„În supa miso” de Ryū Murakami e un roman psihologic, de acţiune şi social foarte intens, un thriller care se citeşte cu cel mai mare interes posibil, te prinde din prima şi nu te mai lasă în pace pînă termini şi postfaţa, în care descoperim în Ryū Murakami şi un excelent teoretician („Oricît aş scrie, nu pot prinde din urmă degradarea comunităţii. (…) Literatura este traducerea suspinelor şi ţipetelor celor care şi-au pierdut cuvintele şi se sufocă”). Ryū Murakami ar fi putut să spună şi că „În supa miso” e poem, aşa cum sînt şi „Suflete moarte”, „Moscova-Petuşki” şi „De ce fierbe copilul în mămăligă”.
Narator e Kenji, un tînăr japonez (de 20 de ani) care e ghid turistic pentru străini, mai exact – ghid de turism sexual („munca mea cu care nu te poţi mîndri – de a plimba gajin-i prin cluburi de striptease şi baruri, de a-i cupla cu femei”). Taică-so a murit cînd el era în clasa a VIII-a, l-a crescut doar mamă-sa, care ar fi vrut să-l vadă la facultate, dar el nu avea nevoie de mai mult decît avea deja – o garsonieră şi bani „cît să citesc cărţile care îmi plăceau, să-mi ascult muzica şi să mănînc din cînd în cînd o friptură în oraş cu gagica mea” (bine, visa să adune bani care să-l ajute să emigreze în SUA, „dar lucrurile încă nu se prea legau”).
Acţiunea are loc în ultimele zile ale anului 1996 (29-31 decembrie), la Tokyo, cînd Kenji este angajat de Frank, un american dubios de 35 de ani, care, fiind întrebat ce vrea să facă în seara asta, răspunde sec: sex! Dar nu (doar) pentru sex a ajuns Frank în Japonia (el zice c-a venit să vadă cum sînt oamenii care mănîncă zi de zi supa miso, pe care el n-a putut s-o înghită, „mai întîi culoarea aia, un maro neobişnuit, şi mirosul ca de sudoare de om”). Kenji îl bănuieşte c-ar fi autorul crimelor oribile din Tokyo, iar în foarte scurt timp se convinge că presupunerile sale nu sînt deloc neîntemeiate („Înţelegeam foarte bine ce înseamnă răutatea şi din cauza asta îmi dădeam seama cît de periculos era Frank. Răutatea se naşte din trăiri negative, tristeţe, singurătate şi supărare. Cînd ţi-e furat ceva drag, se cască în tine o gaură ca scobită cu cuţitul şi din gaura aia se naşte răutatea. Nu simţeam în Frank o dispoziţie sadică, de criminal. Simţeam în el o văgăună fără fund, din care emana ceva. Oricine a avut măcar o dată gînduri crude, a vrut să ucidă, dar în mod normal te înfrînezi. Răutatea aia rămîne acolo, pe fundul găurii, iar în cele din urmă o uiţi şi se transformă în altceva – în pasiune pentru muncă, de exemplu. Frank era însă diferit. Nu ştiam dacă era ucigaş sau nu, dar simţeam în el o genune fără fund, care îl făcea să mintă”).
După un adevărat măcel la care Kenji e nevoit să asiste (pp. 138-152), rămîne, hipnotizat, peste noapte la Frank, care-i povesteşte detaliat biografia sa de criminal care a început să ucidă şi să bea sînge de la 7 ani. Prin această poveste crudă şi violentă Ryū Murakami ştie să scoată în evidenţă hibele, neajunsurile, slăbiciunile lumii contemporane, în care liceenele se prostituează, turismul sexual e în floare şi se poate face absolut orice pentru bani. O bijuterie, un roman extraordinar, distins cu Premiul Yomiuri. Lectură plăcută şi utilă!
Ryū Murakami, „În supa miso”, Polirom, 2022, trad.: Florin Oprina
