Richard Donner a murit pe 5 iulie 2021, avea 91 de ani. El ne-a arătat pentru prima dată cum un om poate zbura și mai tîrziu ne-a povestit că armele, oricît de mortale, pot fi amuzante.
Newyorkez, pe numele real Richard D. Schwartzberg, a fost veteran de 15 ani de TV, mai ales seriale de televiziune, pînă a făcut tranziția la marele ecran cu The Omen/ Prevestirea în 1976, imens succes de public și critică, povestea copilului diavolului, antihristul, 3 continuări, o mini-serie TV și un remake.
Datorită succesului filmului a fost contactat de frații Salkind, Ilya și Alexander (Cei trei mușchetari -1973/4), care aveau drepturile asupra personajului zburător de pe planeta Krypton, Superman. Nu a fost singurul regizor în cărți (lista îi include pe Steven Spielberg, George Lucas, Sam Peckinpah și William Friedkin), dar a fost cel mai convingător, practic și realist în ideea de a găsi o soluție viabilă pentru ca Superman să poată zbura. Aceasta era cheia filmului și Donner s-a înconjurat de tehnicieni capabili, magicieni vizuali și a reușit și un casting excelent, cu un necunoscut pe nume Christopher Reeve în rolul titular, cu Margot Kidder ca Lois Lane, Gene Hackman –Lex Luthor și Marlon Brando în cel mai bine plătit rol de pînă atunci din lume, Jor-El, tatăl lui Superman, un soi de cameo extins și imens publicizat. Filmul a ieșit în 1978 și Donner s-a apucat și de Superman 2, filmat în același timp (filmările au durat 2 ani cu o pre-producție de 3 ani) și Donner s-a certat cu producătorii care l-au concediat. Mult din ceea ce a filmat Donner s-a folosit în Superman 2 (cam 50%), regizat oficial de Richard Lester, chemat de frații Salkind in extremis. Versiunea sa, The Donner Cut, a apărut în 2006 pe DVD, și e mai bun decît filmul lui Lester, din care oricum 50% era al lui. Toate filmele cu supereroi ulterioare, pînă la fenomenul Marvel, i se datorează, direct sau indirect.
Al doilea suflu al carierei lui Donner a venit odată cu Arma mortală/Lethal Weapon (1987) și cele trei continuări ale sale. O reinvenție a filmului polițist, așa-numitul buddy action movie. Se vorbea mereu de partea a cincea, dar nu a mai apucat (sau nu a mai vrut) să o facă. Poate mai bine așa pentru că LW4/AM4 a fost ca un episod de sitcom. De fapt, în scenariul original al lui Shane Black, creatorul personajelor Riggs și Murtaugh, Riggs (Mel Gibson), polițistul nebun, cu porniri suicidale, murea în primul film, și apoi în al doilea. Cu adăugarea lui Joe Pesci în distribuție în Lethal Weapon 2 s-a inserat un element de comedie, care a cuprins tot episodul al treilea. Cu prietenul său Mel Gibson, Donner a mai făcut două filme în anii ‘90, westernul Maverick și thrillerul Conspiracy Theory. După un dezamăgitor și miscast Assassins, cu Stallone și Banderas (1995), pentru care a avut cel mai mare salariu din carieră, 12 milioane de dolari (pornind de la 115.000 $ pentru Omen), a mai regizat două filme, Timeline, după romanul lui Michael Crichton (2003) și 16 Blocks (2006), cu Bruce Willis, policier eficient și bine strunit.
În 1985 făcea filmul de aventuri pentru copii și adolescenți The Goonies, pentru compania lui Steven Spielberg, Amblin, cu o distribuție de adolescenți, majoritatea ajunși apoi actori de succes (Sean Astin, Josh Brolin, Corey Feldman).
A refuzat să facă filme diverse, precum Bond-ul neoficial, Never Say Never Again, Jurassic Park, The Lost Boys (pe care l-a produs și l-a angajat ca regizor pe Joel Schumacher), Thelma și Louise, Batman, Omen 2, Alien 3, Superman IV, a fost în pre-producție cu Dragonheart jumătate de an.
Alături de soția sa Lauren Schuler, a produs primul X-Men (2000) și nu întâmplător Bryan Singer, regizorul acestui film, a făcut Superman Returns în 2006, în care îi aduce un omagiu lui Donner. Necrologul din Variety scrie despre un anume efect Donner, el există din plin. Deși nu a luat niciun premiu Oscar, niciodată măcar nominalizat (!), nici nu a fost la festivalurile de la Cannes sau Veneția, nici în competiție și nici în juriu, este unul din cei mai influenți și inovatori regizori din anii ‘70 și ‘80 de la Hollywood. Pentru asta era suficient Superman, dar Donner s-a reinventat mereu, în diverse genuri, comedie (The Toy – 1982, Scrooged – 1988), coming-of-age (Radio Flyer -1992), fantasy (Ladyhawke – 1985, clasic cult cu Michelle Pfeiffer, Rutger Hauer și Matthew Broderick), policier (Lethal Weapon) și chiar dramă (Inside Moves – 1980). După cum spunea el însuși: It’s always been a great trip – A fost mereu o călătorie minunată!
Sursă foto: The Guardian