Franzela exilului. Economia nu-și permite femei cu încredere în ele

Foto: Tiffany Freeman

Mi-a plăcut atât de mult tot (tot!) ce am citit de la Jose Saramago, încât uneori îmi e imposibil să nu-mi imaginez scenarii exagerate, bruște, spontane precum în „Pluta de piatră”, „Intermitențele morții”, ori „Eseu despre orbire”. Citind apoi ”The Beauty Myth” (Naomi Wolf), ”Individualization” (Ulrich & Elisabeth Beck) și ”No Logo” (Naomi Klein) mi s-a activat un neuron virusat de Saramago și mi-am imaginat tot felul de scenarii. Precum următorul.

Într-o zi, toate femeile din lume își dau seama că nu au nici măcar un motiv să se epileze. Nu există un câștig biologic, o îmbunătățire a potențialului fizic dacă-și trag de părul de pe picioare, mâine, subsuori și sprâncene. Se trezesc toate, parcă la comun, și se pornesc să arunce din casă produsele de epilat. Bărbații care nu acceptă schimbarea pleacă pe aceeași ușă cu produsele de înfrumusețare corporală. Alții sunt ok cu asta. Își dau seama că părul de pe picioarele iubitelor și soțiilor nu produce reflux esofagian. E doar păr, lipsa lui nu înseamnă mai multă feminitate, mai mult sex-appeal. Ce fac femeile diferit cu părul de pe picioare e că-l spală la duș, nu ca-n cazul bărbaților care consideră că picioarele se spală singure cu apa săpunită care curge de pe corp. 

Entuziasmate de noua descoperire și călărind un val global de încredere în sine, femeile își dau seama că n-au defecte fizice. N-au ce să acopere, ce să estompeze cu machiaj, ori ce să „potențeze”. Bate vântul prin saloanele de „îngrijire corporală” (botezate acum Adaptare corporală), nu mai există tendințe în materie de tunsori, iar doctorii care umflă diverse părți ale corpului (buze, sâni, pomeți) se uită spre ușile cabinetelor precum un câine lăsat singur acasă care crede că stăpânul n-o să se mai întoarcă niciodată.

Femeile sunt doar curate, îngrijite, dar nu se mai „îmbunătățesc”. Nu e nimic de upgradat. 

Aceleași femei, toate, conștientizează faptul că hainele nu le definesc personalitatea. Așa că cele mai noi cârpe fac pânze de păianjen pe rafturi. Toate se apucă să-și recicleze ținutele ușor deteriorate ori să poarte fără silă colecția de luna trecută. Nici măcar o femeie nu mai are grețuri văzând o alta purtând ghetele la modă în 2020 ori culoarea „aia oribilă” care a fost culoarea anului 2018. 

De cealaltă parte a baricadei (nu bărbați, ci în companii) e o disperare totală. Lucrurile erau îndeajuns de groaznice când femeile au descoperit viața fără epilare, dar acum, cu toată încrederea în ele, e un haos total. Vapoare întregi de haine stau prin porturi. Copiii din Bangladesh nu mai au de lucru și iau calea unor locuri cu mai mult potențial de pâine. Companiile de cosmetice se prăbușesc la bursă și cu ei se pierd mii de locuri de muncă. Inclusiv ale femeilor. Departamente întregi de marketing clachează sub faptul că pentru prima dată nimeni nu mai crede că o cremă poate să te întinerească cu 10 ani după 10 aplicări, că ești mai fericită cu fiecare dungă de creion aplicată și mai de succes în ochii celorlalți. 

Problema e că nici bărbații nu mai au nimic împotriva acestei atitudini. Femeia relaxată corporalo-vestimentar nu îi lezează. Da, o minoritate zgomotoasă, „biserica” lui Tate, cu apostolii aferenți, anunță sfârșitul lumii, dar ceilalți sunt relaxați. Viața continuă la fel de bine, sănătos și fericit fără unghii făcute, fără ultima fustă care „reflectă” un spirit rebel, ori fără operația care te face să arăți precum n-ai arătat niciodată la 19 ani. Pur și simplu bărbații învață să se îndrăgostească de încrederea în sine a femeilor. N-o pot posta pe Instagram, dar o pot lăuda pe alte platforme. 

Sistemul economic pe care-l cunoaștem se prăbușește. Și totul a început cu faptul că femeile n-au mai vrut să se epileze. Un pas mic pentru fiecare femeie în parte, un fir prea mare pentru economie. 

Cei mai mulți dintre bărbați se uită surprinși la cum se așază lumea fără standarde fabricate și-și pun întrebarea dacă nu cumva… oare… poate-s la fel de bărbați dacă n-au F-150. 

Trezit din reveria saramagonică îmi dau seama că lumea n-ar mai arăta la fel (poate nici n-ar mai exista) dacă doamnele și domnișoarele n-ar ține economia mondială pe picioare anxietate după anxietate. Cum ar arăta lumea facă n-ar exista „nasul perfect”, „bluza perfectă”, „make-up-ul ideal”? Firește, schimbarea asta ar putea începe și cu bărbați și ceea ce îi face bărbați, dar ei știu deja că nu-i nimic de îmbunătățit la ei, sunt perfecți așa cum sunt. Mamele lor le-au tot spus asta și mamele nu greșesc niciodată. 

mm
George Bonea
George Bonea este copywriter, blogger și autorul cărților „Miercuri 10”, „Îmi pare rău că am muncit” și „Aventuri cu Zornel în Lumea Nașpa”. Ocazional e și speaker demotivațional.

Ultimele articole

Related articles

3 COMENTARII

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici