Mastering the music business (MMB) nu este doar o conferință, ci este cel mai mare eveniment al industriei muzicale din România, unde poți face schimb de idei cu artiști, compozitori, manageri, agenți PR, specialiști digitali și mulți alți reprezentanți din zona culturală. În spatele MMB se află o echipă de profesioniști care reușesc cu fiecare ediție să aducă laolaltă cele mai în trend figuri de pe scena muzicală locală și internațională.
La cea de a noua ediție, care va avea loc în perioada 3-5 septembrie, în București (la Hotel Caro și Club Expirat), unul dintre speakerii români invitați este Doru Pușcașu, solistul Om la lună, o trupă pe care eu o ascult pe repeat de vreun an și în versurile căreia regăsesc de fiecare dată ceva proaspăt și profund în aceeași măsură. În momentul de față aș zice că Om la lună este acel exemplu pozitiv de punere în lumina reflectoarelor a unui proiect aparent mic și de nișă. Totuși, Doru Pușcașu a reușit să înglobeze în proiectul său muzical, început inițial ca proiect solo, cunoștințe dobândite în timpul studiilor și al începutului său de carieră care gravita mai degrabă în zona de marketing. Din acest motiv am și fost curioasă să aflu de la el cum facem să aplicăm ceea ce știm în noi roluri profesionale și practic ce înseamnă să ne orientăm spre succes într-o industrie care se schimbă continuu.
Anul acesta ești unul dintre speakerii invitați la MMB. Cariera ta a început în zona de comunicare și publicitate, lucru care te-a ajutat ulterior să aplici anumite strategii de marketing, project management și comunicare în trupa pe care ai fondat-o, Om la lună. Cum te împarți între aceste roluri?
Pe mine m-au ajutat foarte mult lucrurile pe care le-am făcut înainte. Pentru că am fost de toate părțile baricadei. Am fost de-a lungul timpului și client, și publisher, și creative, și marketing, și vânzător. Am înțeles toate procesele și importanța lor în creșterea unui brand. La Om la lună mă ocup de marketing și comunicare, mă ocup de site și de tot ce înseamnă relația cu oamenii care ajung la noi într-un fel sau altul. Fiecare dintre noi, cei din trupă, are un rol clar definit. Asta în afara muzicii pe care o facem.
Om la lună a început cu un proiect solo de rough acoustic poetry, în 2018. Cum ai ajuns ulterior să gândești acest proiect pe un plan mai amplu și cum i-ai identificat pe cei care urmau să fie membrii trupei? Cât de greu a fost să găsești membri cu aceeași viziune astfel încât să poți forma trupa pe care astăzi o cunoaștem cu toții?
Nu am avut un plan clar. Eu voiam doar să cânt. Aveam o nevoie fantastică să scot tot ce strânsesem în anii în care nu am mai cântat. Restul lucrurilor s-au întâmplat de la sine, unele pornindu-le pe altele, așa, ca un bulgăre de zăpadă care crește și tot crește. Nu a fost nimic parte dintr-un plan. S-a petrecut pur și simplu. Aveam nevoie de un om și un studio care să mă ajute să pun pe curat ce aveam în cap, și în felul ăsta am dat de Dragoș Strat. Apoi, cu ajutorul lui am lansat primele cântece, iar noi doi am descoperit că suntem foarte compatibili muzical. Aproape un an mai târziu, am simțit că Om la lună a crescut și că deja e mai mult decât pot eu duce. Dragoș știa doi băieți care tocmai plecaseră dintr-o trupă, ne-am văzut cu toții și ne-am plăcut instantaneu. La prima repetiție am scris primul cântec împreună și așa a început Om la lună – trupa. După o serie de întâmplări fericite, chiar incredibile, aș spune.
Ce anume te-a făcut să simți că proiectul solo trebuie să se transforme în altceva? Ar fi avut proiectul solo succes dacă rămâneai la rețeta inițială?
Proiectul meu solo a prins încă de la început. În doar câteva concerte aveam deja un public al meu, iar el creștea văzând cu ochii. Era de fapt ce îmi dorisem când m-am reapucat de muzică. Niște concerte mici, intime, cu oamenii apropiați unii de alții. Nu știu cât de mult ar fi crescut, dar ce știu e că sunt mult mai fericit împărțind bucuria asta fantastică. Am avut o revelație la un festival, atunci când eram eu singur cu chitara mea, pe scena aia uriașă, cântând. Era atât de frumos și eram atât de fericit, încât mi-aş fi dorit să împart bucuria și cu altcineva. Și asta a fost primul gând de trupă. Apoi totul s-a legat, iar Om la lună – trupa a devenit mult mai mult decât îmi imaginam eu vreodată. E nemaipomenit.
În faza incipientă a proiectului tău muzical, am experimentat cu toții pandemia, implicit carantina. Atunci v-ați retras cu toții în mansarda ta și în ciuda provocării pe care ne-o impunea anul acela, ați reușit să creați un album. Povestește-mi puțin despre motorul din spatele acestui nucleu creativ.
Pandemia ne-a scuturat zdravăn pe toți. Noi tocmai porniserăm Om la lună trupa. Aveam deja primul cântec lansat cu clip, primul concert sold out, primul mini-tur prin țară. Urcam pe val și valul s-a oprit brusc. Am încercat să nu ne oprim și noi și am căutat tot felul de metode să ne ținem mințile acasă. Prima idee a fost să facem un clip cu footage de la oamenii noștri. Să păstrăm ideea de comunitate. Așa a ieșit clipul de la Pace. Apoi, am făcut niște clipuri de la distanță. Fiecare de la el de acasă. Tot în ideea de a da speranță oamenilor și de a ne păstra și pe noi vii, unii cu alții. Mi-am dat seama că putem lua ce e mai bun din perioada asta neagră, anume timpul liber, și să profităm de el. Așa că ne-am mutat împreună și am scris cântece. Era o perioadă foarte fertilă din punct de vedere creativ. Ne-a ieșit. A fost prima oară când am scris împreună izolați, lucru pe care l-am repetat apoi de încă două ori. Am descoperit că e un lucru al nostru. Suntem incredibil de compatibili muzical și putem crea de la zero, prin contribuția fiecăruia, ceva foarte frumos.
În industria muzicală din România, genul indie pare mai degrabă un hobby, ceva ce poate cânta oricine. Cum ai făcut tu trecerea de la pian și chitară la scrierea de versuri și cum ai reușit să faci din acest proiect muzical ceva care este atât de ușor de deosebit din punct de vedere calitativ pe piața muzicală din România?
Cred că am dobândit un toți anii ăștia un soi de deprindere. Am încercat să-mi îmbunătățesc mereu felul de a cânta, am lucrat și repetat foarte mult. La fel și cu versurile. În spatele talentului sau al înzestrării stă foarte multă muncă. Pare ușor, dar chiar nu e. Și asta poate spune oricine ajunge să facă muzică la nivel profesionist, nu doar ca hobby. E mare lucru să poți trăi din ceea ce te face cel mai fericit, dar asta vine la pachet cu multă muncă și cu o mulțime de neajunsuri. Și mai cred că dacă ești absolut sincer cu muzica și versurile, nu are cum să iasă rău. Mobilul principal nu e faima, ci muzica însăși. La mine a fost mereu nevoia de a spune pe gură lucrurile pe care le simt sau situațiile prin care trec, pentru a le putea înțelege eu mai bine și apoi pentru a le putea gestiona.
Om la lună este în primul rând despre poezia din versuri, iar ceea ce la prima vedere poate părea că se adresează unui public de nișă este difuzat totuși la radio. Este Om la lună o trupă muzicală comercială, având în vedere că piesele voastre sunt difuzate pe toate canalele media și aduc laolaltă un public atât de diversificat?
Nu ne-am adresat niciodată unui public sau altuia. Nu mi-a plăcut niciodată discursul elitist. Cred că muzica e universală și, la fel cum sunt cărțile, ajunge la oameni atunci când au nevoie de ea. Comercială înseamnă că ea se vinde, nu că e sau nu frumoasă. Muzica noastră se vinde, da. Nu ca la artiștii pop din mainstream, dar există o piață care a crescut împreună cu trupele din lumea noastră și în care existăm și noi. Prin urmare, am putea spune că e comercială. Avem concertele cu casa plină, suntem la cele mai importante festivaluri. Și ceea ce mă bucură e că au început să ne cheme oameni și din alte zone. Cei care au înțeles că e interesant să aduci laolaltă mai multe genuri de muzică. Așa că poți vedea Om la lună pe aceeași scenă cu un artist pop mainstream, cu un taraf și cu o trupă hip hop. Nu e nimic greșit la asta. Publicul te descoperă și apoi rămâne cu tine.
Cum a fost experiența primului concert live? Care au fost dificultățile din punct de vedere tehnic? Dar în ceea ce privește stăpânirea tehnicilor vocale și tot ceea ce înseamnă pregătirea unui concert de succes?
Eu am început să cânt prin facultate cu prietenii mei. Aveam trupa noastră și muzica era un hobby, printre alte lucruri pe care le făceam pe atunci. Primul concert în care am cântat cu vocea a fost îngrozitor. Eram extrem de emoționat și mă țineam de microfon ca să nu se vadă că îmi tremură mâinile. Pe vremea aia nu existau nici instrumente prea bune, nici posibilități financiare încât să ne putem lua unele din afară. Acum e totul mult mai ușor. Ce am încercat eu să fac din momentul în care am priceput că muzica e mai mult decât pasiune a fost să îmi îmbunătățesc felul de a cânta. Stăpânirea vocii e ca a oricărui alt instrument. E cu multă teorie, cu exercițiu, cu o pregătire temeinică înainte și după. Cum spuneam mai sus, e de muncă în permanență. Nu poți spune niciodată că e suficient. Și exact ca la un sportiv, lipsa pregătirii pentru o vreme mai îndelungată se simte imediat.
Ați avut experiențe negative, care au depins de voi, atunci când ați avut participări la festivaluri? Cum gestionați eventuale riscuri atunci când aveți un concert?
Nu prea am avut experiențe rele. Trăim și în niște timpuri în care totul este la vedere, organizatorii de festivaluri sunt cunoscuți și nu își permit să facă vreo nefăcută. La fel și artiștii. Lumea asta nu e atât de mare încât să scapi nepedepsit dacă nu îți respecți înțelegerea. Cât despre noi, am fost mereu oameni de cuvânt și pe scenă, și în afara ei.
Au existat cotituri în industria muzicală, schimbări în industrie la care a trebuit să vă adaptați pentru a rămâne relevanți?
Nu suntem atât de vechi încât să fi trecut prin niște schimbări majore odată cu piața. Aș zice că mai degrabă noi nu ne lăsăm prea mult timp în același loc. Ne place să experimentăm, să ne ducem muzica în noi zone, să aducem sunete și instrumente noi în muzica noastră, să descoperim și să oferim experiențe noi. Relevant pentru noi e să ne placă ceea ce cântăm, să nu ne plictisim, să nu ne repetăm. E o provocare pentru noi toată treaba asta, nu are nicio legătură cu industria. Ne place, rămâne. Nu ne mai place, schimbăm.
Versurile Om la lună sunt poezie în forma sa brută. Citești poezie contemporană? Ai fi deschis la colaborări cu poeți contemporani cărora să le folosești versurile, măcar parțial, în piesele pe care le compui?
Eu scriu poezie pentru muzică. Mereu am făcut asta. Și am făcut-o ca să pot să-mi scot din minte gânduri, ca să-mi pot exprima emoții sau ca să pot înțelege prin ceea ce trec. Să-mi explic și să pot merge mai departe. Odată pusă pe hârtie, emoția capătă formă. Și de asta o și cânt, ca să o și aud. Ăsta e motivul. Nu aș putea compune pe versurile altora, indiferent cât de frumoase ar fi. Mi-ar lua toată bucuria și m-ar priva tocmai de ceea ce am eu nevoie.
În 5 ani ați lansat 4 albume. Ce ai transmite muzicienilor care abia încep o carieră în această industrie și nu au curajul necesar de a se lansa în competiția continuă cu monștrii sacri ai muzicii care sunt prezenți la mai toate festivalurile mari din țară?
Noi nu am pornit la drum ca într-o competiție. Nu concurăm cu nimeni și nu luăm nimănui pâinea de la gură. Mereu a existat public pentru toată lumea, important e să ajungi la el. Ce le-aș spune celor care vor să o ia pe drumul ăsta, ceva ce mi-ar fi fost și mie de folos la început, e să muncească foarte mult. Să cânte, să scrie, să repete ce au făcut, să își fie ei înșiși critici înainte de oricine altcineva. Și când sunt suficient de buni încât să se urce pe o scenă în fața unor oameni, să o facă fără frică. De acolo începe totul. Nu are legătură cu industria, cu alte trupe, cu festivalurile sau cu orice altceva. De la ei pleacă totul. Dacă sunt buni și cântă muzica lor pornită din sufletul lor, o să iasă afară și o să fie auziți. Mai ales acum când ajungi atât de ușor la oameni.
Ce le-ai spune celor care vor să participe la MMB, dar încă sunt nehotărâți?
Cred că e un loc bun în care să descoperi niște lucruri care s-ar putea să fie de interes pentru tine dacă ești în lumea asta. Niște exemple de bune practici, niște studii de caz interesante, să cunoști niște oameni care ar putea să-ți fie exemple, indiferent dacă ești artist, organizator de evenimente sau manager, dacă vrei să te ocupi de ceva anume din industria asta sau ești pur și simplu curios cum funcționează. E o experiență bună, cu siguranță.
Poveștile de succes ale MMB Showcase Festival variază de la colaborări între artiști români și străini, ale căror baze au fost puse în cadrul festivalului, trupe internaționale care au fost rezervate la festivaluri din România și chiar artiști și trupe din România invitate la festivaluri din mai multe țări europene. MMB este organizat de RAW Music (Romanian Artists Worldwide Association) și are sprijinul HEMI (Hub for the Exchange of Music Innovation), proiect cofinanțat de Creative Europe.
Fotografii de Ruxandra Scripcariu.
