„Mi-a atras atenția că unui băiat îi este întotdeauna mai ușor în astfel de cazuri.
„De ce?”, o întrebai.
„Merișor, exclamă ea, oare chiar nu înțelegi că fata este fată și băiatul, băiat”?”
Cea mai recentă carte a dramaturgului și prozatorului Constantin Cheianu, „Hotel California” (Editura Cartier), e de proză scurtă și cuprinde trei povestiri: „Hotel California”, „Alina” și „Merișor”.
„Hotel California” începe cu sfîrșitul. Protagonistul, un oarecare Isai Catarama, aterizează în Gara de Nord din București și își dă seama că nu-și mai amintește nimic din cele trei săptămîni petrecute în Elveția, unde „simțise respirația toamnei”, iar aici „zăpușeala, ca o dictatură, părea că n-o să mai cadă niciodată”. Cînd a venit trenul lui, „Moldova”, pe peron, „călătorii au ieșit din adăposturile umbrite, unul cîte unul, ca niște gîndaci”, iar el, contrar obișnuințelor și tabieturilor sale, a luat-o spre ultimul vagon, apoi a mers înainte pe șine, printre liniile de cale ferată, tot mai departe, de parcă s-ar fi pornit acasă pe jos, dramaturgul Cheianu exprimîndu-se aici cinematografic: „în timp ce undeva de sus, de unde nu se putea vedea, arăta ca o gîză încîlcită în firele unui păianjeniș”. Abia de aici încolo își va intra în rol naratorul, care va povesti – cu mult umor – povestea elvețiană a lui Catarama, despre care înțelegem că e scriitor moldovean care a cîștigat o bursă de creație la Vila V din Elveția, unde a locuit împreună cu cîțiva scriitori din toate părțile lumii, care auzeau prima dată despre Moldova, iar Catarama trebuia să repare această lacună, doar că el nu știe aproape deloc engleza, iar ei nu știu franceza, a doua limbă de comunicare anunțată. Vila i-a aparținut unui fost editor german, care a avut ideea s-o pună la dispoziție în timpul verii unor scriitori străini, „găzduind cîte șase scriitori noi la fiecare șase săptămîni”. Cînd rămîne singur în vilă, descoperă o cameră secretă, deloc spectaculoasă, doar cu un pick-up și plăci, din fericire, nu numai muzică clasică, cum s-a speriat inițial. Puse Hotel California de Eagles, pe care o ascultase obsesiv în adolescență și care-l făcuse mereu să viseze la un viitor luminos. Își dă seama că absolut nimic la ce visase atunci nu se îndeplinise. Dar se dovedește că nu numai Isai Catarama rămăsese în vilă, ci și poeta britanică de origine indiană, căreia i-a arătat imediat descoperirea și care a venit cu un vin, cuplîndu-se imediat, mai întîi la el, apoi în camera americancei, imensă față de chichinețele lor. Spre finalul taberei de creație apăru proprietarul, pe care ei îl credeau mort de multă vreme, și-i dă afară din vilă, certîndu-i că-s niște escroci și că fac de rușine meseria de scriitori și vila asta, unde au fost genii. Noroc că asta s-a întîmplat doar în vis. În realitate, la lectura de la sfîrșitul taberei au venit doar babe și moși, iar șederea în Elveția doar îi întărește angoasele de acasă, Constantin Cheianu ironizînd cu mult umor viața & lumea literară. Tot mergînd pe șinele de cale ferată, la un moment dat un tren de călători l-a depășit, iar un marfar plin cu cărbuni se duce, în cea mai mare viteză, spre gară. Din „tanca-tanc, tanca-tanc”, șinele au început să cînte… Hotel California, ceea ce l-a hipnotizat pe scriitorul nostru, care simțea muzica nu doar cu urechile, ci cu întreaga ființă…
„Alina” este povestea unei ființe de sex feminin, care a trăit după regulile părinților, în special ale mamei și, deși foarte bună la învățătură, frumoasă, plăcută, bine proporționată fizic, la 28 de ani „a înțeles că nu se va mărita niciodată”. Atunci s-a revoltat în fața părinților și a hotărît ferm să facă un copil. Încearcă cu un fost coleg de facultate, proaspăt divorțat, care de aici încolo devine naratorul din prezent, cînd, în aeroport, vede cum o bătrînică își petrece nepoții iubitori, care pleacă cu părinții spre Frankfurt. Era Alina. O poveste foarte tristă despre soarta unei femei puternice, care, deși nu și-a găsit perechea, a știut ce vrea de la viață și, în ciuda tuturor piedicilor, e o învingătoare.
În prima parte a povestirii „Merișor” Constantin Cheianu cuprinde viața omului descriind un an din viața unui cireș, un adevărat poem, care chiar poate fi recitat ca un poem. Personaj principal e un sătean, adolescent care-și trăiește viața simplu, după o filozofie copilărească, ghidat în viața de zi cu zi de o viziune naivă, dar atît de originală, încît cititorul nu are cum să nu-l urmărească cu interes și curiozitate („Cu o altă ocazie prietena mea mi-a reproșat că nu-i cer o fotografie, așa cum făcuse ea. Într-adevăr, îi oferisem la rugămintea ei o poză de-a mea, pe care mi-o și întoarse ca să-i scriu dedicație. M-am gîndit că nu mi-ar displăcea să am o fotografie de-a Angelei. Ea însă mi-a propus tocmai trei, lăsîndu-mă să aleg. Am vrut să fac alegerea, dar am văzut că în toate era una și aceeași persoană, adică Angela. Totuși, cînd i-am arătat pe care o reținusem, a zis că e cea care îi place cel mai puțin. Nu am priceput cum face ea diferența”). Cu toate ciudățeniile lui, Merișor pare să aibă o viață normală – merge la școală și la petreceri, are o prietenă, observă viața din sat, îi place liniștea de după căderea soarelui, se gîndește mult la cireșul din curte și crește precum el – de la sine, aproape inconștient. Dar la Constantin Cheianu, asemeni operelor lui Cehov, pistolul din actul I va fi folosit neapărat mai încolo, „poemul” cu cireșul de la începutul povestirii nu e un simplu moto și nu e scris doar de dragul frumuseții, într-adevăr, sclipitoare…
Constantin Cheianu își păstrează și-n proza scurtă stilul său savuros, dezinvolt, plin de umor, ironie, dar și de înțelepciune, texte cu atmosferă veridică și credibilă, cu personaje pline de viață, povestiri despre viața cotidiană, despre creație și, în sfîrșit, despre moarte, pe care le citești cu mare plăcere, dar care la sfîrșit te pun serios pe gînduri. Lectură plăcută și utilă!
Constantin Cheianu, „Hotel California”, Editura Cartier
Fotografie de Mihail Vakulovski.
