Poate că fotografia alb-negru mă duce cu gândul la fratele meu, care prin anii ‘90 strânsese cu mult efort și muncă banii necesari pentru un aparat mic dreptunghiular pe care mi-l amintesc și-acum în detaliu. Cu el în mână a dat, cred, primele indicații din viața lui de fotograf amator. Eu aveam câțiva ani și zero răbdare, dar tot am păstrat câteva prețioase aduceri-aminte într-o fostă cutie de bomboane. Dovada, pentru mine, că avea talent și că ar fi putut alege acest drum.
Sau poate că-mi amintesc de mine într-o lume pe care tot alb-negru parcă o vedeam. Dacă mă-ntorc în primii mei 10-12 ani de viață, nu îmi pot aminti decât culoarea costumului făcut de mama, un mov cu picățele-curcubeu, pe care l-am purtat la serbarea de la finalul clasei întâi.
Am vrut să văd ce semnificație are magia alb-negru la patru fotografi amatori pe care îi urmăresc online. În paginile ce urmează vedeți ce a ieșit și anticipați parcursul lor viitor. Pariul meu e plasat deja și este evident, dată fiind prezența lor în acest număr al revistei.
Rareș Cătălin Popa fotografiază în Brașov și i-aș caracteriza creațiile drept unele profund urbane, chiar și-atunci când setting-ul nu este neapărat la fel. Poate că am această percepție din cauza vibe-ului deseori simetric, arhitectural și twisted de interior, ceea ce, în viziunea mea, conferă și un oarecare dram de perspectivă postapocaliptică.
Cu ce te ocupi în viața de zi cu zi?
Rareș: Sunt barista la Book Coffee Shop, în Brașov, unde mă ocup și de conturile de social media ale cafenelei, iar inițiativa cu poeZIUA îmi aparține. Sunt pasionat de cafea, însă contează foarte mult și fotografia, cochetez cu ideea de a face asta într-un mod un pic mai profi.
Când și cum faci fotografiile? Te pregătești special pentru asta, îți acorzi timp separat sau ideile vin spontan și sunt puse la fel în practică?
Rareș: Îmi place și posibilitatea de a fi spontan și de a surprinde un cadru pe măsură, dar prefer ca lucrurile să fie puse cu mâna, așezate ca într-o piesă de teatru. Pe de altă parte, cu cât e actorul mai bun, dacă uită o replică și improvizează, rezultatul este același sau chiar mai bun. Din ce postez, în principiu e vorba de fotografie spontană, ce rezultă din ce văd când merg pe stradă sau în cafenea. Nu-mi propun să ies din casă și să fac o poză cu mine într-un geam. Dacă găsesc un decor care să-mi inspire ceva, apăs butonul.
De ce predomină alb-negru? E un mesaj aparte pe care vrei să-l transmiți astfel?
Rareș: Mi se par mai expresive așa, pun mai bine accentul pe detalii. Și cred că e mai greu să faci fotografii color. Toate fotografiile le fac direct pătrate și direct alb-negru. Nu fac portrait sau landscape, nu decupez ulterior. Folosesc un singur filtru, mereu același.
Când ai început să faci fotografii?
Rareș: Prea târziu, din păcate. Aș fi vrut să spun că din copilărie, mi-ar fi prins bine să-mi exploatez mai mult latura creativă. Motiv pentru care îmi pare rău și că nu am rămas niciodată repetent și că nu am avut nota scăzută la purtare. Mi-ar fi plăcut să văd lumea dincolo de limitele impuse.
Unde îți putem vedea fotografiile, online și/sau offline?
Rareș: Deocamdată doar online, pe profilul de Instagram personal și pe cel intitulat square b & w.
Text publicat în varianta electronică și cea tipărită a Revistei Golan, nr. 2, ediția de iarnă 2021-2022.
