Interviu | Carla Schoppel: „Obișnuiesc să absorb în colaj ceea ce văd în jur și traduc folosind instrumentele interioare proprii”

Carla Schoppel este una dintre cele patru câștigătoare ale celei de-a opta ediții a concursului #FRESH, organizat de Elite Art Gallery. A expus, împreună cu Teodora Vasilescu, la Elite Art Gallery, în perioada 9–31 ianuarie 2025, în cadrul expoziției „Anatomia unei umbre”, curatoriată de mine.

Cele patru câștigătoare ale concursului #FRESH au fost alese de un juriu de specialitate alcătuit din Sabina Ana Drinceanu, artistă și curatoare, în prezent lector în cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu”, secția Grafică; Teodor Ștefan, artist și restaurator, care din anul 2022 activează ca lector la Universitatea Națională de Arte din București, departamentul Pictură, și Andrei Alecsandru Pantea, artist vizual și grafician, lector la Facultatea de Arte Vizuale și Design din Iași.

Fără a oferi răspunsuri definitive, expoziția „Anatomia unei umbre” a propus o disecție vizuală, în care Carla Schoppel și Teodora Vasilescu, prin colaj și sculptură, au devenit agenți ai autonomiei. Astfel, cele două artiste au regândit și recompus corpul contemporan, transformându-l într-un spațiu al rezistenței și al posibilului. Carla Schoppel (n. 1990) a studiat la Facultatea de Filosofie a Universității din București. Preocupată în special de filosofie greacă și de estetică, artista a organizat, în calitate de curator, numeroase expoziții. Proiectul său artistic prezentat sub pseudonimul Schoppel Cut explorează concepte filosofice printr-o expresie vizuală distinctă.


La vernisajul Carlei și al Teodorei

Cum a început povestea ta în lumea artei? Ce te-a determinat să urmezi acest drum?

Implicarea în lumea artei vizuale a început inițial în calitate de filosof al artei, în proiecte colaborative în care scriam texte despre lucrările sau expozițiile artiștilor. Apoi, organizându-le uneori expoziții și fiind curatorul sau omul de comunicare pentru unii dintre ei, am dezvoltat oricum și mai mult dorința de a mă exprima și eu vizual, întâi de toate din dorința de a-mi ilustra poeziile. Apoi, în 2017, am început să fac primele colaje. Îmi amintesc de panoplia pe care o aveam în fața biroului și pe care agățam așa-zise imagini inspiraționale alături de listele cu ce aveam de făcut la vremea aceea, că eram în mijlocul studiilor doctorale. Și văzând că unele dintre imaginile acelea creează, totuși, pe cât de diverse erau, o narațiune vizuală cu noi mesaje, le-am luat, le-am lipit într-un caiet de schițe și de acolo am dezvoltat ceea ce azi prezint sub numele Schoppel Cut.

Cât despre ce m-a determinat să urmez acest drum, ei bine, nu cred că e ceva mai mult decât nevoia de a exprima într-un limbaj comun, al imaginii, lucrurile pe care ni le imaginăm. Cu pauze lungi de creație sau cu burnout creat de prea mult stat în atelier, singurul motor constant care menține proiectul ăsta viu este nevoia de a povesti și altfel decât prin scris despre lucrurile care mă preocupă.

Cum ai descoperit tehnica colajului și cum ai dezvoltat-o în timp?

Mi-a plăcut mereu să citesc despre artă, așa că albumele despre viața sau opera artiștilor mi-au fost ceva cunoscut încă din primii ani de școală. Din păcate, în România colajul nu a fost popularizat în timpul anilor mei de școală altfel decât la orele de lucru manual. Cred că schimbarea a fost documentarul Lumea văzută de Ion B. (2009), care dincolo de stratul social și povestea de viață mizeră a unui om, a reușit să adauge colajul lângă celelalte forme de artă astfel încât colajul să fie luat mai mult în serios. Dacă mă gândesc strict la cum am descoperit mai târziu tehnica colajului, pot spune că am știut ce nu vreau să fac. Că doresc să rămân strict la foarfecă, lipici, hârtie, fără tehnici mixte, fără digital. Ceea ce am dezvoltat-transformat se referă eventual la modificarea dimensiunilor fiindcă am trecut de la colaje mici, cu 3 layere la colaje de 1 metru, care conțin uneori zeci de layere. 

Born to die

Cum decurge procesul creativ? De unde începi: de la idee, material etc.?

Materialul este de fiecare dată cel care dictează lucrarea. Uneori e instantanee ideea provocată de o revistă faină, alteori parcă rotesc materialele la nesfârșit și nu găsesc acel ceva care lipsește și despre care cred că ar desăvârși lucrarea, indiferent că este vorba despre cum îmi trebuie ceva la nivel cromatic sau compozițional. Materialul stimulează ideea și nu invers, cum fac de exemplu, în scris, unde evident că am o idee, iar apoi mă străduiesc să găsesc cuvintele cele mai potrivite pentru a o exprima.

Care sunt principalele teme pe care le abordezi în această expoziție?

Lucrările din expoziția asta urmăresc temele pe care le abordez de obicei: politice, sociale, culturale, religioase, dar mai ales relația mea și a celorlalți cu aceste subiecte care ne potențează realitatea. Poate fi o lucrare despre pierdere, izolare și ecourile pe care aceste elemente le au pe atât de multe planuri ale realității noastre, de zi cu zi sau onirice.

Există o lucrare care are o semnificație specială pentru tine? Care este povestea ei și cum ai creat-o?

Mă atașez rar de lucrări. Uneori îmi plac pentru compoziție, pentru cum am reușit să leg imagini atât de diferite astfel încât la final să reprezinte o lucrare complexă, alteori sunt colaje simple de tot, care cifrează ceva foarte dureros sau nostalgic și la al cărei mesaj am acces numai eu. Ca să fie mai simplu, voi da un exemplu din această expoziție, lucrarea Born from death, unde am ilustrat balansul între trecerea în pământ și naștere, ca un as above so below, o perspectivă inversată a ceea ce înseamnă cele două tipuri de existență și cum se influențează reciproc. Am o legătură specială cu moartea fiindcă am crescut cu ea, a stat alături și în maturitate și faptul că am pierdut mulți oameni dragi a făcut ca moartea să facă parte din viața mea ca o realitate paralelă în care coexist permanent cu cei pierduți.

Imagine de la vernisaj

Cum influențează experiențele tale personale arta pe care o creezi? Îți găsești inspirația în momente sau emoții personale?

Da, primul strat al colajelor este puternic legat de experiențele personale. Chiar dacă unele par la prima vedere despre alții, obișnuiesc să absorb în colaj ceea ce văd în jur și traduc folosind instrumentele interioare proprii.

Ce ai vrea să simtă oamenii când interacționează cu lucrările tale?

Nu îmi doresc și oricum nu mă aștept ca cineva să vadă prin lentilele mele un colaj, însă mă aștept să prindă mesajul și să îl adapteze universului său interior. Să îi ridice întrebări, să îi provoace conflicte personale sau pur și simplu să îi lărgească perspectiva asupra realității.

Există un proiect de vis pe care ai vrea să îl realizezi ca artist sau curator, dar care încă pare imposibil?

Nimic nu mi se pare imposibil, e mai mereu o chestiune legată de timp sau de posibilități financiare pentru a crea un proiect. Fie nu gândesc eu extrem de măreț și sunt realistă în acest sens, fie este încrederea că pentru mai orice ne propunem nu este vorba decât despre un set e pași care trebuie făcuți în acord cu ideea de la bază. În prezent a ajuns să fie deja un vis simplul fapt de a avea din nou un atelier în care să fac colaj ca job full time, un refugiu fizic și emoțional din care să nu mă mai îngrijoreze a trăi pur și simplu. Să am spațiul necesar pentru a crea o serie de colaje de mari dimensiuni. N-ar fi o idee rea nici să curatoriez această serie, că până acum i-am lăsat de fiecare dată pe alții să preia provocările pe care le întâmpini atunci când organizezi o expoziție. 

Cum vezi scena artistică contemporană din România? Care sunt principalele provocări și oportunități pentru un artist emergent?

Deși mă plâng des în călătoriile mele că uite, aici e artă contemporană, nu ce avem noi, în România, trebuie să recunosc că scena artistică locală este din ce în ce mai activă, cu sau fără inspirația internațională. Globalizarea a deschis multe perspective pentru imaginarul colectiv. Se simte handicapul creat de comunism, lipsa de curaj a artiștilor, uneori opusul ei – o aroganță nefondată, care strălucește în mijlocul a ceva ce nici nu aș numi artă sau produs estetic –, nevoia de a dori din prima să șochezi sau să ai vânzări extraordinare. Am început să avem o inflație a artiștilor, toată lumea vrea să fie sau se declară artist, fără a mai aștepta validarea din partea unui public sau cel puțin o creștere organică și o maturizare artistică treptată. Nu suntem Caravaggio, e nevoie de o mai mare modestie în lumea asta și cred că dobândirea ei este provocarea principală. Apoi, ar fi lipsa resurselor financiare, de la asigurarea materialelor, a menținerii unui stil de viață independent de alt job, publicitatea, vizibilitatea în spații expoziționale care costă și ele etc. Din acest motiv, oportunități precum bursele, participarea în tabere sau rezidențe, concursurile, toate acestea sunt pașii ăia mici și firești despre care spuneam că sunt necesari pentru a te maturiza artistic și pentru a avea o oarecare vizibilitate dincolo de instrumentele social media.

Cum consideri că sunt sprijiniți tinerii artiști în România? Crezi că există suficiente oportunități pentru debut?

Ce am observat în ultimii ani printre artiștii tineri este că oricum sunt mai determinați să aplice la apeluri internaționale, asta în special fiindcă pe plan local nu prea avem de unde alege. Ne înscriem sau suntem invitați de ONG-uri în proiecte câștigate cu sprijinul AFCN, al primăriilor, consiliilor județene sau al instituțiilor precum muzeele și centrele culturale, unde tot ajungem să scriem dosare peste dosare în speranța că vom obține niște fonduri. Nu sunt suficiente oportunități pentru debut, iar atunci când apar nu au ele, în sine, vizibilitate sau nu sunt un sprijin real, consistent financiar sau legat de lansarea artistului. Mi se pare că ni se cere mult și ni se oferă prea puțin, iar măsura succesului unei expoziții de exemplu ar fi fain să poată fi reflectată și în vânzări, mai mult decât prin aplauzele din partea prietenilor sau prin numărul de like-uri. Zic des că problema nu este numărul redus de colecționari, ci faptul că avem nevoie doar de o mai mare dorință în rândul tuturor de a se bucura de artă, dar și de a o achiziționa. 

Colajul este mai puțin întâlnit decât pictura sau desenul pe scena românească. Crezi că acesta primește recunoașterea meritată?

Evident, e ceva legat de mai mulți factori, de la educație la perisabilitatea acestui tip de artă și gusturile publicului. Din fericire, a început să crească interesul față de colaj, sunt tot mai mulți care au apelat la această formă de exprimare artistică și interesul se reflectă în special în faptul că a început să fie achiziționat. Poate fiindcă, la fel ca fotografia sau grafica, colajul e mai accesibil din punct de vedere financiar sau poate pur și simplu fiindcă nu este genul de artă percepută de mase ca fiind dedicată elitei. 

Ce a însemnat pentru tine câștigarea concursului #FRESH? Crezi că reprezintă o oportunitate pentru cariera ta?

Ca orice concurs câștigat, #FRESH este o oportunitate care dincolo de faptul că adaugă ceva într-un CV artistic, mă bucură și validează totodată efortul depus. Este cu adevărat o încununare a succesului, o sărbătorire pe care îți dorești să o simți din când în când, atât printr-o expoziție, cât și prin alte surprize precum sponsorizările, cum a fost și cazul de acum.

Ce mesaj ai pentru alți artiști tineri care doresc să participe la astfel de competiții?

Nu cred că am mesaje motivaționale sau ceva asemănător, cred că fiecare își găsește ritmul, motivația, determinarea de a continua ceea ce începe, de a-și asuma eșecul atunci când e cazul, însă aș spune că ce ar trebui să rămână valabil pentru toți este să ia în serios competițiile nu pentru premiu, cât pentru a-și demonstra lor înșiși că sunt perseverenți în a finaliza un proiect care pornește de la cele mai neștiute, latente și adânci lucruri din interiorul lor. 

mm
Roxana Diochețanu
Curator la Elite Art Gallery și istoric de artă, este o tocilară mândră, mereu în căutare de povești culturale care dau voce celor ignorați. Crede că arta nu ar trebui să aibă bariere și că modernul și contemporanul sunt terenul perfect pentru dezbatere și schimbare.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici