Cu Alex Baciu am vorbit în câteva interviuri despre arta stradală și mai ales despre cum el însuși a reușit să revitalizeze orașul prin câteva murale notabile. În anul 2020, Alex Baciu a fost ultimul artist care a desenat celebrul calcan de pe strada Arthur Verona, un simbol al artei urbane din București, care a fost demolat, doi ani mai târziu, punând astfel capăt unei perioade de 15 ani în care acest perete a fost anual gazda unor lucrări de artă deosebite, realizate în cadrul Street Delivery. Alex Baciu este obișnuit cu efemeritatea artei sale. A mai experimentat demolarea unei porți de fabrică pe care o pictase integral, parte din programul bienalei de artă Art Encounters din Timișoara, ediția 2017. O altă murală a fost acoperită din motive necunoscute. În acest interviu, am vorbit cu Alex Baciu nu doar despre efemeritatea artei urbane, ci și despre cum street art poate contribui la transformarea spațiilor abandonate sau neglijate în adevărate galerii de artă în aer liber, care aduc un plus de culoare, semnificație și viață în mediul urban.
În calitate de Director Artistic al Artown Festival 2024, cum ai integrat viziunea ta artistică în direcția creativă a festivalului și ce impact ai observat asupra comunității locale?
Cred că cea mai importantă este comunicarea și modul în care se transmite metoda de lucru cu o aplicabilitate pe nevoile directe și esențiale ale orașului. Aici gândim la o altă scară, de mii de metri pătrați inserați în țesutul urban distribuiți pe cele câteva mii de hectare ale orașului. Înainte de toate astea e nevoie de o analiză a orașului din mai multe puncte de vedere, urmând să vii cu o metodă de comunicare neoficială în spațiul public și trebuie să fie echilibrat prin factori buni de integrare. Am încercat să scalez un dialog vizual prin diversitatea stilistică a fiecărui artist pus într-un cadru în care multiplele forme arhitecturale din diferite epoci istorice să poată să interacționeze fidel cu orașul și el, la rândul lui, cu oamenii. Am încercat să schimb felul în care oamenii interacționează cu orașul oferindu-le o educație vizuală și tranformarea unor spații anonime în noi puncte pe harta orașului și, de ce nu, pe harta globală a street art-ului, prin notorietatea artiștilor care au participat. Cred că am trezit un sentiment de apartenență în comunitate prin acest fenomen colectiv capabil să transforme capacitatea de a redefini percepția asupra spațiului public prin street art.
Cum percepi rolul artei murale în revitalizarea spațiului public și în ce mod crezi că aceasta influențează percepția comunității asupra mediului urban?
Arta murală poate să redevină o funcționalitate vizuală și să stimuleze un sentiment de apartenență în comunitate și cu un index educațional adaptat pentru noile generații. Aceasta joacă un rol esențial în revitalizarea spațiului public la noi, tranformându-l practic într-un laborator vizual capabil să genereze un dialog și să reconfigureze standardul colectiv asupra mediului urban. Peisajele urbane sunt diferite de la oraș la oraș, iar atât nevoile vizuale, cât și viziunile devin diferite în funcție de istoria locului, de care trebuie să fim informați și să mergem în paralel cu cunoașterea pasajelor istorice ale orașului. Dacă acum 20-30 de ani peretele pictat era văzut ca fiind o soluție improvizată și marginală, astăzi el a devenit un reper cultural. O percepție istorică fară precedent de la marginalitate la legitimitatea peretelui, astăzi fiind recunoscut și integrat în peisajul cultural oficial în majoritatea orașelor din România. Este clar că pereții orașului devin purtători de identitate sub forma unor scrisori vizuale lăsate de artiști orașului și care sunt citite și recitite devenind astfel un reper cultural, oferind un sentiment de apartenență pentru comunitate. În alte cazuri, arta murală este folosită pentru a da voce unor comunități marginalizate sau pentru a atrage atenția asupra unor probleme sociale, acest lucru este tot mai des întâlnit și la noi. Observ o atitudine diferită și din ce în ce mai răspândită asupra intervenției artistice în cadrul urban unde găsim tot mai multe forme de reprezentare, este o metodă mai acesibilă si cu un impact direct asupra trecătorilor.
Tranziția ta de la arhitectură la explorarea culorii și analizei spațiale este evidentă în lucrările din ultimii ani. Cum a influențat această schimbare abordarea ta artistică și ce provocări ai întâmpinat în acest sens?
Ca punct de plecare am preferat să înțeleg arhitectura ca metodă de înțelegere a orașelor și a societății în sine. Arhitectura, pentru mine, a generat noi straturi de cunoaștere a societății cu multiplele ei personalități, mi-am dat seama de existența unui organism viu în societate prin arhitectura orașelor și m-a facut să văd ce înseamnă și care sunt consecințele unor poziționări cum ar fi un bloc, o casă, un parc, un drum și să vad dacă aceste componente urbane au sau nu o coerență și o logică. În final, această tranziție continuă să mă inspire și să mă ajute să construiesc un limbaj artistic în lucrările mele și să mă concentrez cât mai mult pe impactul emoțional explorând relația dintre om, oraș și memorie prin simultaneitatea culorii. Nu cred că stilul definește un artist, ci mai degrabă o stocare de consecințe care stau în spatele sau la baza transformărilor sale, de accea cred că Artistul Hibrid este noul angajament socio-cultural al zilelor noastre. Artistul acum, azi, este unul de tip Hibrid.
Lucrările tale îmbină adesea elemente de pop-surrealism și ilustrație. Cum echilibrezi aceste stiluri pentru a transmite mesajele dorite?
Fie că vorbim de un curent artistic sau de o manieră artistic, ele se juxtapun perfect pentru ce și cum îmi doresc să transmit prin această structură narativă unde adaug și goblenul, care deși pare o tehnică distinctă, există destul de multe lucruri în comun cu celelalte. Ce îl face totuși diferit comparativ cu o imagine normală este ca goblenul pare un zoom-in pe lângă celelalte care rămân în zoom-out datorită texturii. Dacă păstrăm lucrurile la nivel simbolic, ele pot fi transpuse în orice manieră fără să-și piardă esența și logica vizuală. Recent discutam cu cineva că deseori muralele sunt niște ilustrații scalate. Când construiesc un mural, chiar dacă maniera este una ilustrativă, evident, ea nu devine o ilustrație scalată pentru că pictura murală are alte noțiuni și caracteristici stilistice de care mereu țin cont.
Ca artist muralist activ pe scena artistică locală și internațională, ce diferențe observi între cum este percepută arta murală în aceste culturi și comunități diverse?
Diferențele culturale, politice, sociale și economice influențează deseori dialogurile abordate. La noi poate a luat amploare dintr-o nevoie de a acoperi această moștenire a stării de gri a orașelor printr-o resuscitare cromatică și estetică în mare parte. Cam ăsta a fost și încă este motivul pentru care fenomenul artei murale la noi în țară este prezent. Pe când în alte țări, cu câteva excepții, muralele sunt practic niște mesaje clare fără a concura cu formele estetice, sunt de multe ori un newspaper urban. Fenomenul artei murale este perceput ușor diferit afară, deși demult suntem parte din acest organism european, pictura murală este văzută diferit deoarece nevoile sunt diferite, episoadele istorice fiind altele și este clar că mediul politic are un caracter și un impact diferit asupra percepției.
Care sunt tendințele actuale în arta murală care îți atrag atenția? Intenționezi să le integrezi în proiectele tale viitoare?
Arta murală, dar și arta urbană, în toate formele ei, pare că trece la un alt nivel, unul mai durabil, adoptând tehnici vechi în timpuri noi, cum ar fi ceramica, mozaicul, asamblajul sgraffito. Înainte de toate, văd tendințe în gândire ecologică prin sustenabilitate urbană, lucru care mă încântă deorece avem nevoie de informație de tip responsabil. În ultimii ani apar o grămadă de evenimente cu focusul pe artist și fără să ne dăm seama am redefinit termenul de plein-air în zilele noastre. Practic, revoluția artistică de acum 200 de ani, în care artiștii ieșeau din atelier să fie mai aproape de subiectul lor, apariția tuburilor de ulei pentru a putea fi mai ușor transportate, se transpun în contemporaneitate cu tuburile de spray și cu inserarea propriu-zisă a artistului și a lucrării în viața orașelor. Conceptul de site-specific va lua amploare în următoarea perioadă, artiștii explorează din ce în ce mai mult elemente specifice locului creând interacțiuni autentice între comunitate și spațiul urban, contrabalansând estetica deja supraîncărcată a streert art-ului tradițional.
Cum vezi evoluția relației dintre arta urbană și tehnologie, în special în contextul noilor medii digitale și al realității augmentate?
Dacă vorbim despre interacțiunea cu spațiul urban prin noile tehnologii și elemente augmentate, este un pivot pentru noua generație de artă murală și cum putem percepe acest nou val tehnologic printr-un proces hibrid și reconfigurabil în prima fază. Pot da un exemplu al tehnologiei analog în arta murală cu cele două lucrări ale lui Mircea Popescu: Racheta și Fragmente dintr-un viitor trecut de la cea de a treia ediție Artown Festival, unde am ales neonul ca suport de redefinire a termenului de mural pe timp de noapte și unde ne este clar că metodele tradiționale devin insuficente pentru viziunea în plan a artei murale. Ecranele tip billboard pot fi o redefinire a termenului de murale unde ele să fie active în super slow motion, să se miște cu câțiva centimetri o dată la câteva minute, mișcarea fiind practic insesizabilă, în acest fel putând expune mai mulți artiști pe aceeași suprafață.
Ce proiecte de viitor ai în vedere și cum intenționezi să îți dezvolți practica artistică în următorii ani?
Cred că recentul meu proiect cu Protopixel-ul este pe harta mea de proiecte în momentul de față. Este o provocare personală să aduc goblenul în stradă sub formă de mural. Protopixelul s-a născut din dorința de a resuscita tehnica goblenului și de a-l adapta la un nou cod vizual care să reprezinte distanța istorică dintre pixelul tradițional și pixelul digital, ambii compun o imagine prin multilplicarea lor. Și care să demonstreze faptul că imaginea este un sistem de organizare indiferent dacă vorbim de era digitală unde regasim pixelii sau era analogică unde sunt ochiurile de goblen, ambele fac același lucru: compun o imagine, unde această distanță istorică devine aproape inexistentă.
Gândindu-ne la parcursul tău artistic, ce sfaturi ai oferi tinerilor artiști care doresc să se implice în arta murală și în revitalizarea spațiului public prin creațiile lor? Cum ai impactat participanții din 2024 la Artown Festival în această idee de colaborare și participare activă care a unit artiști din atât de multe țări, continente?
Poate fi o combinație între cercetare de antropologie culturală, experimentare și colaborare, cred că genul ăsta de abordare aș recomanda-o. Să înțeleagă contextul urban din punct de vedere arhitectural, social și istoric. Să nu vadă muralul doar ca pe o intervenție estetică, ci și ca pe o formă de comunicare vizuală care să țină loc de un mesager pentru comunitatea în care este amplasat. Cât despre Artown Festival, dacă în 2023 tema a fost colaborarea între artiști în realizarea lucrărilor, în 2024 am încercat să creez un mediu în care fiecare artist să fie confortabil în ceea ce privește arta lui în spațiul public și colaborarea a revenit în situl urban, adică în modul în care noile intervenții colaborează cu lucrările existente, care urmărește un dialog permanent între artiști și viitorii exploratori urbani.
Fotografii din arhiva personală a artistului Alex Baciu.
