„Îmbrăţişînd incertitudinea,
marginea drumului părea
la fel de ospitalieră şi de sigură
ca patul de la odaia mea
de la mănăstire”
Cînd s-a hotărît să facă o retragere itinerantă, Yongey Mingyur Rinpoche, fiul celebrului maestru de meditație Tulku Urgyen Rinpoche, era, la doar 36 de ani, stareţul a trei mănăstiri, profesor, autor de bestselleruri și maestru de meditație buddhistă tibetană, cu discipoli în toată lumea. Adică avea tot la ce poate să viseze vreodată un călugăr buddhist, dar a fugit de bine şi de toate titlurile şi funcţiile sale, din propria mănăstire, pentru a cunoaşte cu adevărat realitatea, chemare pe care o simţea din copilărie.
A simţit… realitatea imediat după ce s-a trezit în afara porţii mănăstirii, fiindcă taxi-ul programat a întîrziat, el a alunecat în mocirlă, şi-a pierdut un şlap, apoi a ajuns, în sfîrşit, în gară şi a mers cu un tren ordinar spre Varanasi, „cel mai bun loc pentru a afla despre boală, bătrîneţe şi moarte”.
Deşi era mai mult decît pregătit din punct de vedere psihic şi meditase îndelung la experienţa asta, realitatea din tîrg nu s-a prea potrivit cu realitatea de acasă şi întîlnirea faţă în faţă a fost un adevărat şoc pentru călugărul nostru: „Ştiam învăţăturile. Aveam încredere în ele. Le experimentasem în diferite grade. Dar trecerea bruscă de la a nu fi fost niciodată singur la a mă găsi complet singur provocase o ruptură surprinzător de brutală. Devenisem înfricoşat şi încordat aşa cum nu mai fusesem de zeci de ani. În astfel de momente, ni se spulberă toate iluziile referitoare la cît de ferm e terenul de sub picioare – peronul unei gări sau orice altă suprafaţă pe care o considerăm sigură”; „În ciuda dorinţei mele arzătoare de a fi autonom, primele zile – în special cele petrecute la Varanasi – mi-au arătat într-un mod brutal că nu îmi apreciasem viaţa de pînă atunci aşa cum s-ar fi cuvenit”, „dar nu vreau să-mi întrerup retragerea şi nu vreau să mă întorc”…
După cele trei nopţi cîte avea dreptul să rămînă în dormitorul comun din gara din Varanasi, pleacă la Kushinagar, locul unde a murit Buddha. La început stă într-o casă de pelerinaj, „cea mai nepretenţioasă şi mai ieftină formă de cazare”, meditează într-un parc, pînă rămîne fără bani şi trece de la veşmîntul monahal (roba buddhistă) la hainele de yoghin.
Prima noapte cînd doarme afară, prima dată cînd cerşeşte şi din prima e refuzat, chiar şi de vînzătorul de porumb care altă dată n-a vrut să-i ia bani. Nu poate dormi noaptea, vomită, diaree, febră, ţînţari, cîini, dureri de stomac, meditaţia durerii, boală. A simţit cum i se îngreunează corpul, crede sincer că moare: „În cea de-a patra zi petrecută lîngă Stupa Incinerării, am fost nevoit să recunosc că ajunsesem în pragul morţii. Pornisem la drum cu intenţia de a înălţa un rug pe care să ard diferitele mele identităţi şi mă concentrasem doar asupra acestui aspect; perspectiva foamei mă făcuse să mă întreb cum aveam să-mi apăr mintea de pofta nebunească, dar nu îmi imaginasem niciodată că aş putea ajunge să mor de foame”. Şi chiar a trăit între viaţă şi moarte, chiar în Stupa Incinerării, în locul unde a murit Buddha.
Cînd, în sfîrşit, a crezut că-i revin puterile, încearcă să se ducă spre fîntînă. Apoi s-a trezit într-un spital, conectat la aparate & perfuzii. Chiar în spital înţelege că n-a murit pentru că mai are cum să-i ajute pe oameni. Cartea e tradusă atît de fain şi curge atît de bine, încît uneori mă trezesc citind-o ca pe poezie. Iată, doar îi aranjez altfel un fragmentiuk şi-i scot semnele de punctuaţie:
„nimic de care să fug
mi-am spus
nimic de evitat
nimic de iubit
sau de urît
nimic de sărbătorit
sau de regretat
ud
uscat
fericit
trist
mirosuri plăcute
mirosuri neplăcute”.
La fel, un poem se ascunde şi la pp. 29-30 (de la fusesem într-un loc… pînă la viaţa este schimbătoare şi impermanentă) sau la p. 231 (de la Budhha a murit pînă la o mînă de ajutor).
Îndrăgostit de lume. Călătoria unui călugăr buddhist pe tărâmurile dintre viață și moarte este o carte de spiritualitate, de călătorie, călătorie interioară, filozofică, psihologică, socială, pentru cititori – şi de aventuri. Călătoriile îi provoacă mereu amintiri, poveşti, vise, îi aminteşte de întîmplări, tradiţii, practici buddhiste (cum e cea cu a arunca beţe pe foc, adică a-ţi provoca intenţionat neplăceri, greutăţi, ca să ai trăiri şi experienţe noi), pilde înţelepte şi minunate, pe care n-o să le uiţi niciodată. O carte care se citeşte cu cea mai mare plăcere, dar şi foarte utilă, din care ai ce învăţa!
Îndrăgostit de lume. Călătoria unui călugăr buddhist pe tărâmurile dintre viață și moarte, de Yongey Mingyur Rinpoche & Helen Tworkov, Editura Humanitas, 2022, trad.: Sega
