Și a fost cea mai lungă zi. De ce? Pentru că la mine a durat 24 de ore. De la trezirea înainte de 8 AM și plecarea din Brașov cu un prieten cu mașina și cîinele lui neliniștit, la revederea la București cu alt prieten vechi, venit din Canada, cu un lunch rustic pe terasă la Copac, apoi o plimbare mai lungă prin București decît cea din Babardeală cu bucluc, la revederea cu alți prieteni buni și totul pe fugă și un Uber în care ne-am înghesuit (De ce nu ați comandat Confort?, zice șoferul) repede la Teatrul Național, unde am intrat prin spate și am ieșit pe la sala Atelier; mersi, Giani Pătru și am văzut-o pe fugă, lângă staturile cu personagiile lui Caragiale, pe Mihaela-Mișu cu bebelușul ei, ea în vizită din Anglia, și am intrat de pe Covor (le Red carpet) în Teatrul Național unde am apucat un pahar de vin, o vorbă și o tartină înainte să înceapă Gala. După care, în noapte am purces spre Calea Victoriei, unde la Green Hours la after party s-a iscat tumult, muult. Pînă s-a luminat de ziuă.
Și a fost… cea mai lungă galăăă. Mai lungă ca Malmkrog. Despre cea de anul trecut am scris aici.
Să o luăm cu aniversările. 40 de ani de la Secvențe de Alexandru Tatos (1982), la premieră aproape neobservat, și astăzi considerat unul din cele mai bune filme românești. 20 de ani de Filantropica (1992) de Nae Caranfil, unul din cele mai iubite filme românești, extrem de popular și de citat, care trebuia să fie bucuria serii și a ajuns să fie palma lui Will Smith de la Gopo.
Premiul omagial pentru veteranii asistenți de cameră, operatori de imagine care au lucrat din umbră la tone de filme românești, nea Mișu-Mihai Mihailescu, Constantin Nica și Pompiliu Avram. Moment emoționant, care a ridicat sala în picioare din respect pentru profesionalism, talent și modestie.
Premiul aniversar lui Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț (cu un video din America al lui Andrei Șerban și o prezentare insolită a Dorinei Chiriac), cuplu actoricesc legendar care a ajuns să fie o instituție națională, și care în mod firesc, a ridicat din nou sala în picioare cu o serie de aplauze fulminante și care nu se mai opreau.
Altfel o prezentare mai bună, cu Adrian Nicolae, mai succintă și mai sobră ca în anii dinainte, ai lui Alex Bogdan, în numai trei glume autodeclarate — prezentarea fiind controversa fiecărei ediții Gopo —, testimoniale lungi, previews la noile filme de anul acesta, momente muzicale, speech-uri și declarații mai mult sau mai puțin politice și politizante. Ministrul Culturii, Lucian Romașcanu și Primarul Municipiului București, Nicușor Dan fiind prezenți pe scenă să ofere premii. Toma Cuzin a avut o prezență insolită, pe scenă în loc să prezinte premiul, a făcut reclamă festivalului lui „Filmul la sat”. Mult succes!
Cum era firesc, Malmkrog de Cristi Puiu a luat premiile tehnice (imagine, costume, decoruri, machiaj și coafură) fiind clar cel mai măiestrit film, dar nu mă așteptam să ia și regie, pentru că Puiu are deja 6 premii Gopo și pentru că știu că părerile sunt împărțite referitor mai ales la durata filmului de aproape 4 ore. Cît Gala Gopo XVI, după cum scriam mai sus. Acum are șapte și Malmkrog șase. Nici Puiu și nici Jude nu vin la Gala Gopo. Întregalde (are cronica aici) s-a recuzat din selecție, mereu se întîmplă cu câte un film așa — Mungiu, Puiu, Porumboiu, Netzer, Munteanu — a devenit o tradiție, un must….
Sincer, nu mă așteptam ca filmul lui Radu Jude, Babardeală cu bucluc sau porno balamuc, să ia premiul pentru cel mai bun film. Indiferent de premiul lui de la Berlin. Știu că părerile sunt împărțite, e controversat. Dar se votează ca la Oscar și sunt peste 600 de oameni din industrie care își dau votul aici, de data asta s-au împărțit la greu premiile; cum se zice, atâta s-a putut 🙂 S-a votat și s-a și câștigat. S-a cîrtit și s-a și aplaudat. Ne-am și supărat, ne-am și bucurat.
Filmul lui Jude a primit și premiul pentru montaj (bun, Cătălin Cristuțiu in absentia, votat!) și pentru cea mai bună actriță în rol principal, Katia Pascariu (al cărei speech a continuat inițiativa #metoo a serii, făcînd din această ediție as written above, cea mai controversată de pînă acum).
România sălbatică, film extrem de prizat de public a luat premiul pentru cel mai bun documentar, cea mai bună muzică (Alexei Țurcan) și cel mai bun sunet.
Mă așteptam să ia mai multe premii Otto barbarul a luat doar Ioana Flora pentru cea mai bună actriță în rol secundar.
Alex Sterian, premiușl breslei operatorilor, RSC, pentru Scara lui Vlad Păunescu, felicitări!
Premiul meu favorit, cel mai bun actor în rol principal, așa cum am prezis în cronica mea de aici pentru my favorite tall man Farcas Bogdan în Neidentificat (care a primit și premiul pentru cel mai bun scenariu!). Precizez că Neidentificat a fost filmul meu preferat din ediția aceasta și filmul meu românesc preferat pe 2021.
Una peste alta, mă bucur că am fost. It’s been Emotional (#4me)! Toate premiile aici.