Mă minunez adesea cum de am atâția prieteni, la cât i-am terorizat cu „oul să fie bine făcut, vă rog” — mai ceva decat cu pozele la mâncare (la orice, de fapt). Unde mai pui că nici nu înțeleg fascinația asta pentru ouă poșate: dacă nu se poate un ou ochi cinstit (cu partea însorită în sus, cum poetic zic englezii), atunci o omletă sau un ou bălăcit în tigaie, chiar și un ou fiert. Fără ouă tremurătoare la mine în farfurie. Cer chiar așa de mult?
Noroc cu brunchul prelungit de la Papila, că pot să mă bucur de ouă pregătite cum vrea majestatea mea, până la ore târzii, fără să mă mustre conștiința că am tupeul să pun pe cineva să prăjească un ou după ora 13:00. Breakfast all day for the win! Să nu credeți că au doar ouă în meniu, găsiți și ciorbe — dacă ar trebui să aleg o singură ciorbă pe care să o mănânc toată viața, probabil că aș alege borșul lor de lobodă — și supe cremă (dar aici nu mă pronunț, întrucât nu sunt fană neapărat și nu țin minte să fi gustat vreuna), sandwichuri cu combinații inedite de ingrediente, piureuri de-ți lasă gura apă. Musai de lăsat loc și pentru desert: eu garantez pentru cheesecake, tarta cu ciocolată (și caramel, mai nou), creme brulee și oricare desert din meniul de seară.
Good evenings & Ramen Sundays
Cum îmi place mie să glumesc, ca să se asigure că o să mai mănânc și altceva în afară de ouă și borș de lobodă când vin la ei, vara aceasta au dat drumul la “Good evenings”: program prelungit de funcționare, cu meniu special, gândit să facă echipă bună cu un pahar sau mai multe de vin. Iar duminica au program de ramen. DOAR Ramen, nu degeaba îi zice Ramen Sundays. Bine, și niște sălățici de acompaniament și desertul de care vă spuneam. Tipurile de ramen se schimbă periodic, în funcție de ingredientele disponibile și de imaginația bucătarului, dar, indiferent de combinație, este cel mai bun ramen din București, de departe. Înainte să întrebați, da, am încercat ramen cam peste tot unde am găsit, deci puteți să mergeți pe mâna mea cu încredere. Dacă tot am adus în discuție imaginația bucătarului, e bine de știut că toate cele trei meniuri (de zi, de seară, de ramen) poartă semnătura unui bucătar diferit.
Locul în sine este foarte cochet (a se citi instagramabil), mereu cu flori proaspete și reviste de răsfoit, dar are puține mese, așa că vă recomand să faceți rezervare înainte; pentru Ramen Sundays, rezervarea este obligatorie.
Un aspect care merită menționat, poate este de interes și pentru voi (pentru mine a devenit de câteva luni): câinii sunt bineveniți inclusiv la interior. Altfel, au încălzitoare pe terasă și pături, dacă patrupedul preferă să stea la exterior, cu ochii pe pisicile din vecini. Am pățit, noroc că m-au călit cele două ierni pandemice, în care am văzut interiorul restaurantelor doar în drum spre toaletă.
Găsiți Papila în București, pe str. Sfinților 6, o adresă cum nu se poate mai potrivită. Aș vrea să mulțumesc sfinților, fără număr, pentru toate momentele de răsfăț de la Papila. La mai multe!
Despre Papila a mai scris și colega noastră, Anca Zaharia, în Dilema Veche nr. 786 din 14-20 martie 2019, aici.
