că luați în calcul un alt drum —, iar la finalizarea studiilor ați cotit din nou spre bijuterie. Cum vedeți această căutare de sine și a rolului care să vă aducă împlinire, cum să ne împăcăm cu a face ce vrem într-o societate care ne spune ce „trebuie” să vrem?
Nu am simțit-o niciodată ca pe o cotire spre alt drum. Arhitectura te învață foarte multe aspecte de care ai absolut nevoie în procesul de creație — înveți estetică, concept, drumul de la idee la crearea unui produs final coerent în care privitorul poate „citi” intenția, emoția. Este usor să creezi o piesă, este însă mai dificil să concepi o colecție unitară care să spună o poveste.
Dorința de a lucra „cu mâinile” este una aproape viscerală. În anii de pauză — în care am lucrat doar în proiectare — am simțit cu ardoare nevoia de a face ceva mai mult. Probabil că bijuteria oferă satisfacții mult mai rapid decât întreg procesul de proiectare de arhitectură care trece prin foarte multe și deseori anevoioase stadii până poți ajunge la satisfacția dată de proiectul finalizat așa cum l-a vizualizat integral arhitectul.
Este adevărată, în cazul dumneavoastră, vorba aceea care spune că nu muncești nici măcar o zi din viața ta dacă alegi să faci ce îți place?
Da, din fericire, pot spune că să creez bijuterie contemporană nu a însemnat lucru niciodată. Întreg procesul îmi pare o joacă, o explorare, o bucurie și dacă simt presiune ea nu mă apasă niciodată încât să îmi creeze acea senzație de muncă asiduă. Este cred o dependență, orice pauză mai lungă mă trimite invariabil la masa de lucru cu un tumult de noi idei ce se cer scoase la lumină.
Este multă lumină în creațiile dumneavoastră, albul porțelanului îmbinat cu fărâmele aurii mă duce mereu cu gândul la eleganță, în primul rând; eleganța m-ar duce cu gândul la sensibilitate și poate chiar fragilitate, însă formele și conceptele îmi vorbesc despre forță și curaj. La ce să mă opresc prima oară eu, observatorul, pasionatul de frumos: la compoziție sau la mesajul acesteia?
Este o întrebare foarte frumoasă. În primul rând trebuie să spun că puritatea lăptoasă a porțelanului alb, mat cu accente de aur îmi pare suprema expresie estetică. Apoi, trebuie să spun că sensibilitatea, fragilitatea în contrast cu forța și curajul nu pot fi separate întrucât compun un concept după care mă ghidez deseori- acest contrast asemeni femeilor ce îndrăznesc să poarte piesele mele este o bucurie și o inspirație.
Femeia, în esență, făptura fragilă, tandră și diafană care are o forță interioară de nebănuit, o putere de metamorfoză pe care o simt deseori și la propria persoană, dar care nu încetează niciodată să mă uimească, este o muză în artă din cele mai vechi timpuri. Diferă doar limbajul artistic al creatorilor.
Pentru mine, cele două — compoziția și mesajul pieselor — coexistă, însă cred că depinde foarte mult de ochii privitorului și ceea ce alege să vadă întâi.
Cu alte cuvinte, bijuteriile sunt sau pot deveni statementuri pentru situații ori cauze sociale, ecologice și politice?
Vreau să cred că bijuteria contemporană exprimă mai laborios poveștile și sentimentele creatorului. Evident că purtătorul trebuie să înțeleagă și să rezoneze cu conceputul, trebuie să îl simtă și să și-l asume, fie că el vorbește despre frumos, urât, curaj sau visare.
Uneltele de limbaj s-au înmulțit în ultima perioadă, facilitate de social media, de dorința de a exprima cât mai mult printr-o imagine, și da, cred că bijuteria poate exprima foarte mult și ea trebuie folosită ca modalitate de a exprima anumite valori.
Vă cunoșteam și admiram pentru inele, cercei și broșe, însă m-a surprins și mai plăcut să observ că ați depășit sfera creațiilor de purtat și ați făcut niște bijuterii de cești de cafea. Ce alte zone explorați, în afara obiectelor de purtat? Și cum se extinde sfera creațiilor dumneavoastră în viitor?
Bijuteria este preferata mea, în trecut m-am jucat lucrând câteva cești, pe care le-am tratat însă tot ca pe niște bijuterii.
În plimbările mele pe plajă am găsit vara aceasta lemne albite de apă, cu minunate urme lăsate de valuri și apa sărată și am creat o instalație cu titlul Resilience, ce aveau în prin plan frunze mate și translucide de gingko. Recent am lucrat la o instalație cu foarte multe piese — Manta Ray, pentru o amenajare superbă de la malul mării și am în plan câteva piese inedite, însă dacă vorbesc înainte de a le termina, risc să nu le finalizez proiectul.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră participarea la un eveniment cum este Romanian Jewelry Week 2023?
Existența evenimentelor dedicate exclusiv bijuteriei este o absolută necesitate. Romanian Jewelry Week este o expoziție minunat curatoriată care, din punctul meu de vedere, poate să educe publicul în a înțelege mai bine că bijuteria nu trebuie să fie doar din sfera de fine jewelry, ci poate avea formă și materiale neconvenționale, cu condiția ca aceastea să transmită emoții și să treacă mai departe de linia frumoasă, într-o zonă mai profundă a discursului estetic. O bijuterie contemporană trebuie să încânte estetic, dar să și intrige prin mesaj. Și cred că asta se vede în piesele expuse la RJW.
Ce sperați să fie Romanian Jewelry Week pentru cei care vor vizita expoziția și vor participa la evenimente, pentru cei care vă vor descoperi exponatele?
Sper ca Romanian Jewelry Week fie o cale de a educa. Simt că în ultimii ani reacția publicului la bijuteria contemporană este tot mai pozitivă, însă cred că este întotdeauna loc de învățat pentru toată lumea. Și sper, de asemenea, că cei ce vor vedea și proba noua mea colecție să simtă în ea conceptul de Flow — dorința de libertate de exprimare, de curgere liberă într-un spațiu sigur.
Ne educăm, ca societate, pentru a vedea în bijuterii ceva mai mult decât simple accesorii? Și dacă da, cum obținem această educație?
Cred că educarea societății în legătură cu felul în care bijuteria este percepută se poate face treptat, prin acest gen de evenimente curatoriate, în care un public necunoscător în estetica bijuteriei contemporane să găsească bijuteria ca unealtă de limbaj artistic și luând contact direct cu creatorul acesteia să înțeleagă conceptul și ce a stat la baza unei piese sau a unei colecții.
Fotografii din arhiva personală a Mariei Paltin
