Alexandru R. Crețu este unul dintre tinerii brașoveni parcă neobosiți: eu l-am cunoscut odată cu primele ediții ale cartfest, un festival internațional de artă și cultură desfășurat la Cristian, în județul Brașov, un eveniment care a adus artiști din România și din afară pe care alte festivaluri numai îi visează, apoi chiar am colaborat o vreme la Fain de România, o altă idee de-ale lui care a prins viață frumos, și asta e doar o parte din ceea ce ține de dovezile muncii unui idealist, așa cum îl consider eu, care încearcă să redea culturii rolul de motor al unei societăți sănătoase.
Acum, cel mai nou proiect al lui Alexandru R. Crețu este Centrul de scrisori, apărut sub umbrela Fain de România, prin care doritorii își pot alege de pe site o vedere care urmează să fie scrisă de mână și apoi expediată prin Poșta Română către cei dragi. În contextul în care digitalul acaparează tot mai mult traiul nostru de zi cu zi, într-adevăr ușurându-ne munca, dar și depersonalizând experiențe, se impunea să aflăm care sunt speranțele lui Alexandru în legătură cu acest Centru de scrisori.
Cum a apărut ideea Centrului de scrisori, căror nevoi răspunde această inițiativă?
Ideea Centrului de scrisori a venit firesc, aș spune eu. Sunt omul care scrie mult de mână, îmi place să fac asta, am agende mai mici sau mai mari. Îmi aleg atent pixul ca să scrie cât mai frumos. Scrisul era odinioară o carte de vizită, un mod prin care puteai impresiona și chiar cuceri. Nu doar haina îl făcea pe om, ci și felul îl care scria.
Nevoi sau nostalgie, de fapt?
Cred că este o combinație, este nostalgia lucrurilor autentice care se îmbină perfect cu nevoia de a rămâne ancorați în firesc. Oamenii au sentimente, iar scrisorile transmit atât de bine ceea ce simțim. Avem nevoie de asta! În vremurile acestea agitate e necesar să rămânem aproape, să ne spunem lucruri frumoase, să ne încurajăm, să ne mulțumim unii altora.
Ai în jur oameni care practică trimiterea de vederi? Tu cât de des trimiteai ceva scris de mână înainte să apară Centrul de scrisori?
În jur poate mai puțin, dar eu practic asta de mult. În copilărie am trimis bilețele, apoi în adolescență am trimis scrisori. Cu timpul mi-am dezvoltat acest mod de a comunica. Pe mine chiar mă ajută. Și chiar dacă nu am mai făcut asta prin poștă, am înmânat în mod direct scrisori prietenilor, colegilor, bunicilor, părinților sau chiar iubitelor.
Cu ce asociezi tu scrisul de mână și de ce e ceva atât de fundamental diferit de folosirea tehnologiei pentru a transmite un mesaj?
Știi ce e cel mai fain? Că nu poate fi asociat cu nimic, tocmai de asta e autentic. Doar oamenii scriu de mână și chiar dacă învățăm la școală același tipar, ajungem în timp să o facem diferit. Se întâmplă adesea să recunoști un om după scris, iar el nu e doar o prelungire a gândirii, ci și o amprentă personală.
Cum îți aperi proiectul de cei care ar putea spune, inevitabil, că mor copacii inutil în epoca electronicului?
Ce bine că mă întrebi asta! De la bun început mi-am dorit să folosesc hârtie reciclată pentru vederi. Prima serie este de test și este pe hârtie normală, tocmai de aceea am făcut un tiraj mic. Dacă proiectul funcționează, atunci clar vom trimite vederi confecționate din hârtie reciclată.
Există un substrat social aici, și-anume atelierele de caligrafie pentru copiii din mediul rural. Ce ne poți spune despre ateliere? Care sunt copiii care vor beneficia de ele, când încep și cine va susține atelierele?
În faza aceasta a proiectului toate cărțile poștale sunt scrise de noi. Oamenii ne trimit textul, noi îl scriem de mână, iar apoi expediem vederile prin poștă. Caligrafia este terapeutică, antrenează creierul, crește memoria, dezvoltă creativitatea, ține mintea ascuțită! Toate acestea sunt lucruri dovedite, și-atunci cum să nu îți dorești să insufli caligrafia copiilor?
Îmi doresc tare să trimitem cât mai multe vederi în țară și în acest fel să realizăm cât mai multe ateliere de caligrafie pentru copii. Vom merge în sate, îmi doresc să mergem chiar în unele mai îndepărtate, acolo unde educația ajunge tot mai greu, să îi învățam pe copii să scrie cât mai frumos și corect. Vom avea și vederile cu noi, vor învăța cum să le scrie și le vor trimite cuiva drag.
Cum a mers totul până acum, mai ales în raport cu așteptările? Ai un plan de dezvoltare pentru următorii ani?
E o chestie care mă caracterizează, pornesc aproape orice cu curaj și chiar mă arunc cu capul înainte. Am multe idei și e clar că nu toate funcționează sau pentru unele se poate să nu fie momentul. Nu-mi setez așteptări, dar îmi doresc și muncesc pentru reușită. E tare fain ce se întâmplă! Ca să fiu complet sincer, n-am luat în calcul poveștile oamenilor care trimit vederi, nu m-am gândit că o să fie atât de emoționant să scriem gândurile lor de bine. Suntem practic mesagerii lor și e atât de plăcut!
Am început acum să confecționăm vederi unicat și prind foarte bine. E clar că o să mai facem! Pe lângă acestea, vom alimenta în mod constant magazinul de pe Centrul de scrisori cu modele noi, unele confecționate chiar de ilustratori. Îmi doresc să trimitem în acest fel adevărate opere de artă sub formă de vedere. Să primești în poștă o vedere de artă.
Am observat că, indiferent de partidul politic de care aparții la un anumit moment, dai dovadă de coerență și cursivitate în proiectele pe care le inițiezi și de care ții, ceva rar întâlnit la noi, unde pare că proiectul este al partidului X sau Y, nu al omului care l-a conturat și dezvoltat. Mai mult, că are o durată de viață de câțiva ani, cât are și vizibilitatea dată de apartenența la grupul de guvernare. Ce e diferit în cazul tău?
Am spus tot timpul că ar fi indicat să fim mai întâi Oameni și abia mai apoi politicieni. Eu sunt într-un moment de pauză în ceea ce privește politica, însă consider în continuare că prin intermediul ei putem face mult mai multe pentru a crește, pentru a ne dezvolta. Armonios! Politica și administrația sunt despre a face, despre a implementa idei și proiecte sau așa ar fi normal. Și atunci nu-i deloc întâmplător că și în această perioadă în care am luat o pauză de la a face politică am proiectele mele pe care le inițiez, la care contribui și de care mă țin.
Mă tem să nu las să se înțeleagă că ar fi ceva rău, dar nu ți se pare că lucrurile pe care le faci pornesc dintr-o viziune idealistă asupra lumii? Are loc idealismul în lumea noastră de azi?
Ba da! A existat o perioadă în care mă dojeneam pentru că eram prea idealist. Și am greșit. De ce să nu credem? De ce să nu avem speranță? De ce să nu fim optimiști? Cum am mai progresa dacă nu am avea o doză consistentă de idealism?
Nu putem încheia fără să discutăm și despre celelalte proiecte, la fel de importante, cartfest și Fain de România. Ce mai fac și la ce să ne așteptăm în următoarea perioadă de la fiecare dintre ele?
Revista Fain de România este în pauză, dar Centrul de scrisori este un proiect sub această marcă. În funcție de cum funcționează Centrul de scrisori, am putea reporni și revista, care mi-ar plăcea să ajungă la un moment dat o enciclopedie despre oamenii, locurile și produsele faine din România.
Un alt soi de nostalgie este cea care ține de festival, dar sunt bucuros pentru că anul acesta se pare că vom avea din nou cartfest. Dacă va fi, atunci va fi o ediție mică, una simbolică. Nu avem timp pentru prea multe organizări pentru anul acesta, însă ar fi o ediție care ar reporni macazul, care ar reînnoda lucrurile și ne-am putea pregăti mai bine pentru 2024. Avem nevoie de cultură, avem nevoie de festivaluri de tipul și genul cartfest.
Centrul de scrisori este, cu siguranță, o notă de noutate atât prin idee, cât și prin mizele pentru viitor, și nu pot decât să-mi imaginez, furată tocmai de acest idealism, cum ar fi lumea dacă ne-am scrie de mână mai des și electronic, deci inutil și pe grabă, mai rar. Dar și cum ar fi ca tot mai mulți copii din mediul rural să aibă parte de un plus în educația lor tocmai datorită acestei pasiuni pentru scris de mână și pentru gesturi autentice a unor oameni pe care nu-i cunosc, dar care astfel le pot schimba radical parcursul vieții. Între timp, o vedere personalizată poți trimite celor dragi accesând site-ul Centrului.
Fotografii de la Centrul de Scrisori.
