În spatele MoBU — târgul de artă contemporană care reconfigurează peisajul cultural al Bucureștiului — se află o viziune construită cu grijă, pasiune și un profund respect pentru artă. Demetra Arapu, directorul proiectului, aduce în această inițiativă nu doar pregătirea sa academică, ci și o poveste personală care respiră estetică încă din copilărie. Cu studii în Litere și Cinematografie la Universitatea Paris Diderot și o specializare ulterioară în Istoria Artei și Arta Contemporană, Demetra s-a format între lumi și culturi, iar revenirea în București i-a oferit prilejul să ancoreze aceste experiențe într-un proiect de anvergură. Crescută într-o familie de arhitecți, peisagiști și colecționari de artă, pentru care frumosul a fost mereu o formă de viață, Demetra a transformat această moștenire într-o misiune. În acest interviu, am descoperit parcursul său estetic, precum și viziunea din spatele MoBU și felul în care arta contemporană poate deveni un punct de întâlnire între trecut, prezent și viitor.
Ce înseamnă pentru voi excelența artistică și cum se reflectă această viziune în selecția participanților de anul acesta? În ce fel ați urmărit să echilibrați diversitatea expresiilor artistice cu standardele de calitate curatorială?
În această etapă a evoluției târgului, excelența artistică presupune capacitatea unei lucrări de a genera sens și de a construi punți între artiști, colecționari și publicul larg. În selecția de anul acesta, am mizat pe coerența discursivă, care lasă loc și pentru accesibilitate, emoție și impact vizual. Ne dorim ca fiecare vizitator să regăsească în MoBU o lucrare cu care să rezoneze, fie că vine cu ochiul educat al colecționarului sau cu o curiozitate față de arta contemporană. Până la urmă, un târg de artă este atât un spațiu de validare critică, cât și unul de apropiere, de învățare, de consum cultural firesc, iar noi încurajăm exact această apropiere necesară între artă și viață.
Cum a decurs procesul de selecție a galeriilor, artiștilor independenți și spațiilor alternative? Ce criterii au fost esențiale?
Selecția a avut în vedere calitatea discursului artistic, consistența programului galeriei și coerența propunerii spațiului alternativ. În mod egal, ne-a interesat și modul în care aceste practici pot contribui la o experiență relevantă și atrăgătoare pentru public. MoBU este un târg, un eveniment cu vânzare, iar această dimensiune ne responsabilizează atât în raport cu galeriile, cât și în raport cu publicul, pe care vrem să-l obișnuim cu ideea de a trăi cu arta. Prin urmare, selecția vizează provocarea intelectuală, dar integrează, deliberat, și dimensiuni afective, chiar ludice.
Care este poziționarea MoBU în raport cu celelalte târguri de artă? Ce îl diferențiază conceptual?
MoBU este un spațiu care încurajează întâlnirea între formă și sens, între economie culturală și gest estetic autentic Ne diferențiem prin poziționarea la intersecția dintre rigoare curatorială și deschidere către publicul larg; un echilibru esențial într-un context cultural în care arta riscă adesea să se enclavizeze. De la prima ediție, care a inclus o retrospectivă de amploare dedicată lui Daniel Spoerri, un moment de referință pentru scena românească, am dorit să afirmăm seriozitatea demersului nostru, angajamentul față de calitate și deschiderea fermă către scena internațională.
MoBU aduce anul acesta galerii de prestigiu internațional – cum s-a conturat această deschidere către scena globală și ce impact sperați să aibă? Cum reușește târgul să creeze un dialog între scena locală emergentă și vocile consacrate ale artei internaționale?
Deschiderea internațională este rezultatul firesc al poziționării MoBU ca spațiu relevant într-un ecosistem artistic internațional. Impactul pe care îl vizez este inclusiv unul pedagogic, deoarece îmi doresc ca publicul local să descopere, prin aceste prezențe, cum funcționează gustul global, care sunt valorile și discursurile dominante în piața internațională a artei contemporane. În fond, creăm un cadru în care estetica și economia culturală se reflectă reciproc.
Într-o lume artistică adesea tensionată între estetic și comercial, cum se raportează MoBU? Există o dimensiune politică sau etică în selecția artiștilor și lucrărilor? Dacă da, cum se manifestă?
Nu văd esteticul și comercialul ca dimensiuni în conflict, ci ca polarități complementare într-un sistem viu. MoBU își asumă rolul său de platformă de tranzacționare culturală, dar o face cu discernământ și responsabilitate. Etica selecției este legată de diversitate, incluziune și de susținerea unor discursuri care rezonează cu marile teme ale contemporaneității: criza climatică, identitatea, memoria colectivă, alienarea digitală. Dar în același timp, MoBU rămâne un spațiu al bucuriei vizuale, pentru că arta nu e doar mesaj, ci și obiect al dorinței și al conviețuirii.
Ce rol au spațiile independente în ecologia culturală a târgului și cum sunt sprijinite în cadrul târgului?
Spațiile independente sunt, din punctul meu de vedere, extrem de importante în procesul de democratizare a accesului la cultură. Ele oferă adesea primele ocazii de vizibilitate pentru artiști emergenți și aduc în spațiul târgului o energie experimentală, mai puțin constrânsă de logicile pieței. Le sprijinim prin condiții financiare adaptate și printr-o integrare programatică reală în circuitul MoBU, ca entități curatoriale cu greutate și potențial transformator.
Care este, în opinia dumneavoastră, responsabilitatea unui astfel de eveniment față de artiștii tineri și practicienii marginalizați?
Responsabilitatea noastră față de artiștii tineri este să le oferim vizibilitate și, totodată, să le creăm contexte de validare profesională. Cred că un târg de artă poate funcționa și ca un spațiu în care vocile emergente sunt conectate cu piețe, curatori și instituții. Ce oferim este un cadru de întâlnire care poate deveni, pentru un artist aflat la început, un moment fondator.
Cum reflectă MoBU dinamica societății contemporane prin selecția temelor și discursurilor vizuale prezentate?
Selecția MoBU este sensibilă la mutațiile societale, dar nu e dictată de ele. Cred într-un spectru larg al reflecției, în care și lucrările pot formula, subtil (sau nu), cele mai relevante întrebări.
În ce fel a evoluat MoBU față de primele două ediții și ce direcții noi deschide această ediție?
MoBU a evoluat organic, păstrând premisele fondatoare, acelea de deschidere, dialog și curiozitate. Prima ediție, ancorată simbolic de retrospectiva Daniel Spoerri, a impus un curs ambițios și internațional. Ediția actuală amplifică această miză prin prezențe curatoriale importante, o geografie artistică extinsă și un accent important pe componenta educativă.
Ce tip de public v-ați dorit să atrageți anul acesta și cum a fost gândită experiența acestuia în spațiile expoziționale?
Ne dorim un public divers, de la colecționari instituționali la tineri vizitatori care se întâlnesc pentru prima oară cu arta contemporană. Experiența a fost gândită ca o traversare fluidă, intuitivă și neierarhică, care să permită descoperirea lucrărilor într-un ritm personal.
Cum vedeți contribuția MoBU în peisajul cultural național, atât ca platformă artistică, precum și ca generator al acestei comunități?
MoBU îndeplinește funcția de infrastructură culturală mobilă și are, în același timp, un rol civic. Prin consolidarea rețelei de artiști, curatori, spații independente și instituții, contribuim la profesionalizarea scenei și la articularea unui mediu artistic mai conectat, mai deschis, mai vizibil. Eu văd MoBU ca pe o comunitate în devenire, care învață să se susțină, să se promoveze și să își construiască propriile forme de relevanță locală și internațională.
Care este miza pe termen lung a MoBU și cum doriți să-l vedeți crescând pe scena internațională a artei contemporane?
Îmi propun ca MoBU să devină un reper regional cu vizibilitate globală, o platformă care valorifică specificul local fără a se închide în el. Măsor creșterea târgului în capacitatea sa de a transforma mentalități, de a forma colecționari, de a fideliza publicul, de a articula noi paradigme curatoriale.
