fotoGOLAN | Alex Cruceru, fotograf amator: „Genul meu preferat de fotografie nu este căutat și e rareori plătit”

Poate că fotografia alb-negru mă duce cu gândul la fratele meu, care prin anii ‘90 strânsese cu mult efort și muncă banii necesari pentru un aparat mic dreptunghiular pe care mi-l amintesc și-acum în detaliu. Cu el în mână a dat, cred, primele indicații din viața lui de fotograf amator. Eu aveam câțiva ani și zero răbdare, dar tot am păstrat câteva prețioase aduceri-aminte într-o fostă cutie de bomboane. Dovada, pentru mine, că avea talent și că ar fi putut alege acest drum.

Sau poate că-mi amintesc de mine într-o lume pe care tot alb-negru parcă o vedeam. Dacă mă-ntorc în primii mei 10-12 ani de viață, nu îmi pot aminti decât culoarea costumului făcut de mama, un mov cu picățele-curcubeu, pe care l-am purtat la serbarea de la finalul clasei întâi.

Am vrut să văd ce semnificație are magia alb-negru la patru fotografi amatori pe care îi urmăresc online. În paginile ce urmează vedeți ce a ieșit și anticipați parcursul lor viitor. Pariul meu e plasat deja și este evident, dată fiind prezența lor în acest număr al revistei.

Alex Cruceru este din București, iar fotografiile i le-am descoperit întâmplător pe Facebook, acolo unde mi-au atras atenția cadrele ca dintr-un film de artă est-european, cu un amestec ușor al elementelor de urban și rural, magic și mundan, temperat absurd și cotidian.

Cu ce te ocupi în viața de zi cu zi?

Alex: Sunt arhitect de meserie.

Când și cum faci fotografiile? Te pregătești special pentru asta, îți acorzi timp separat sau ideile vin spontan și sunt puse la fel în practică?

Alex: Tipul de fotografie care mă fascinează cel mai mult este cea stradală, naturală, ce nu este regizată. Nu fac nici un fel de pregătire în afară de a avea la mine orice cameră disponibilă, chiar și cea a telefonului. 

De ce predomină alb-negru? E un mesaj aparte pe care vrei să-l transmiți astfel?

Alex: Predomină alb-negru deoarece simt că transmite cel mai bine emoțiile oamenilor. Am fost fascinat de mic de acel album de familie pe care îl regăsești în fiecare casă, unde majoritatea fotografiilor sunt alb-negru. Uneori nu realizezi acest lucru, pur și simplu retrăiești momentul capturat, chipurile, simți gesturile personajelor, postura etc. Aceste lucruri doresc și eu, la rândul meu, să le transmit mai departe, iar în stilul stradal alb-negru mă regăsesc cel mai mult.

Când ai început să faci fotografii și care sunt planurile de trecere de la amator la profesionist?

Alex: Fotografia a devenit o pasiune pentru mine cam la începutul lui 2010. Profesionist nu cred că voi deveni deoarece genul meu preferat de fotografie nu este căutat și e rareori plătit pentru a reuși să trăiești decent. Dacă într-o zi voi decide să fac fotografii comerciale pentru a face profit, abia atunci îmi voi face acele planuri. Acum doar mă bucur să împart cu voi ce observ pe drumurile mele.

Unde îți putem vedea fotografiile, online și/sau offline?

Alex: Pot fi urmărit pe Instagram, 500px și Facebook


Text publicat în varianta electronică și cea tipărită a Revistei Golan, nr. 2, ediția de iarnă 2021-2022.

mm
Anca Zaharia
A scris pentru Revista Hyperliteratura, Serial Readers, Zile și Nopți, Cinemap. Mai scrie pentru Dilema veche și Fain de România. A lucrat în crâșme, în publicitate și la radio, a fost librar și manager de librărie, a făcut PR, comunicare și social media, a tradus cărți și face redactare și corectură pentru câteva edituri de la noi. A obosit, s-a odihnit și a scris „Sertarul cu ură”, „Jurnal de librar”, „Suicid” și „Eu n-am trăit războiul”. Încă vie. Co-fondator & redactor-șef la Revista Golan.

Ultimele articole

Related articles

Leave a reply

Introdu comentariul tău
Introdu numele aici