ROMANIAN JEWELRY WEEK este unul dintre cele mai importante evenimente din România, dedicat exclusiv bijuteriei contemporane, fiind un punct de referință pe scena artistică. Înființat în anul 2020 și organizat de Assamblage – Asociația Națională a Bijutierilor, acest eveniment oferă anual o platformă vastă și diversificată pentru creatorii de bijuterii. Evenimentul se desfășoară într-o locație principală, dar care este completată de locații conexe, care extind și diversifică experiența vizitatorilor.
Cea de-a cincea ediție Romanian Jewelry Week va avea loc între 2 și 6 Octombrie 2024, promițând să continue tradiția de a prezenta cele mai inovative și spectaculoase creații din domeniul bijuteriei contemporane. Acest eveniment se anunță a fi un moment central în calendarul cultural al anului, oferind o oportunitate unică atât pentru profesioniști, cât și pentru pasionații de bijuterie să exploreze tendințele și evoluțiile acestui sector artistic. De aceea, am stat de vorbă cu David Sandu, director Romanian Jewelry Week, fondator Școala de Bijuterie Contemporană Assamblage, despre impactul bijuteriei contemporane și tendințele artistice actuale pe scena locală și internațională, precum și despre importanța educației în formarea noii generații de designeri.
Ce înseamnă pentru tine bijuteria contemporană și cum ai defini-o în contextul artistic și cultural actual din România?
Tot contextul cultural românesc s-a schimbat mult în ultimii ani. Spațiul artelor vizuale, pe care îl urmăresc în mod special, a devenit mult mai animat, mai amplu și mai plin de conținut cultural inovativ decât ne-am fi așteptat acum 10 ani. Iar bijuteria contemporană a făcut pași uriași, cu adevărat, într-un timp foarte condensat parcă. Legătura mea cu bijuteria contemporană este legată de începuturile Școlii de Bijuterie Assamblage, de primele înscrieri la cursuri ale celor foarte interesați să cunoască acest domeniu, de prima platformă de Facebook de promovare a Școlii; așadar, este un lucru care a început cu ceva timp în urmă – 14 ani mai exact – și reprezintă muncă și dedicație legată de crearea unei comunități, de organizarea de evenimente mai apoi, dedicate absolvenților Școlii Assamblage. Apoi a urmat fondarea Asociației împreună cu Valentina și Ioana, și totul s-a mișcat constant și rapid spre organizarea Romanian Jewelry Week, aflat azi la a 5-a ediție. Spuse toate așa, dintr-o suflare, par clare, simple și poate facile, însă cei care cunosc antreprenoriatul cultural știu că, de fapt, este vorba despre o epopee – așa o văd eu la scara mea, a propriei experiențe.
Cum a apărut ideea de a fonda un festival dedicat bijuteriei contemporane în România?
Tot ce a fost legat de dezvoltarea ideii Assamblage a urmat un pattern organic. Lucrurile s-au dezvoltat gradual, a fost important să ne sincronizăm cu propria dezvoltare și să avansăm sincron cu toate ideile pe care ni le-am propus. A fost o perioadă minunată, am inventat practic și harta și busola în același timp și la timpul potrivit. Am reușit să avem permanent în vizor perspectiva designerilor, a elevilor, a beneficiarului, așa cum îl numește marketingul pe client, și am înțeles instinctiv care ar trebui să fie următorul pas. Acum 5 ani a părut că este imperativ să facem prima ediție de Romanian Jewelry Week – ne-am sincronizat perfect cu pandemia și prima carantină, așa că am reprogramat și în septembrie 2020 am avut prima ediție ROJW cu aprobări, cu distanțare, măști și temperatură măsurată la intrare, prima ediție a fost o reușită incredibilă a acelui moment imposibil pentru viața socială. Necesitatea demarării Romanian Jewelry Week a venit, cred, din acumularea de masă critică. Apăruseră multe evenimente legate de design care includeau și bijuteria contemporană, unele erau recurente – câteva există și acum în modul cel mai pozitiv. Și apăruseră deja multe nume de designeri care activau deja în piață sau care se afirmau chiar atunci, în 2020. Și am simțit că e momentul unui eveniment de coagulare și sinteză anuală, de asemenea un eveniment de sincronizare cu piața internațională – la Romanian Jewelry Week ponderea e aprox 50-50% designeri români și străini. Și așa am conceput primul format, pe aceste 3 idei – coagulare – sinteză – sincronizare. Și a fost bine!
Care sunt principalele asemănări și deosebiri pe care le-ai observat între festivalurile de bijuterie contemporană internaționale și evenimentele de profil din România?
Atitudinea noastră față de designerii debutanți sau emergenți a fost una diferită. Atitudinea de profesori, a Andreiei Gabriela Popescu și a mea, a fost una care a dictat de la început acordarea unui credit și a unei șanse celor aflați la începutul începutului. Așadar, dacă ai făcut prima ta colecție și ce ai produs stă în picioare, te așteptăm la Romanian Jewelry Week 2025 și de anul acesta vom avea stickere cu debutant pentru toți cei care sunt la primul lor eveniment mare.
În ce fel consideri că bijuteria contemporană din România reușește să își creeze o identitate recognoscibilă pe scena internațională?
Există o anumită estetică ce caracterizează bijuteria contemporană românească? Bijuteria de autor românească nu știu dacă este în punctul necesar de a avea o identitate națională. Chiar, asta e o întrebare – e relevantă în 2024 apartenența la un curent sau la o școală națională? Cât de importantă este astăzi această formulă cu care ne-am obișnuit de la istoria artei? Momentul în care ne aflăm acum cu bijuteria contemporană e puțin altul. Ne aflăm în perioada de creare a unor instrumente de piață – galerii, platforme online, evenimente recurente. Tema identității poate că trebuie să se sprijine pe astfel de rudimente structurale pentru a oferi cu adevărat valoare culturală, iar orice formă identitară se centrează în jurul unui fenomen cultural, al unei figuri emblematice cu un discurs foarte bine definit. Ceea ce a fost o temă permanentă de atenție și autosupraveghere este legată de dorința de a nu impune viziune creatoare, nici formule dogmatice despre artă și bijuterie. Assamblage e un spațiu generic, aproape neutru, de unde fiecare a plecat cu ce a avut nevoie, o formulă simplă și consistentă. Și în anii care vor urma vom putea găsi cu siguranță ideea de identitate ca apartenență la un spațiu cultural, nu știu cât de geografică va fi această identitate.
Diferă percepția publicului român față de bijuteria contemporană de cea a publicului internațional? În ce măsură putem vorbi despre diferențe culturale semnificative?
Diferențele sunt cu siguranță pozitive; fiind vorba în România despre o artă nouă, cu siguranță publicul este entuziasmat așa cum era și publicul european în anii ’70. În România, publicul cumpără bijuterie contemporană, iar Romanian Jewelry Week a devenit deja un eveniment faimos pentru asta. Am avut inspirația să facem un format de eveniment hibrid, expoziție-târg, care a fost preluat ulterior de toate Săptămânile Bijuteriei din Europa (cu câteva excepții). Așadar, publicul validează bijuteria de valoare medie în mod remarcabil și începe să valideze și experimentele artistice din domeniu, de valori financiare semnificative — peste 5000 euro. Diferența ar mai fi că în Vest există o piață foarte structurată, care uneori devine rigidă — e o tendință organică ciclică a oricărui domeniu. Dar în Europa apuseană vedem școli, galerii, colecționari, muzee și publicații care colaborează între ele într-o formulă care generează sistem. E bine că reușim să ne sincronizăm treptat cu aceste forme deja tradiționale, avem modele de urmat, ceea ce e neprețuit.
Ce provocări întâmpină artiștii români din domeniul bijuteriei contemporane în a-și expune și vinde creațiile atât pe piața locală, cât și pe cea internațională?
Artistul contemporan este un fel de om-orchestră. Formula de multitasking poate fi epuizantă sau poate ține în loc mulți creatori de valoare. Am văzut de aproape cum artiștii trebuie să proiecteze, să producă, să fotografieze, să creeze conținut de social media și web, să aibă o formulă de marketing și un calendar anual, să țină socoteala contabilității, să se preocupe de taxe și impozite, să răspundă la corespondență, să trimită aplicații temeinic scrise, să participe fizic la evenimentele internaționale unde expun, să producă texte de valoare, să își vândă arta galeriilor sau colecționarilor, să vândă și să fie și genial, drăguț și amabil. E mult peste puterile unui om. E greu să găsești soluții pentru toate aceste aspecte. Din această cauză, evenimentele de tip Romanian Jewelry Week sunt ceva mai mult decât un eveniment. Pentru noi, de exemplu, păstrăm activă promovarea designerilor pe toată durata anului, facem selecții dintre participanți și îi expunem în colective la alte evenimente și încercăm o formulă de cascadă care amplifică efortul inițial de a participa la Romanian Jewelry Week.
Care sunt criteriile prin care evaluezi calitatea și originalitatea unui artist de bijuterie contemporană? Cum te asiguri că festivalul tău promovează excelența?
Excelența este unul dintre criterii. Încă de la prima ediție am gândit Romanian Jewelry Week ca un instrument pentru designeri: să primești un premiu, de exemplu, la un eveniment curatoriat și care are și un juriu internațional de calibru este o recomandare pentru piața de specialitate care poate pune un designer în postura de a bate la orice ușă dorește, de a iniția un dialog cu galerii, curatori, colecționari, publicații, și asta e valabil și pentru oricine e selectat și participă la un astfel de eveniment. Este important pentru noi să facilităm intrarea în breaslă și pe piață și a emergenților, și a debutanților, și a celor care încă nu și-au atins potențialul, dar care trebuie menținuți focusați în jurul preocupării profesionale de designer de bijuterie contemporană. Este un rol de stimulare, nu numai de validare și recompensare, este un proces de termen lung care nu se rezumă la a lua caimacul pieței și a-l expune. Asta face ca, uneori, să ne întrebăm Ce caută acest nume acum și aici la Romanian Jewelry Week? Răspunsul este Vino peste 4 ani și mai vedem ce ai vrut să întrebi! Autenticitate, ținută tehnică, valoare ideatică, inovație – sunt multe criterii care, uneori, se regăsesc simultan în lucrările unui artist, alteori doar parțial. Dar, dacă există un suflu de originalitate în artist și în lucrările lui, acest lucru trebuie cultivat și validat. Nu credem la ROJW într-o lume care este doar a celor de nota 10. Dacă în 30 de ani ești o singură dată de nota 10, ne bucurăm că am participat de 29 de ori la această șansă.
Avem oare o evoluție a bijuteriei contemporane în România în ultimii ani? Ce tendințe observi în prezent în rândul artiștilor?
Cu siguranță, lucrurile nu stau pe loc și evoluție există; în primul rând, mă gândesc la prezența materialelor alternative tot mai des în conținutul lucrărilor expuse. Asta înseamnă o maturizare în privința sensului și a direcției conceptuale a bijuteriilor; în al doilea rând, nivelul tehnic în creștere poate produce subtilități de limbaj și exprimare de o mai mare finețe. Discursurile multor artiști se schimbă în ultimul timp; dacă înainte erau foarte axați pe o formă de exprimare introspectivă, cu timpul, mulți se îndreaptă către o misiune de comunicare de mesaj în social. Rolul bijuteriei ca instrument de propagare de mesaj social și politic este în creștere în general, de ani de zile.
În ce fel crezi că festivalul pe care l-ai fondat contribuie la educarea publicului român cu privire la valoarea artistică și culturală a bijuteriei contemporane?
Publicul românesc este unul foarte receptiv și s-a dovedit că este în continuă creștere. Orice formă de contact între public și cultură de calitate este una pozitivă și asta nu se întâmplă doar în domeniul bijuteriei. Spațiul cultural de calitate orchestrat în ultimii ani de operatorii culturali independenți a contribuit masiv la tot ce înseamnă formarea unei piețe incipiente de artă și design. Da, este la început, dar mult mai sus decât era acum 5 ani, de exemplu, avem speranțe!
Ce diferențiază un artist de succes pe piața internațională de unul care se concentrează să vândă în România, unde pare că această piață de artă stagnează?
Acest lucru este foarte interesant de privit. În primul rând, frecvența de participare la evenimente este foarte ridicată pentru un artist din România. Trebuie să vinzi ca să trăiești din ceea ce faci sau să transformi vocația în hobby, ceea ce e trist, sau să ai un brand comercial paralel cu linia personală, ceea ce e greu. Un artist consacrat și de succes din alte țări cu tradiție și piață pentru bijuteria contemporană participă doar la cele mai relevante evenimente internaționale. Are galerii care îl reprezintă și impresar care îl promovează. Are o cotă de piață și primește comenzi pentru colecționarii relevanți – aceia care construiesc colecții curatoriate pentru a fi donate muzeelor. Da, diferențele sunt mari, dar știm spre ce vrem să ne îndreptăm.
