Despre Ruralympics v-am povestit pe site-ul Golan cu fiecare ocazie, iar pentru că la ediția de anul acesta a „jocurilor olimpice ca la țară”, a șasea, suntem și parteneri media, am vrut să aflăm mai multe despre ce presupune organizarea unui astfel de festival pentru tineret, precum și viziunea și planurile de viitor ale organizatorilor. Așa că am stat de vorbă cu Kristina Piškur, director al festivalului, despre toate aceste lucruri și despre ce înseamnă Ruralympics atât pentru organizatori și voluntari, cât și pentru comunitățile deservite.
Ruralympics este singurul festival rural de tineret de la noi din țară. Cum se simte această poziție, vă vedeți mai degrabă pionieri sau e copleșitoare responsabilitatea?
Singurul lucru care este copleșitor în fiecare an este cantitatea de idei pe care echipa noastră o are, idei care trebuie să se încadreze într-un eveniment de doar 3 zile. Responsabilitatea pe care o avem este față de toți voluntarii și tinerii care fac acest lucru posibil pentru cei 6 ani la rând. Asta, și să fie vremea bună, astea sunt presiunile.
Lăsând glumele la o parte, suntem obișnuiți să fim primii în ceea ce facem. Un ONG privat și independent în România rurală este un OZN și majoritatea ideilor noastre de până acum a fost de pionierat – Centrul Mobil de Tineret (Tinemobil), Radioul tinerilor (RadioTin) sunt doar două exemple.
Ați luat vreodată în calcul posibilitatea de a transforma Ruralympics într-un festival itinerant, dacă există cerere și interes?
Pentru noi Ruralympics deja este itinerant. Stațiunea Cheia din comuna Măneciu, unde facem festivalul (și) anul acesta, este deja a treia locație. Oferirea oportunităților tinerilor din zona bazinului superior al văii Teleajenului face parte din strategia organizațională. Așa că înainte de Cheia, am fost deja cu festivalul în alte două sate, la Schiulești (comuna Izvoarele) și în Olteni (comuna Teișani), unde am făcut festivalul între anii 2019-2022.
Și da, dacă există interes și un sprijin minim din partea autorităților locale, we are all in!
Într-o lume tot mai asociată cu tehnologia și folosirea ei, cum primește publicul probele precum mulsul vacii, făcutul mămăligii sau spartul nucilor?
Cu mare entuziasm! Un lucru pe care îl omitem adesea este faptul că tehnologia nu este neapărat în opoziție cu ruralul. Doar că aici cele două se combina altfel. În România rurală, o imagine obișnuită este aceea a unui tânăr în căruța trasă de cai, care trimite mesaje prietenilor pe un smartphone nou-nouț! Eu însămi vin din străinătate și această imagine mi se pare deosebit de unică. Nu văd dezvoltarea tehnologică ca pe un dușman al tradițiilor. Până la urmă, una dintre activitățile la Ruralympics în ultimii 4 ani este turneul de Playstation 4! Lucrând zi de zi cu tinerii „de la țară”, este clar că ei pot fi la fel de entuziasmați de un joc video ca de un concurs de spart nuci, atâta timp când jocul respectiv are valoarea socială potrivită. Despre asta este vorba de fapt în Ruralympics, despre a da valoare unor activități din viața de zi cu zi.
Până la urmă, de fapt, ideea Ruralympics de unde a apărut? Din vreun fel de nostalgie, din nevoie, din „hipstereală”?
Din nevoia de a profita de hipstereală, poate. Dacă ești din oraș este super hipster să mergi la țară și să bei lapte direct de la vacă, așa e? Dar la muls te pricepi? Probabil că n-ai mai avut ocazia, iar Ruralympics te aduce lângă oameni care știu s-o facă. Iar dacă ai crescut la țară, cel mai probabil poți fi campion la mulsul vacii – și de ce să nu fii lăudat pentru asta?
În acest sens, festivalul este dedicat atât comunității locale, cât și vizitatorilor care se bucură de viața la țară, și această combinație este una de succes, social vorbind. Dar în primul și-n primul rând, focusul nostru sunt tinerii și în spatele Ruralympics-ului este nevoia celor din rural de a fi recunoscuți pentru ceea ce știu să facă. Pentru că dacă ești bun la mate, te duci la școală la olimpiada de mate, la fel cu chimia, astronomia, chiar și româna, engleza, franceza. Dar dacă ești masterchef la făcut mămăliga, de unde îți iei premiul? Sau dacă te pricepi cel mai bine la aranjat lemnele de foc? Doar la Ruralympics!
Ce este diferit la ediția aceasta, în comparație cu anii trecuți?
Cel mai tare ne bucurăm să avem o trupă de muzicieni profesioniști care vine să ne cânte! Millennium Van e o echipă veselă cu care ne-am cunoscut anul trecut la Festivalul Centrelor de Tineret Mobile din Berlin, unde am participat și noi cu pionierul nostru Tinemobil – și anul aceasta oamenii întâlniți acolo vin să vadă festivalul despre care le-am tot povestit!
Comparativ cu anul trecut, suntem o echipă mai mare de voluntari care au venit în România doar pentru a ajuta la acest proiect – având o echipă așa de mare, și activitățile vor fi mult mai multe și mai diverse. Introducem din nou așa-numite mini-jocuri, care sunt niște provocări simpluțe, de obicei de echipă, care se inspiră din jocurile cotidiene ale tinerilor din țările din care vin voluntarii, deci aduc și un pic de diversitate interculturală.
Ce îmi puteți spune despre publicul țintă? Cine vine la festival: un vârstnic sau mai degrabă un tânăr? Din mediul urban, în căutarea ineditului, sau din mediul rural?
După cum ziceam, este un loc perfect de interacțiune între urban și rural. Dar referitor la grupele de vârstă, chiar avem de toate. Festivalul este dedicat tinerilor și familiilor, dar familia în contextul unei stațiuni montane de multe ori înseamnă bunicii plus nepotii care sunt în vacanță. Și chiar avem ceva pentru toate vârstele. Un vârstnic se poate distra la activități precum spartul nucilor, își poate antrena creierul la un quiz de cultură generală, joacă șah la colțul de relaxare sau se regăsește pentru prima dată la un spectacol de teatru improv. La fel și pentru familii, vom avea o zona cu activități variate în colțul artistic (pictură pe față, olărit, crearea bijuteriilor din paste etc.), un joc de evadare care îi va ține ocupați pe cei de 7+ ani și alte jocuri distractive. Iar pentru tineri oricum se potrivesc absolut toate probele!
Ce vă propuneți la Ruralympics, care sunt beneficiile pentru indivizi și comunitatea din care aceștia fac parte?
Festivalul fiind al tinerilor, în primul rând, beneficiile sunt accesul la activități sportive, culturale și de petrecere a timpului liber de calitate. Ne dorim ca ei să se poată bucura de interacțiune cu cei din alte zone, sau chiar și din alte țări, care vin la festival. Întotdeauna vrem să aducem cel puțin câteva semințe de acelea care se găsesc mai rar pe la țară, precum un atelier de teatru improv, un concert, un film pe ecran mare.
Pentru comunitate în general ne dorim ca festivalul să contribuie la promovarea locului și al localnicilor, și a serviciilor din jur. Asta se poate referi și la creșterea turismului, dar a turismului încet, sustenabil, în care trăiești experiența locului.
Știu că festivalul se bazează mult pe contribuția voluntarilor, iar o parte însemnată dintre aceștia sunt internaționali. Cum s-a ajuns la această situație? Nu sunt interesați românii sau pur și simplu le este depășit entuziasmul de cel al străinilor?
O mare parte din ceea ce facem la Curba de Cultură este expunere internațională al tinerilor și oferirea oportunităților de voluntariat internațional. În ultimii 10 ani găzduim voluntari internaționali aproape non-stop (am avut doar o mică pauză în pandemie). Interculturalitatea/învățarea interculturală este un pilon al activităților noastre, așa că voluntari din toata lumea fac parte din tot ceea ce facem. Oportunitatea superbă oferită de la Corpul European de Solidaritate (un program al comisiei Europene) nu-i exclude nici pe tinerii români. În echipa noastră sunt 5 voluntari români care sunt într-un post full-time ca organizatori ai festivalului plus încă 15 voluntari minori, cei mai harnici dintre beneficiarii activităților din Centrele noastre de Tineret, care încă nu pot participa la program full-time, dar ajută la absolut tot în implementarea celor 3 zile. Deci per total avem cam 50-50 internaționali și români.
Și cum vedeți viața pe termen și mai lung a acestui festival? Cum credeți că va arăta Ruralympics peste 10 ani? Dar peste 50? Și realist, dar și cu niște ”wishful thinking”, dacă doriți.
Dorim să creștem festivalul într-un mod sustenabil. Vrem să avem cât mai mulți vizitatori, dar fără să ne transformăm într-un parc de distracție, unde stai la coadă să parchezi și să cumperi bilet. Vrem ca Ruralympics să fie chiar și peste 10 ani incluziv și disponibil pentru toată lumea. Ne dorim să n-ajungem niciodată să avem o taxă de intrare. Ne dorim ca pe termen lung să inspirăm câțiva localnici sau chiar și pe cei care iau decizii, să susțină turismul sustenabil, să susțină oameni care vor să-și deschidă mici afaceri din care pot profita și turiști, și localnici. Iar wishful thinking este ca atunci când sunăm la o trupă pe care am vrea să o invităm la festival răspunsul să fie, „Da! Am auzit de voi, venim! Și știm că sunteti non-profit, cântăm pro bono!”