Pe Cristiana Pantici am cunoscut-o întâi în calitatea ei de PR al editurii Hyperliteratura și-abia apoi am aflat că urma să apară Zenobistele, o carte în care 27 de femei își dezvăluie o parte din viața care le-a făcut să fie cine și ce sunt acum: Zara Serinella, Gilda Comârzan, Aluziva, Melinda Teohari, Petronela Rotar, Daria Jane, Oana Maria Zaharia, Simina Cernat, Anca Dumitrescu, Bogdana Goea, Maria Popovici, Marilu Dobrescu, Rusanda Davideanu, Camelia Cavadia, Layal Murad, Ligia Pârvulescu, Anca Maria Ciofîrlă, Lorena Șerban, Adina Foldager, Bianca Adam, Ligia-Verkin Keșișian, Anastasia Gavrilovici, Raisa Beicu, Luisa Ene, Andreea Rusu, Ada Galeș și Nora Iuga. După ce am scris despre carte, mi-am dat seama că am câteva întrebări la care nu putea să-mi răspundă altcineva mai bine, așa a luat naștere acest interviu cu Cristiana.
Zenobistele este cartea ta de debut și pare, fie și doar după descriere, că urmează pașii unui bestseller: autoare cunoscute, perspective multiple, un vibe de carte motivațională fără să-și propună asta, abordarea unor problematici grele și importante pentru femeile de aici și acum, plus exercițiile prin care fiecare cititor poate intra în acest (atât de diferit) club 27. Pe ce ai mizat tu când ai gândit formatul cărții?
Cristiana: Eu sunt o cititoare înrăită și, mai mult decât atât, sunt o cititoare de nonficțiune care atinge zona de feminism și/sau feminitate. În perioada în care căutam să citesc cărți de genul, îmi doream foarte mult să descopăr povești ale femeilor de la noi. Apoi, legat de cele 27 de exerciții gândite de romancierul Andrei Ruse, mi-am dorit ca persoanele la care ajunge cartea asta să nu rămână doar cu istorisirile din carte, ci, pe baza lor, să ajungă să se descopere pe sine. Să poată să pornească deja în călătoria autocunoașterii. Nu să aibă parte doar de o lectură drăguță, după care să abandoneze cartea în bibliotecă.
De asemenea, am ținut foarte mult ca întrega lectură să fie o experiență în sine. Împreună cu Andrei Ruse, care e și directorul editurii, am hotărât să dăm naștere un produs ochios, o ediție de lux, în format A5, cartonată, roz, care cere să fie pozat și urcat pe platformele sociale. Dan Iancu, tehnoredactorul, a transformat textele mele în niște minunate pagini, unde nu descoperi doar biografiile femeilor, ci și imagini care te inspiră, citate mai puțin cunoscute și lista continuă.
Din punctul meu de vedere, portretele în cărbune realizate de pictorul Mihai Glodeanu transformă total cartea.
Cine citește introducerea ta la Zenobistele află motivația de a o scrie și eu m-am ferit să spun direct oamenilor, în recenzia mea, despre ce este vorba, mi se pare că te lovește altfel când descoperi premisa, din calitatea de cititor. Dar ce te-a făcut să le alegi pe aceste 27 de femei și nu altele?
Cristiana: Pentru că erau femeile pe care le urmăream eu cu interes. Erau niște modele pentru mine. Am pornit acest proiect pentru a-mi satisface mie o nevoie: cea de a sta de vorbă cu niște doamne și domnișoare care mă inspirau în fiecare zi, care mă motivau, care mă consolau, care-mi transmiteau că se poate, că nu trebuie să te umilești, că nu trebuie să te machiezi în fiecare zi pentru a arăta bine, că nu te urâțești dacă mai pui câteva kile pe tine și, cel mai important, că nu ești singură în tot procesul tău de transformare în femeie.
Cum ai făcut interviurile cu femeile din cartea ta, care a fost procesul de documentare și scriere propriu-zisă? Ai avut un set de întrebări pe care l-ai trimis tuturor sau ați avut discuții libere față în față?
Cristiana: Am început să contactez femeile și să fac interviurile în ianuarie. Am gândit o serie de întrebări standard, urmate de câteva specifice. Am început cu scriitoarea Camelia Cavadia, cu care am stat de vorbă la o cafea, la mine acasă. A urmat Alina Greavu aka Aluziva, cu care am făcut un Zoom, la fel și cu Rusanda Davideanu, creatoarea genților Bookletta. Fiind interviuri face to face, mă abăteam, bineînțeles, de la planul inițial, lăsam discuția să curgă. Apoi a trebuit să mă mut din casa în care locuiam, am trecut printr-o curățenie zdravănă, două săptămâni de Covid și o lună de recuperare după boală, așa că am fost nevoită să fac mare parte din interviuri în scris (întrebare-răspuns) sau prin telefon, utilizând același set de întrebări pentru a duce discuțiile într-o direcție similară.
Munca ta de PR la Hyperliteratura, editura care a publicat Zenobistele, te-a ajutat sau mai mult te-a încurcat în promovare?
Cristiana: M-a ajutat foarte mult. De partea de PR la editura Hyperliteratura am început să mă ocup acum doi ani și jumătate, ba chiar mai mult. Așa am ajuns să cunosc bloggeri de carte, revistele culturale și literare, zonele în care merge promovat acest titlu. De-a lungul timpului, m-am ocupat de campaniile de promo la Între două fronturi, de Oana David, Cele patru oglinzi ale adevărului, de Ana-Maria Negrilă, Cartea Blestemelor, cel mai nou roman semnat de Andrei Ruse și lista continuă. Cumva, cu cartea mea am mers la sigur cu campania de promovare.
M-a ajutat foarte mult și Luisa Ene, una dintre femeile din carte, care are ani de experiență în PR. La fel, colegii mei de la Vice, revistă la care am început să scriu din aprilie. Și mult cunoscuta Ruxandra de la 4 fără 15, cu care am, fără să exagerez, o relație foarte strânsă de prietenie.
Dar calitatea ta de cititor avid? Ți-a setat cumva apriori standarde la care voiai să ajungi? Ai avut vreun model (de „așa da” sau „așa nu”) în minte?
Cristiana: Am trecut prin multe stări lucrând la acest proiect. Modelele mele literare feminine erau și sunt Virginia Woolf, Joan Didion, Sylvia Plath ș.a. Doar că ele scriu literatură, mai puțin Joan Didion, care mergea mai mult pe zona de eseu. Cu Zenobistele m-am raportat la textele semnate de Candace Bushnell, autoarea celebrei cărți Totul despre Sex, Elizabeth Gilbert (Mănâncă, roagă-te, iubește), Dolly Alderton (Tot ce știu despre dragoste). Toate aceste scriitoare pe care le citeam de la o oarecare distanță au intrat în lista de favorite.
Cu siguranță există o lecție pe care ai învățat-o în urma scrierii acestei cărți: care este ea?
Cristiana: Există o serie de lecții. De la Aluziva am învățat să nu mă mulțumesc niciodată cu puțin, de la Gilda Comârzan am învățat să nu mă mai compar cu alții, nici măcar cu mine, de la Zara Serinella am învățat să fiu într-un continuu dialog cu fetița care am fost cândva ca să descopăr dacă e mulțumită cu ce am devenit, de la Nora Iuga am învățat că e bine să nu-mi pierd feminitatea și tot așa. Poate cea mai importantă lecție: citind, prin terapie și urmându-mi dorințele o să mă poziționez pe drumul meu și o să știu exact ce vreau să fac de acum înainte.
Și care speri să fie lecțiile cititorilor?
Cristiana: În primul rând, să fie mai blânzi cu propria persoană, să nu-și seteze obiective prea mari care să ducă la eșec, așa cum mi-a spus Bianca Adam. În al doilea rând, datorită poveștilor atât de diverse, cred că fiecare va empatiza cu o anume personalitate sau situație. Iar datorită exercițiilor de introspecție și creative writing o să poată aprofunda și analiza tot ceea ce simt. Abia aștept să aflu direct de la ei care sunt lecțiile pe care le-au învățat, care sunt poveștile cu care au rezonat.
În ce măsură îți pasă de reacțiile cititorilor, dacă ne gândim că ele pot fi și negative sau, în orice caz, pe cât de controversate sunt cel puțin unele dintre femeile care și-au povestit viețile în volum? Fiind prima ta carte, ții să îți mulțumești sau să-ți fidelizezi deja cititorul?
Cristiana: Fiind PR la editură și având o relație de trei ani cu un scriitor, am învățat că, oricât ai încerca, nu poți să mulțumești toți cititorii. Sper să fie reacții pozitive, bineînțeles, dar sunt convinsă că în egală măsură o să apară și negative, unele chiar deloc constructive și/sau justificate. Deși am început acest proiect pentru mine, sper că am scris o carte pentru cititori. Abia aștept reacțiile lor, la urma urmei, ele te transformă în scriitor, nu?
Poate că alta ar fi trebuit să fie întrebarea mea anterioară: pentru cine scrii?
Cristiana: După cum am zis și în Cuvântul înainte, scriu pentru că unele femei trebuie să știe că nu sunt singure în procesul transformării lor, pentru femeile care au trecut printr-o traumă, pentru cele care iubesc alte femei sau care nu au o relație monogamă, care își doresc copii sau nu, pentru cele care sunt atât de singure încât un sfat, o vorbă de la cineva care a depășit momente grele și a reușit poate fi o salvare. La fel fac și în Vice, cât și pe blogul meu, Zenobisme.ro.
Ai fondat blogul Zenobisme, la scurt timp a venit și cartea, știm că ambele au legătură cu personajul lui Gellu Naum. Spune-ne: de unde puternica legătură cu Zenobia și de ce? Ce este ea pentru tine?
Cristiana: Pe Zenobia lui Naum am descoperit-o acum trei ani. Am fost cucerită de omniprezența ei magică, de toată vraja cărții. Zenobistele se deschide cu un fragment din roman care, sper eu, să justifice și de ce am ales acest titlu pentru proiectul meu: Într-o lume a semnelor, ea descifra, în toate, semne. În fața lor se înclina tăcută, cu adânc respect. Inexplicabilul părea să aibă pentru ea neașteptate limpezimi, iar viața ei, neînsemnată și banală pentru ceilalți, constituia un ritual neîntrerupt.
Cine nu ar trebui să citească Zenobistele?
Cristiana: Cred că Zenobistele e o carte pentru toată lumea. Fie că ești femeie sau bărbat, queer sau nu, feminist/ă sau nu, indiferent de orientarea religioasă, de cea politică și așa mai departe. Nu îmi dau seama cine sunt cititorii acestei cărți, asta va decide timpul.
Cartea Cristianei Pantici este disponibilă pentru precomandă, iar detalii despre campania de precomandă poți afla de aici.
[…] Citește continuarea pe Revista Golan. […]