Îmi place să cred că undeva, cândva, doi adolescenți se vor uita cu aceiași ochi mari la „Pasagerii nopții”

M-am tot ținut să scriu despre Les passagers de la nuit / Pasagerii nopții cât încă mai rulează la cinematograf, pentru că ar fi păcat să îl ratați. Bine, ar fi păcat să îl ratați, punct. Parisul insomniacilor, “Et si tu n’existait pas” al lui Joe Dassin, aroma de cremă de zahăr ars, vocea suavă a lui Charlotte Gainsbourg și prezența electrizantă a lui Noée Abita – aș putea să continui, dar mi se par motive suficiente să nu vreți să ratați acest film.

Pasagerii nopții poartă în dreptul scenariului și al regiei semnătura lui Mikhaël Hers, pe care l-am descoperit acum vreo 3 ani cu un alt film dulce-amărui, de o candoare aparte: Amanda. Îndrăznesc să spun că Pasagerii mi-au plăcut chiar mai mult, deși nu se întâmplă mare lucru în film: Élisabeth este proaspăt divorțată, cu doi copii adolescenți, Matthias și Judith, nevoită să găsească o cale prin care să poată să meargă mai departe fără sprijinul soțului. Așa ajunge să trimită o scrisoare gazdei emisiunii sale favorite de radio, “Les passagers de la nuit”, unde ulterior se și angajează, și să o cunoască pe Talulah, o fată fără adăpost, care se luptă cu dependența de droguri. Fiecare are propriul drum al redescoperirii de sine de urmat, iar pelicula, în esență, oglindește această călătorie, fără să ajungă, neapărat, la un punct finit, la o concluzie. Îți lasă, totuși, în final, o senzație de bine, de speranță, de așezare, de întreg. E lucru știut că nu destinația contează, ci călătoria. 

Farmecul filmului, așadar, nu constă în acțiune, ci tocmai în această latență și lentoare, în interpretarea puternică și convingătoare a actorilor – și aici mă refer inclusiv la Quito Rayon Richter și la Noée Abita, pe care am menționat-o deja, ambii prezențe noi și promițătoare pe marele ecran. Noée mi-a amintit cumva, fizic și ca interpretare, de Mena Suvari, cu precădere cea din American Beauty. 

Un singur aspect mai vreau să semnalez: există o scenă în care Talulah și Matthias se furișează într-o sală de cinema și nimeresc la filmul lui Éric Rohmer, Full Moon in Paris, iar în ochi li se citește fascinația. Îmi place să cred că undeva, cândva, doi adolescenți se vor uita cu aceiași ochi mari la Pasagerii nopții, musai într-o sala de cinema. 

Am scris aceste rânduri cu Joe Dassin în căști și Parisul în suflet, deci orice sentimentalism este asumat (și iertat, sper).

mm
Oana Valeria Radu
Oana Valeria Radu lucrează în marketing și este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Cititoare în serie (cum altfel?) și pasionată de călătorii, filme și evadări, dacă nu o vezi citind, înseamnă că e ori plecată prin cine știe ce locuri, ori la cinema, ori evadează din vreun escape room.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici